„Bătrânii trăiesc prea mult și aceasta este un risc pentru economia globală; trebuie făcut ceva.”

Christine Lagarde: „Bătrânii trăiesc prea mult și aceasta este un risc pentru economia globală; trebuie făcut ceva.”

Imbatranirea populatiei este o provocare cunoscuta. Si Fondul Monetar International ii acorda o analiza ampla in fiecare intalnire trimestriala. Ceea ce atrage atentia este agresivitatea si cruzimea cu care pune in relief problema. Fondul reclama, intre alte masuri, ca beneficiile sa fie reduse si varsta de pensionare sa fie prelungita din cauza „riscului de a trai mai mult decat era de asteptat”.

De asemenea, propune solutii de piata pentru a reduce acest „risc”. In ceea ce priveste economistii FMI, spaniolul José Viñals numeste „risc de longevitate”. „Daca longevitatea creste cu trei ani peste ceea ce este prevazut, pana in 2050, costul imbatranirii – care deja este enorm pentru Guverne, intreprinderi, societati de asigurari si particulari – va creste cu 50% in economiile avansate luand ca referinta PIB-ul din 2010. Pentru tarile emergente, acest cost suplimentar ar fi de 25%. In termeni absoluti, costul prevazut va creste cu zeci de miliarde de dolari la scara globala. Acest lucru pune in pericol viabilitatea finantelor publice prin declansarea nivelurilor datoriei publice intr-o proportie similara. In paralel, este un risc pentru solvabilitatea entitatilor private.”

Dupa cum a explicat Viñals la conferinta de presa in care a prezentat raportul, „a trai mai mult este bine, dar are un risc financiar semnificativ. Ne va costa mai mult ca indivizi, corporatii si guverne. De aceea, trebuie sa ne ingrijoram acum pentru riscurile longevitatii, astfel incat costurile sa nu ne sufoce pe viitor„, a spus Viņals, seful Departamentului Piete de Capital.

Christine Lagarde: ”Batranii traiesc prea mult si este un risc pentru economia gñobala, trebuie facut ceva”

In 1750, speranta de viata in tarile Europei Occidentale nu ajungea la 40 de ani. Din 1900 a crescut ajungand la 80 de ani in 2010. La scala globala a trecut de la 48 in anii 1950 la 70 de ani in ultimul an de referinta. Dar ceea ce schimba calculele, conform FMI, este speranta de viata cand au implinit 60 de ani.

Natiunile Unite prevad ca pentru 2050 speranta de viata, plecand de la aceasta varsta, 60 de ani, va creste cu 26 de ani in economiile avansate si cu 22 de ani in tarile in curs de dezvoltare. Traind mai mult populatia, va trebui sa se plateasca mai multe pensii si prestari la siguranta sociala. In acest caz pune ca exemplu planul de pensii private din SUA. „Companiile ar trebui sa-si multiplice contributiile de mai multe ori pentru a putea face fata acestor datorii suplimentare”, spune el. „Recunoasterea si atenuarea acestui risc este un proces care ar trebui lansat acum”.

Christine Lagarde, directoarea FMI, vrea ca reuniunea din primavara de la Washington sa serveasca pentru a privi inainte. In acest context, cere Guvernelor sa admita ca imbatranirea le poate crea probleme serioase in viitor si ca este un risc. Pentru a neutraliza efectele, recomanda combinarea cresterii varstei de pensionare cu alte masuri. Pentru prelungirea varstei de pensionare propune ca aceasta sa fie legata de speranta de viata, astfel ca numarul de ani in care pensionarul incaseaza pensia sa nu creasca. Dar asta nu e de ajuns. FMI crede ca trebuie luate si alte masuri, si intre ele, reducerea pensiilor, cresterea cotizatiilor si posibilitatea ca Statele membre sa angajeze asiguratori privati pentru a acoperi acest „risc pentru persoanele care traiesc mai mult decat se astepta”. (cu cianura s-a incercat ??? )

Economistii FMI prevad ca proprii cetateni sa-si creasca economiile prin planuri de pensii, recomanda chiar sa fie obligati sa contracteze utilizarea ipotecilor inverse, pentru care casa in proprietate este livrata Bancii in momentul decesului, in schimbul primirii pana la acea data a unui venit lunar pentru aceasta. (si cu cotizatia , ce se intampla ??? )

Fondul solicita tarilor, de asemenea, o mai mare transparenta atunci cand raporteaza tendinta de imbatranire si modul in care se pregatesc sa finanteze pensionarea.

FMI conchide, reamintind ca toate aceste reforme „vor dura ani ca sa dea roade”, iar orice intarziere in acest proces va face dificila confruntarea cu aceasta provocare asa cum ar trebui. „A acorda atentie imbatranirii populatiei si riscului de longevitate suplimentara face parte din setul de reforme necesare pentru a restabili increderea in viabilitatea bilanturilor sectorului public si privat”.

In toata povestea, nu se aminteste ca perioada de pensie , trebuie sa fie egala (in medie ) cu 1/3 din perioada de cotizare.