Afganistan, eterna poveste
Teo Palade
29 August 2021
Afganistan 2021
„Suntem în pericolul blestemului
abundenței, al blestemului resurselor” (Preşedintele Afganistanului Ashraf
Ghani)
Minciuna
Care este eterna poveste, vă veţi
întreba.
Eterna
poveste este ceea ce Marea Britanie a spus lumii atunci când, la mijlocul secolului
19, a cucerit Afganistanul după două războaie sângeroase: vom aduce civilizaţia
europeană într-o ţară cu organizare tribală.
Eterna
poveste este aceea pe care U.R.S.S. a prezentat-o mapamondului atunci când, în
1978, a ocupat Afganistanul: vrem să ajutăm poporul afgan să construiască cea
mai minunată societate umană, societatea comunistă. Era acelaşi Afganistan
care, bucurându-se de un semnificativ ajutor sovietic, cu cinci ani în urmă
devenise Republica Democratică Pakistan. Eterna poveste este ce ne-a spus nouă
George W Bush, în 2011, în momentul în care miile de soldaţi americani (şi nu
numai) au atacat peste noapte Afganistanul: dorim să-i pedepsim pe cei care
ne-au rănit orgoliul, dărâmând turnurile gemene din inima Americii şi,
totodată, să democratizăm această ţară aflată sub teroarea talibanilor.
Britanicii
s-au retras după circa 30 de ani de sălbatică oprimare a populaţiei afgane şi
după un al treilea război nimicitor. Fără să-i asigure înalta civilizaţia
promisă, în ianuarie 1919 Marea Britanie a fost nevoită să recunoască
independenţa Afganistanului şi şi-a luat acasă atât trupele de ocupaţie cât şi
partea de administraţie pe care o instalase la Kabul.
Sovieticii,
după 10 ani de război continuu, au plecat fără a instaura comunismul în Afganistan
Au lăsat în urmă o ţară răvăşită, dezorientată politic şi mai săracă decât în
1978. Americanii s-au retras şi ei, în pas alergător, după 20 de ani de bătălii
într-un război neconvenţional, după imense pierderi financiare şi umane (2.448
de vlăstare ale Americii întoarse acasă în sicrie, peste 20.000 răniţi
răspândiţi prin spitale ale Americii şi Europei şi peste 30.000 militari care,
taraţi psihic, şi-au luat viaţa după întoarcerea în State), fără să-şi atingă
scopul în lupta cu talibanii şi fără a reuşi, aşa cum promiseseră,
democratizarea ţării prin puterea armelor.
Talibanii,
mai puternici ca niciodată, au reluat controlul ţării la numai câteva zile de
la retragerea forţelor armate aliate, urcaţi victorios pe maşinile blindate
părăsite de americani înaintea retragerii sau vândute în timp noii armate a
Afganistanului.
Eterna poveste este minciuna!
Adevărul
Cu
totul şi cu totul altceva căutau în Afganistan cotropitorii. Ce anume, ne arată
Ahmad Shah Katawazai, membru al Academiei de Ştiinţe din Afganistan, fost
diplomat la ambasada Afganistanului în S.U.A.: „Rupt de patru decenii de război
și de sărăcie disperată, se crede că Afganistanul stă pe una dintre cele mai
bogate rezerve de minerale din lume. Valoarea acestor resurse a fost estimată
la aproximativ 1-3 trilioane de dolari. Afganistanul are imense rezerve de aur,
platină, argint, cupru, fier, cromit, litiu, uraniu și aluminiu. Smaraldele,
rubinele, safirele, turcoazul și lapis lazuli de înaltă calitate ale țării au
fermecat de mult piața pietrelor prețioase. Studiul Geologic al Statelor Unite
(U.S.G.S.), prin cercetarea sa științifică extinsă asupra mineralelor, a
concluzionat că Afganistanul poate deține 60 de milioane de tone metrice de
cupru, 2,2 miliarde de tone de minereu de fier, 1,4 milioane de tone de
elemente de pământuri rare (REE), cum ar fi lantanul, ceriu, neodimium și
silicoaluminaţi, aur, argint, zinc, mercur și litiu.(…) U.S.G.S. estimează că
depozitele Khanneshin din provincia Helmand vor produce 1,1-1,4 milioane de
tone metrice de REE. Unele rapoarte apreciază că resursele REE din Afganistan
sunt printre cele mai mari de pe pământ”[1].
S-a
încercat exploatarea în beneficiu propriu a acestor resurse? Indiscutabil. De
fiecare dintre cotropitori? De fiecare. De-ar fi să prezentăm exemplul SUA,
conform Associated Press, din 11 septembrie 2011 şi până în aprilie 2021, în
Afganistan au fost ucişi 3.846 de contractori americani. Mai mulţi contractori
decât militari angajaţi în luptele directe cu oponenţii afgani!
Ce
căutau contractorii unchiului Sam în îndepărtatul Afganistan? Unii, şi nu
puţini, asigurau cele necesare vieţii militarilor din bazele forţelor armate.
Da alţii, destul de mulţi, erau trimişii companiilor americane interesate de
exploatarea bogăţiilor solului şi subsolului afgan. Nicio ţară din lume nu
ocupă un teritoriu numai pentru a cheltui nişte miliarde şi pentru a sacrifica
viaţa unor tineri. Fiecare investiţie se doreşte a fi recuperată cu profit
maxim. În această devastatoare penurie de resurse, bogăţiile Afganistanului
ofereau această posibilitate.
Ashraf
Ghani, fost profesor în Baltimore, Maryland, la Johns Hopkins University,
preşedinte al Afganistanului între septembrie 2014 şi august 2021 (şapte ani
sub directă supraveghere americană), a promis o deschidere largă a activităţii
de minerit, susţinând exploatarea intensivă a bogatelor resurse autohtone
împreună cu noii aliaţi. Iată ce ne spune, pe această temă, acelaşi Ahmad Shah
Katawazai citat mai devreme: „La scurt timp după preluarea funcției, Ghani a
spus că va transforma economia afgană prin minerale. Dar până acum s-a făcut
puțin în ceea ce privește sectorul mineralelor, iar exploatarea minieră rămâne
neatinsă într-o mare măsură”.
Ca
urmare a opoziţiei disperate, de cele mai multe ori cu preţul vieţii, din
partea dârzei populaţiii afgane (şi nu a talibanilor care în anumite
circumstanţe au fost tentaţi să cedeze unor promisiuni), nici britanicii, nici
ruşii şi nici în vremea din urmă americanii nu au putut exploata intensiv, în
beneficiu propriu, bogăţiile pământului afgan. Astfel, de fiecare dată,
cheltuielile proprii cu războiul au depăşit cu mult profiturile. Motiv pentru
care, pe rând, cotropitorii s-au şi retras.
Cât a pierdut America
În
cei 20 de ani de prezenţă în Afganistan, Statele Unite au consumat peste două
trilioane de dolari (2.26 trilioane!). Mai pe înţelesul nostru, cei
nefamiliarizaţi cu asemenea cifre gigantice, Statele Unite au cheltuit
300.000.000 $ în fiecare zi, timp de două decenii sau, în acelaşi interval de
timp, echivalentul a 50.000$ pentru fiecare dintre cei 40 milioane de locuitori
ai Afganistanului.
O
sumă imensă din bugetul SUA va fi plătită şi după retragerea completă a
trupelor de pe teritoriul afgan. Numai îngrijirea medicală post război a
veteranilor seestimează că va costa 296 miliarde$![2].Cât a câştigat America
Cât
a câştigat SUA de pe urma războiului din Afganistan? Nu există un răspuns clar,
în pofida multitudinii de studii efectuate pe această temă. Din care motiv nu
s-a putut afla profitul net sau de ce nu trebuie să cunoaştem noi cifrele, nu
ne spune nimeni. În schimb, se apreciază, oficial, că cel mai mult au avut de
câştigat contractorii împlicaţi în tenebrele unui război atât de îndelungat.
Mai mult, Linda Bilmes, profesoară de politici publice la Harvard, afirma
într-un studiu pe această temă că pe toată durata războiului ceea ce a
caracterizat afluienţa de fonduri către contractorii din teatrele de operaţiuni
din Afganistan a fost frauda. O imensă fraudă. „Întregul sistem a fost creat
într-un mod care să permită contractanţilor să jefuiască guvernul”[3], afirmă
ea.
Se
păstrează o tăcere totală asupra câştigurilor gigantice ale fabricanţilor de
armament, de muniţie şi de tehnică de luptă. Ca urmare a războiului, timp de
două decenii depozitele lor nu au mai fost supraaglomerate cu produse nevândute
aflate în curs de uzură tehnică şi morală. Cercetările pentru noi repere
militare şi fabricare unora cu încorporarea celor mai noi tehnologii au putut
fi finanţate datorită acestui război. Iar proprietarii marilor companii din
domeniu au prosperat.
Himera
În
douăzeci de ani afganilor li s-a vândut o himeră. O întreagă generaţie de
tineri s-a hrănit cu ea. Chiar şi atunci când a fost clar că ocupanţii nu vor
mai rezista pe poziţii, himera a fost alimentată cu vise pe cât de nerealiste
pe atât de periculoase. Într-o ţară în care puterea talibană era prezentă şi
Sharia făcea legea pe un vast teritoriu, într-o ţară în care femeile nu aveau
niciun drept, unde execuţiile pentru adulter şi tăiatul mâinii pentru furt erau
la ordinea zilei, se promitea egalitatea totală dintre femei şi bărbaţi,
accesul la educaţie pentru toţi copiii indiferent de sex, libertate în de a
asculta orice fel de muzică, dreptul de a folosi internetul etc.
Acum,
lumea este zguduită de imaginile unei ţări devastate. A unei ţări bântuite de
disperarea celor care îşi văd viitorul promis spulberat peste noapte, de frica
de moarte a acelora care au colaborat în vreun fel cu ocupanţii şi de impulsul
de nestăpânit al fugii cât mai departe prin orice mijloace, al evadării din
capcana mortală.
Confruntaţi
cu dezastrul şi obligaţi să conducă ţara, talibanii promit unele concesii:“vrem
să vă asigurăm că Afganistan nu este un câmp de luptă; toată lumea este
iertată; vom respecta drepturile femeilor în conformitate cu sharia” [4]4)
Poate
vă întrebaţi care sunt “drepturile femeilor în conformitate cu sharia”.
Iată-le:·
-
Femeile nu ar trebui să fie văzute pe stradă nesupravegheate, fără o rudă de
sânge sau fără a purta burka, îmbrăcămintea care le acoperă întregul corp;
-
niciun bărbat nu ar trebui să audă pașii unei femei, astfel că pantofii cu toc
înalt nu ar trebui să fie purtați;
-
femeile nu trebuie să vorbească tare în public;
- femeile
nu au voie să privească pe stradă din casă;
-
toate ferestrele de la parter și etaje ar trebui să fie vopsite sau acoperite;
-
femeilor li se interzice fotografierea, filmarea sau ca imaginea lor să apară
în reviste, ziare, la radio sau televiziune;
-
femeile nu au voie să apară la balcoane și nici să poarte bijuterii;
acestea
nu au voie să-și vopsească unghiile și își vor pierde un deget dacă o vor face;
-
etele nu au voie să meargă la școală, iar școlile pentru fete vor fi
închise[5].
Consecinţe
Pierderea
credibilităţii Americii (Cel mai lung război dus de Statele Unite se încheie
astfel cu o victorie spectaculoasă a talibanilor care va întina pe termen lung
imaginea celei mai mari puteri mondiale, scrie agenția France-Presse).
Învinuirea afganilor pentru dezastru generat de retragerea americană fără o
pregătire serioasă a evitării destabilizării ţării („Le-am dat toate șansele să
își determine propriul viitor. Nu am putut să le oferim însă și voința de a
lupta pentru acel viitor. Există câteva unități și soldați afgani foarte
curajoși și capabili din forțele speciale, dar dacă Afganistanul nu este
capabil să opună acum o rezistență reală talibanilor, nu fi vor fi șanse nici într-un an, nici în cinci ani
sau în 20 de ani de prezență americană acolo […] Nu au vrut să lupte pentru
viitorul lor”,declara Joe Biden cu numai câteva zile în urmă).
Alte
consecinţe? Haos, abuzuri, crime, pericolul unui război intern distrugător şi o
rană imensă în fiinţa poporului afgan. O rană prin care, într-o hemoragie umană
de necontrolat populaţia îngrozită aleargă spre afară. Spre oriunde crede că
poate găsi o minimă siguranţă pentru viaţa de azi şi o geană de speranţă pentru
ziua de mâine.
Situaţia
creată a oferit prilejul preşedintelui Putin, care a fost tăcut în ceea ce
priveşte situaţia ultimelor zile din Afganistan, să dea o replică Americii.
„Trebuie să înceteze […] această voinţă de a construi în alte ţări democraţia după
modele străine, fără a ţine cont de particularităţile istorice, naţionale sau
religioase, ignorând complet tradiţiile conform cărora trăiesc alte popoare
(…), Cred că aceasta este lecţia Afganistanului”[6], a spus Putin. Alături de
el, la Kremlin, se afla cancelarul Germaniei, Angela Merkel.
Povestea
Afganistanului poate fi apreciată ca „eternă” fiindcă, într-o variantă sau
alta, ea a fost folosită pentru intervenţiile directe sau indirecte ale
puterilor economice şi militare occidentale ori orientale în Egipt, Algeria,
Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit, Siria, Irak şi ceva mai devreme
în Jugoslavia. Aceeaşi poveste a stat la baza organizării exploziilor
„populare” din Sahara Occidentală, Sudan, Djubuti, Cisiordania, Liban, Senegal,
Mauritania, Gabon, Nagorno-Carabah, Somalia si, mai aproape de noi, în Ucraina.
Minciuna
eliberării popoarelor, democratizării lor şi aducerii binefacerilor
civilizatoare ale occidentului, rezistă de zeci de ani. Este ţinută în viaţă
printr-un gigantic aparat de propagandă, cu cheltuieli imense, exploatându-se
din plin dorinţa de mai bine a omului obişnuit. Nicăieri, chiar nicăieri,
aceste promisiuni nu au fost onorate.
Şi
peste tot, chiar peste tot, ţările ţintă au fost aruncate în haos iar
populaţiile supuse unor suferinţe îngrozitoare.
Aranjament
grafic - I.M.
-------------------------------------------------
[1]
https://thediplomat.com/2020/02/afghanistans-mineral-resources-are-a-lost-opportunity-and-a-threat/
[2]
https://www.aljazeera.com/economy/2021/8/16/the-us-spent-2-trillion-in-afghanistan-and-for-what
[3]
https://www.marketplace.org/2021/08/16/military-umea este iertată,
contractors-and-the-profits-of-war/
[4]
https://www.hotnews.ro/stiri-international-24984290-talibanii-prima-conferinta-presa-kabul-vrem-asiguram-afganistan-nu-este-camp-lupta-toata-lumea-este-iertata-vom-respecta-drepturile-femeilor-conformitate-saria-despre-libertatea-presei-video.htm
[5]
https://www.hotnews.ro/stiri-international-24990112-este-legea-sharia-cum-traduce-practica-pentru-femeile-din-afganistan.htm
[6]
https://www.digi24.ro/stiri/externe/prima-reactie-a-lui-vladimir-putin-dupa-ce-talibanii-au-luat-controlul-in-afganistan-propriile-valori-nu-trebuie-impuse-altor-tari-1640389
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu