BEN TODICĂ - EX MAȘINA
ETERNITĂȚII
...Textul de pe blog (”EX MAȘINA ETERNITĂȚII””) este, dacă
e citit în zona metatextului, UN FILM PARABOLIC...în care Lumea ce
a fost se suprapune, semantic, peste Lumea ce este și, firește, peste Lumea ce
va veni - O PARABOLĂ A AGRESIVITĂȚII-CRIMINALITĂȚII (FUNCIARE ȘI
CONGENITAL-GENETICE !) IMBECILO-UMANE, PERPETUATE PRIN ACCEPTARE, DIN PARTEA
VICTIMEI (...ABIA ÎN FINAL RĂZVRĂTITĂ, ”SOTTO VOCE”...!), A TORTURILOR
LUMII-CĂLĂU (”Începe filmul. Sunt rulat printre șenilele
tancurilor și, în sfârșit în coșciugul meu mă opresc la semafoare ca s-o iau la
stânga. Știu că pe autostrada în care intru, va trebui să accelerez. ”)
și a ACCEPTĂRII EI...FIE CHIAR ȘI ÎN NUMELE ARTEI ...oricum, LAȘITATEA
TREBUIE NUMITĂ ”DIPLOMAȚIE” (ȘI SĂ NU ÎNDRĂZNEASCĂ A FI,
CUMVA, SFÂNTĂ PRIETENIE !!!), PENTRU CA TU, UN OARECARE INDIVID, SĂ
SUPRAVIEȚUIEȘTI, într-o Lume pe care n-o iubești NICICUM (CU
ADEVĂRAT, INTEGRAL !), dar o accepți, din...RUTINĂ, din SPIRIT DE IMITAȚIE, din
”NE-SFÂNTĂ” COMODITATE !!! : ”Când cineva se îndreaptă cu
un ac de seringă către tine, trebuie să intri imediat în actul diplomatic al
prieteniei”.
...”Mă uit la valea mea, a Ciudanoviței și o recunosc ca pe o
frumusețe, un Rai și, în același timp ca pe o tragedie. Dramă a
vieții mele. Pentru că viața mea e universul existenței mele. Povestea
Ciudanoviței este parte din existența mea și ea reprezintă parte din cine sunt.
Am mai spus, dar vreau să repet spre neuitare. Pentru mine, Ciudanovița a fost
locul care a hrănit 10 mii de guri, a dat servicii și aspirații multor copii și
părinți, inclusiv mie. Rușii au venit și au creat locuri de muncă, dorințe de
mai bine și iubire de semeni, iar după revoluție, când oamenii sperau la o
înzecire a oportunităților promise, totul s-a prăbușit sub promisiunile și
minciuna drastică a vestului - fericirea democratică. Adică ne-a transformat pe
toți în „singulari”, cu scopul de a ne rupe între noi ca lupii pentru supraviețuire.
Azi, consătenii s-au împrăștiat, nu știu pe unde și au rămas doar vreo 300 de
supraviețuitori în șantierul mare și înfloritor de altădată. Sigur că, dinafară
propaganda spune că suntem liberi și fericiți ca țară și popor, însă trăirea
mea nu face parte și nu simpatizează cu visul bancherilor și promisiunile
politicienilor făcute zilnic din vest. Pentru ei e bine că s-a închis Mina și
că s-a destrămat șantierul, (pe care-l visam odată să ajungă oraș mare și
frumos, cu pârtii de schii și săniuș) și că toate sufletele și conștiința s-a
transformat în carne de tun. Unde sunt cei zece mii de frați ai mei? Eu nu sunt
nici Clinton, nici Bush, nici Obama și nici Putin sau Merkel ori exponent al
mass-media etc. Ei, în final vor căra în eternitate crimele lor, eu le
voi căra pe ale mele. Ei nu au cum să vadă că viața mea a fost această
vale, paradisul copilăriei, că unii au venit înainte să ne învețe cum să
muncim, să ne construim case, să ne făurim vise, iar cei de azi…, cum să
răsturnăm valul și să dăm cu piciorul în cel de lângă noi și în munca lui. Să
ne călcăm în picioare pentru vârful lor financiar. Pentru niște idealuri cu
care eu nu mă indentific. Dacă lași omul liber în relație cu pământul, el
supraviețuiește și fără scamatoriile de azi. Au vândut totul pentru un prezent
de doi cârnăciori și-un blid cu fasole - pentru spălat babe la fund sau
cerșit prin lumea largă și „democratică a celor ce dorm prin corturi”, pe
trotuarul marilor orașe ale materialismului corporatist.
Azi nu mai avem visuri comune, ci doar ce e al tău, în
fața ochilor tăi. Dumnezeul meu nu se mai potrivește cu cel impus de voi.
Șarpele mi-a deschis ochii și m-a învățat să iubesc și să sufăr. Capitalismul
mi-a dat singurătatea. La toti. Ne-a izolat, dezbracat la pielea goală
si: Lasa viscolul sa taie. Dumnezeu a vrut să mă țină oaie,
arătându-mi ciomagul (dacă gust din mărul oprit), ceva asemănător cu politica
manipulatorilor de azi: Taci și bea aghiazmă! În comunism puteai să crezi și să
speri în Dumnezeul Biblic, însă în democrație nu mai merge schema, că oaia nu
se roagă pentru că nu are conștiință. Nici nu-i simte lipsa sau nevoia. Deci,
viața mea e doar cea pe care o trăiesc eu. Din ea, mulți din așa-zișii eroi
dinafară merită să fie excomunicați, pe motiv că nu îndeplinesc caracteristicele
doctrinei mele divine”.
***
...Lumea ÎNTREAGĂ ESTE UN SPITAL, în care ”sora”-”SANDRA
BULOCK” devine, ca și ”doctorul indian”...anestezicul,
pentru aplicarea și suportarea brutalității și al
haosului : ”Doctorul, un indian zâmbăreț parcă se gâdila
singur, mă intervievează despre starea în care mă aflu și după ce îi explic că
e a patra oară de când vin aici cu piciorul infectat, ultima fiind acum patru
luni, îmi spune că va aplica aceeași procedură ca în noiembrie și pleacă”
- sau : ”Pe coridoarele lungi era forfotă și toate surorile și
medicii purtau combinezoane albastre, iar cei din poliție și securitate erau în
uniforme negre și echipați cu tot felul de electronice și aparate de
intervenție. Parcă eram într-o navă spațială. Sandra îmi cere și ea să mă
dezbrac, să mă schimb în pijamalele spitalului. „La pielea goală?” „Da,
complet.”, îmi spune. Mă uit la ea. E mai tânără decât fiul meu Deni”.
...Între CIUDANOVIȚA și AUSTRALIA, între ”SANDRA
BULOCK” și NEFERTITI...nu există nicio diferență ESENȚIALĂ : UMANITATEA ȘI-A
ÎNCEPUT ”PROGRAMUL” DE DEZINTEGRARE MORAL-SPIRITUALĂ, ODATĂ CU...”CĂDEREA” :
CAIN-FRATRICIDUL ESTE VEȘNIC !!!...dacă acest Univers ar putea (...că...EL
VREA!) să fie/rămână VEȘNIC. Noroc că nu-i după el...!!!
***
...Video-CLIPUL ”TĂIETORUL DE LEMNE 5C” este, mai
ales IMAGISTIC - CEL MAI EXPRESIV VIDEO-CLIP, văzut de mine,
vreodată !!!
SMERIT RECUNOSCĂTOR !
VĂ MULȚUMESC MULT, CU ADÂNCĂ REVERENȚĂ !!!
Cu, mereu, aceeași admirativă prețuire și caldă
prietenie, Frăție întru Duh, recunoscătoare salutări, de la
”SCRIBUL LUI DUMNEZEU”,
Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu