PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CĂ ERA CEEA CE-MI ERA MAI DRAG PE LUME, VICA

 

CĂ ERA CEEA CE-MI ERA MAI DRAG PE LUME, VICA

 

 

~*~

 

Vica era jumătatea mea și era ca o adoleșcentă a nației sale,

era femeia care maternă și cuprinzătoare se băga, înfingea, în mine, cu preolin și divin de altruism,

că îmi aparținea, în plăcerea ei maximă, cu orgasm de Paloma Blanca de limba română, fiind însuși viața mea, în orgasm, dragoste dusă la performanță de cartea recordurilor, că ea contopită,

în mine, mereu

și mereu renăștea, c-am îndrăgit-o ca femeie pe Vica

și mi-a fost ceea ce mie mi-a fost mai drag pe lume,

c-a fost femeia vieții mele, o culme,

în acest înșiră-te mărgăritar a lumii, a luminii, lumii vieții, cu talanții înmulțiți, în har

(avea personalitatea ei distinctă, deosebită și perfectă, comoară rară al Carpaților ca floarea de colț / floarea albastră de pe pervazul de fereastră, din glastră, îngânând zarea de zefir albastră al cerului,

în desăvârșirea lui.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE