Să trăim fericiți?!
Corneliu Vlad
18 August 2021
Mai
este oare posibil să fim fericiți? - se întreabă, cu candoare, într-un
editorial, ziarista franceză Claire Fortier-Durand. Întrebarea pare de o
naivitate banală, dar e bazată. Căci, continuă ea, mai precis „când deschizi
ziarele, nu dai decât de catastrofe: cutremure, procese de pedofili, violențe
urbane”… Parcă-ți piere cheful de viață.
„Avem
de-a face cu moartea în fiecare zi, aflăm de nenorocirea unor semeni de fiecare
dată când ascultăm știrile la radio”. Tineri care se sinucid pentru că nu mai
cred în nimic, cei în vârstă pentru că nu mai cred în societate și în dreptate.
Unii ucid pentru a se apăra, alții pentru a fura mii de euro sau un aparat
foto. Tinerilor le e frică de viitor, bătrânilor, că o să se repete trecutul.
Așa stând lucrurile, îți mai vine dimineața când te scoli să exclami: „Ce zi
frumoasă!”? Poate doar dacă îți propui să nu mai citești ziarele, să nu mai
asculți radioul, să nu te mai uiți la televizor. Adică, să te sustragi
bombardamentului mediatic cu știri prăpăstioase. Dar te poți izola de ce se
întâmplă în jurul tău, în lume? Și în lume, după ce citești, asculți, vezi,
s-ar părea că se petrec doar grozăvii.
Filosoful,
tot francez, Michel Serres observă că trăim într-o „societate în care se
regizează frica”. Ca dovadă, să numărăm de câte ori revine cuvântul „moarte” în
informațiile de „fapt divers” ale fiecărei zile. Cui servește acest adevărat
„marketing al fricii” explică, în cartea sa recentă „State of Fear” (Starea de
teamă), autorul anglo-saxon Michael Chrichton: „Întreținerea fricii permanente
este o formă de control al societății de către politic, mass-media și juridic”.
Oamenii de știință ne învață că omul este înzestrat cu un sistem de fixare în
memoria vizuală și emoțională a evenimentelor traumatizante: catastrofe, accidente,
acte teroriste, pandemii, incendii, inundații, cutremure, tsunami,
demonstrații, scandaluri de tot felul, corupție. Potrivit mecanismelor
biologice ale selecției darwiniene, cei care ies cel mai puțin afectați de
asemenea întâmplări nefericite au mai multe șanse de supraviețuire. Ei vor
putea astfel procrea și asigura supraviețuirea și dezvoltarea speciei.
Sondajele de opinie TV atestă audiența numeroasă a temelor catastrofice, iar
alcătuitorii de programe se conformează legilor pieței. Așadar, un cerc vicios,
care amplifică răul, un rău tot mai exploatat mediatic.
Lângă
asemenea turnuri pesimiste, trebuie să existe însă și o variantă luminoasă.
„Bineînțeles, nu e vorba de a-i opune acestui catastrofism permanent un
angelism suav și naiv, ci de a ieși din alternativa sterilă între atitudinea
pesimistă și cea optimistă față de viitor, de a o înlocui printr-o abordare
realistă, lucidă, pragmatică și constructivă” - pledează Michel Serres, care
exemplifică: „Fapte pozitive există în masă, în viața cotidiană a lumii:
descoperiri hotărâtoare pentru viitor, creații colective, solidaritate,
generozitate, legături transculturale etc. Trebuie doar să știi să le
promovezi”. Pentru a ieși din paradigma fricii și a te instala în paradigma
creației colective a viitorului trebuie apelat la faptele pozitive care, legate
între ele, potențează „dorința de viitor”.
Claire
Fortier-Durand are și ea o rețetă a fericirii. Ea apelează, pentru aceasta, mai
degrabă la sensibilitatea feminină: „Să ascultăm, timp de câteva minute sau
câteva ore, o muzică menită să ne trezească amintiri plăcute, să mergem la un
film deconectant, să citim o carte amuzantă. A doua zi dimineața, vom avea
puterea să primim, din nou, știri despre nenorociri sau grozăvii de tot felul”.
Autoarea franceză pledează pentru o adevărată revoluție spirituală, care ar fi
capabilă să împrăștie spectrul catastrofalului și starea de teamă: „Revoluția
este la îndemâna noastră și chiar dacă groaza e cuibărită în inimi, iar vorbele
pot produce răni, mâinile pot învăța să mângâie, inimile să iubească, iar
cuvintele să aline”.
Mai
pragmatic, un alt autor francez, Jean-Marc Bellot, propune, în locul soluției
individuale, una ce apelează la colectivitate. Iar pentru aceasta, îi
reamintește virtuțile. Însuși Winston Churchill, cel care a spus că „democrația
este cel mai rău dintre regimuri, cu excepția celorlalte”, a emis, cu alt
prilej, o constatare mai puțin cunoscută, dar nu mai puțin memorabilă: „Într-o
conversație de numai cinci minute cu un alegător obișnuit, poți obține un
argument-beton împotriva democrației”. Ceea ce, nu-i așa, vorbește tot despre
valorile democrației, în care individul își poate spune cuvântul, iar acest
cuvânt are greutate. Căci tot Churchill spunea: „Opinia publică trebuie să
orienteze și să controleze, în orice împrejurare, acțiunile miniștrilor, care
sunt slujitorii și nu stăpânii săi”.
Iată
deci că nici măcar pentru Churchill democrația nu e chiar atât de deprimantă
cât s-ar fi crezut. Fapt pe care își propune să-l demonstreze cartea „The Wisdom
of Crowds” a lui James Surowiecki. În privința luării deciziilor asupra unei
probleme complexe - se afirmă în carte - o mulțime de indivizi fără cunoștințe
deosebite obține rezultate mai bune decât orice expert în materie. Afirmație
sprijinită de un exemplu. În dimineața de 28 ianuarie 1986, când s-a aflat că
naveta Challenger a explodat în zbor, piețele financiare au sancționat imediat
cursul societăților asociate la programul NASA. La numai 21 de minute după
catastrofă, cursurile la Rockwell, Lockheed Martin, Marietta și Morton Thiokol
au pierdut 3-6 puncte. Către sfârșitul zilei, toate cursurile se stabilizaseră,
cu excepția acțiunilor Morton Thiokol, care au continuat să scadă și au pierdut
12 puncte. Experții au reușit, abia șase luni mai târziu, să identifice
vinovatul responsabil de explozia navetei: era Morton Thiokol.
Ceea
ce specialiștii au aflat după o jumătate de an de activitate laborioasă, gloata
de simpli acționari „simțise” din primele clipe. Nu este, și acesta, un motiv
de optimism, de încredere că nu (întotdeauna) e bietul om sub vremi, că știe
„să supraviețuiască” în situații de catastrofă?
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sa-traim-fericiti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu