Uneltirile Germaniei din 1989 și 1990
pentru dezmembrarea României
Acordul Bonn-Budapesta (19-23 august
1989)
În
vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înţelegerile
cu Uniunea Sovietică şi cu S.U.A., privitoare la unificarea ţării. Franţa şi
Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect. În cadrul întâlnirii
dintre preşedintele Franţei, Francois Mitterand şi cel al Uniunii Sovietice,
Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a cărei stenogramă a fost
dată publicităţii, Mitterand a arătat pericolul refacerii puterii Germaniei şi
a exercitării unui control al ei asupra întregului centru al Europei. El l-a
rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare, promiţând în
schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de Reconstrucţie
şi Dezvoltare. Franţa şi Marea Britanie invocau şi necesitatea menţinerii
Germaniei divizată pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov, sprijinitorul
politicii Occidentului, în faţa acuzaţiilor pe care i le aduceau grupările
politico-militare şi de informaţii conservatoare de la Moscova, nemulţumite de
faptul că preşedintele sovietic sprijinea promovarea intereselor occidentale.
Pentru a-l sprijini pe Mihail Gorbaciov, Marea Britanie şi Franţa au sprijinit
regimurile politice pro-sovietice din centrul şi estul Europei, cum a fost şi
cazul sprijinirii grupării Iliescu-Militaru-Brucan de la Bucureşti. Unii lideri
din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat uşor cu ideea dispariţiei
Germaniei comuniste, mai ales şefii Partidului Comunist, Erich Honeker (deloc)
şi unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus Wolff (greu). Era
necesară o acţiune populară de anvergură care să convingă pe comuniştii
radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea paşnică a ţării.
Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetăţeni din
Germania de Est în cea de Vest. Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a
deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 şi a încheiat Acordul Bonn-Budapesta
privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei
şi al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania.
Anterior, se purtaseră discuţii intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989.
Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria, permiţând
est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turişti în Ungaria, să treacă
în vest. În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei
de a recupera Transilvania. Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar
legat de interesul Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a
determinat Budapesta să se implice din plin în acţiunile din România, din
decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state. De altfel, Uniunea
Sovietică demarase cu decenii în urmă, din 1969, pregătirile în vederea
schimbării regimului ceauşist de la Bucureşti, aşteptând doar condiţii
prielnice şi motivaţii solide. Printr-un document al serviciului vest-german de
informaţii, B.N.D., emis în anul 1973, guvernul de la Bonn era informat că
ministrul sovietic al Apărării, mareşalul Andrei Greciko a afirmat într-o
convorbire cu Erich Honeker că „într-o perspectivă mai lungă, lucrurile nu mai
pot continua astfel cu România”. Serviciile sovietice de securitate şi
informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din umbră organizaţiile
revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau Transilvania cu glas tare.
De asemenea, sovieticii au catalizat revendicările bulgarilor faţă de sudul
Dobrogei. În iunie 1971, cu ocazia vizitei în China, Nicolae Ceauşescu a fost
informat de preşedintele Mao şi de premierul Ciu En Lai că Moscova acţionează
împotriva României mai ales prin agentura compusă din personalităţile politice,
informative şi militare care făcuseră studiile în U.R.S.S. şi slujeau în
continuare internaţionalismul comunist, în general şi Uniunea Sovietică, în
special. În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie
1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar
acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în
Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei
istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc
şi altele). Prof. univ. dr. Corvin Lupu (Preluare din articolul Preliminarii la
evenimentele de la Târgu-Mureș, 1990, în „Vitralii-lumini şi umbre”- Revista
veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr. 10/2012, pp.
23-30). Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990.
Prima guvernare Petre Roman, Editura RAO International Publishing Company, Bucureşti,
2006, pp. 180-182. Pentru a sprijini gruparea condusă de Ion Iliescu,
serviciile secrete britanice au trimis la Bucureşti dosarele de agenţi ai
spionajului britanic în România ai unora dintre liderii naţional-ţărănişti,
inclusiv ale lui Iuliu Maniu (nume conspirativ Tom), pentru ca Ion Iliescu să-l
poată şantaja pe Corneliu Coposu şi conducerea P.N.Ţ.C.D. Vezi şi Virgil
Măgureanu, Alex Mihai Stoenescu, De la regi-mul comunist la regimul Iliescu,
Editura RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2008, pp. 157-158.
Vezi Corvin Lupu, România în contextul relaţiilor internaţionale actuale,
Editura Techno Media, Sibiu, 2006, p. 94 sqq. Cristian Troncotă, Duplicitarii.
O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securita[1]te
ale regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti,2003, pp. 147, 149
şi 151. Înţelegerea sovieto-germană pentru dezmembrarea unor state din centrul
şi sud-estul Europei şi împărţirea dominaţiei în această regiune a Europei
(1990).
În
ianuarie 1994, în revista britanică Intelligence Digest, care se distribuie pe
bază de abonamente pentru persoane selecţionate din mediile serviciilor speciale
şi care cuprinde numeroase informaţii confidenţiale, a fost publicat un articol,
de către redactorul şef, Joseph de Courey, referitor la un acord între Uniunea
Sovietică şi Germania, încheiat cu prilejul unor discuţii secrete, la Geneva,
în septembrie 1990. Cele două părţi au abordat problemele sferelor de influenţă
în centrul şi estul Europei. Redactorul şef al revistei spunea că, ulterior,
veridicitatea informaţiilor i-a fost confirmată şi dintr-o altă sursă,
neaşteptată, care a dat gir informaţiilor iniţiale. Astfel, în septembrie 1990,
la Geneva, germanii şi sovieticii au căzut de acord asupra următoarelor
decizii: 1. Uniunea Sovietică nu se va opune dezmembrării Cehoslovaciei. 2.
Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a Germaniei, cu
scopul posibil de încorporare politică a regiunii în următorii 12-15 ani în
Germania. 3. Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin
pierderea influenţei în Europa de Est. 4. Ungariei i se va permite urmărirea
scopului ei de a-şi recâştiga teritoriile pierdute după primul război mondial
prin Tratatul de la Trianon, în faţa României, Ucrainei, Cehoslovaciei şi
Iugoslaviei. 5. Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei, pentru a
o face mai atractivă decât vecinii ei. 6. Uniunea Sovietică se angaja să nu
ridice obiecţii la divizarea Iugoslaviei şi să accepte intrarea Croaţiei şi
Sloveniei în sfera economică germană de interese 7. Uniunea Sovietică era
rugată să accepte unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă naţionaliştii
ucraineni ar desfăşura activităţi „distructive”. 8. În afară de compensaţia
economică pentru pierderile suferite, Germania se angaja să „nu fie activă” în
chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să nu le considere parte a
sferei de influenţă economică a Germaniei. Prăbuşirea lui Mihail Gorbaciov şi a
Uniunii Sovietice, ca urmare a schimbării modului de promovare a propriilor
interese de către Federaţia Rusă, a grăbit procesul de extindere a Uniunii
Europene şi a modificat proiectele germano-ruse privitoare la centrul şi estul
Europei. Noile proiecte apărute au fost elaborate pornindu-se de la premisele
unificării europene şi extinderii cât mai adânc către estul bogat în resursele
de energie, materii prime şi pieţe de desfacere care să alimenteze uriaşa
economie europeană, mai ales pe cea a Germaniei. Înţelegerile germano-sovietice
din anul 1990, chiar dacă au născut planuri începute şi apoi trecute în
conservare, se aseamănă izbitor cu Pactul Molotov-Ribbentrop. Deosebirea este
doar de imagine. Clasa politică internaţională şi mass-media au condamnat în
mod repetat şi vehement Pactul Molotov-Ribbentrop, ca şi dezmembrările
Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei, din anii 1939- 1941. În schimb,
înţelegerile din 1990, dezmembrarea Cehoslovaciei şi Iugoslaviei şi încercările
evidente de acelaşi fel din România, nu sunt combătute, ci, din contră, sunt
privite pozitiv şi încurajate de forţe aparent nevăzute. Proiectele şi
acţiunile politice sunt mult asemănătoare, pe alocuri identice, dar poziţia
comunităţii internaţionale faţă de ele este nu numai diferită, ci uneori opusă.
Acest lucru nu poate să ne facă să nu constatăm identitatea, în aceste cazuri,
a politicilor hitleristo-comuniste din anii 1939-1940, cu cele din anii 1989-
1990, ale regimurilor „democratice” din Germania şi Uniunea Sovietică, ale lui
Kohl şi Gorbaciov. Pentru unii aceste concluzii par dureroase. Este doar o
percepţie datorată imensei manipulări a opiniei publice de pretutindeni,
preocupare care înghite energii colosale şi reprezintă a doua mare cheltuială
de resurse, după cursa înarmărilor. Când lumea va înţelege aceste realităţi,
regimul politic „democratic” se va putea reforma şi, eventual, îşi va putea
prelungi existenţa. După deceniile care au trecut de la înţelegerile
germano-ruse, e timpul să examinăm cu seninătate aceste concluzii. Prof. univ.
dr. Corvin Lupu (Articol apărut în „Vitralii-lumini şi umbre”-Revista
veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr. 10/2012, pp.
37-38)
Propaganda
germană continuă să uneltească pentru dezmembrarea României Grație propagandei
antiromânești, românilor le-a fost inoculată ideea că sunt un neam de
trădători, leneși, corupți și hoți și de aceea nu sunt capabili să se conducă
singuri, musai să fie conduși de alogeni! Mai jos, o să lămurim enorma minciună
cu „trădarea față de nemți”, trâmbințată de propaganda germană, devenită foarte
activă în România începând cu anul 1990 prin resuscitarea europeană a Coloanei
a V-a. Germania şi-a reactivat Coloana a V-a din ţările cu minoritate germană, la
fel ca pe vremea Propagandei germane conduse de Goebbels. Mişună pe forumurile
din Transilvania, dar și la nivel national, o grămadă de saşi şi şvabi
emigrați, care postează, din Germania, comentarii propagandistice şi
manipulatorii în limba română, îndemnându-i pe ardeleni și bănățeni la secesiune.
În ciuda acestor manipulări sau poate chiar din cauza reușitei acestei strategii
propagandistice, noi continuăm să-i lingușim pe germani, ba există și români
dobitoci care sunt tare mândri că sunt conduși de un „neamț”, care a fost numit
Gauleiter peste colonie. Doar naivii – ca să nu spun „proștii grămadă”! – pot
să creadă că Iohannis a fost ales prin vot, el fiind doar o marionetă cu misiuni
clare în România: jefuirea țării și dezmembrarea ei. Nemţii ne-au urât
dintotdeauna şi ne-au considerat trădători pentru întoarcerea armelor din 23
august 1944, uitând că mai întâi ne-au trădat ei prin Dictatul de la Viena (30
august 1940), când au dat ungurilor jumătate din teritoriul Transilvaniei. La
fel, germanii ne-au trădat şi prin Pactul Ribbentrop – Page 5 of 6 Molotov (23
august 1939) când s-a pecetluit soarta Basarabiei, care a fost răpită de URSS
în iunie 1940! Germania vrea să dezmembreze România, la fel cum a procedat cu
Iugoslavia şi Cehoslovacia! Nu-i o noutate, deoarece şi în trecut prusacii
„ne-au purtat sâmbetele” şi prin Pactul odios Ribbentrop-Molotov din 23 august
1939 Germania a fost de acord ca prietenii lor de la vremea aceea, sovieticii,
să-şi pună labele jegoase pe Basarabia! Ceea ce se știa şi fac în iunie 1940!
Prietenia germano-rusa din 1940 a reînviat în anii aceştia şi Germania ne
obligă şi acuma să recunoaştem acelaşi pact ticălos, o dovadă că istoria este
ciclică şi se repetă:
http://adevarul.ro/international/europa/rusine-germania[1]rusia-someaza-romania-recunoasca-pactul-ribbentrop
molotov[1]1_5253fd44c7b855ff5613639d/index.html
Aceiaşi
nemţi, care i-au urât pe romani dintotdeauna, considerându-i rasă inferioară,
au dat ungurilor jumătate din Transilvania prin Dictatul de la Viena din 30
august 1940! În plus, Germania sprijină şi acuma Ungaria în pretenţiile ei
revizioniste, fiindcă ungurii au fost aliații cei mai de nădejde ai nemţilor
de-a lungul istoriei! În multiplele întâlniri dintre Helmut Kohl şi Mihail
Gorbaciov (11-15 iunie 1989 în RFG, 19 iulie 1990, la Jeleznovodsk şi
septembrie 1990, la Geneva) când s-a pecetluit soarta blocului estic comunist,
s-au trasat viitoarele zone de influenţă, exact cum o făcuseră pe vremuri
Ribbentrop şi Molotov. În linii mari cam astea erau cele stabilite: Rusia să nu
se opună divizării Cehoslovaciei, viitoarea republică Cehă va trece sub „aripa
ocrotitoare” a Germaniei în scop de asimilare ulterioară; Ungaria, susţinută de
Germania, va recâştiga teritoriile pierdute prin Tratatul de la Trianon (1920);
Germania va spori ajuto[1]rul economic acordat
Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vieții mai ridicat decât cel din
Slovacia, făcând astfel mai atractivă ideea unificării Slovaciei cu Ungaria;
după dezmembrarea Iugoslaviei, Croaţia si Slovenia vor intra în sfera de interese
economice a Germaniei; unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, daca
naţionaliştii ucraineni ar desfăşura „activităţi distructive”; în afară de
compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angajează să nu
intervină în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice. Cancelarul german a
insistat ca Transilvania să revină Ungariei. Acesta a fost şi scopul luptelor
stradale din martie 1990 de la Târgu Mureş: Transilvania trebuia sa fie primul
„Kosovo” din Europa, dar nu a ţinut şmecheria, din fericire pentru România!
Germanii, în ura lor istorică faţă de sârbi, au dezmembrat Iugoslavia şi tot ei
au împărțit în două Cehoslovacia! După căderea Cortinei de Fier, doar Germania
s-a unificat în Europa, în timp ce alte ţări s-au dezmembrat şi se vor mai
fragmenta! De ce nu s-a unit şi Romania cu Moldova? De aceea, pentru că nu au
vrut germanii şi ruşii!
La
fel, s-a mințit propagandistic și manipulator, prin intermediul televiziunilor
aflate sub control sionist, despre cum ne-au salvat pe noi străinii, despre
bine[1]facerile regilor germani,
prin rescrierea istoriei și omitere faptelor reprobabile ale veneticilor
încoronați și încornorați. Intoxicarea cu regii germani și „minunile” făcute de
ei pentru români este un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 încoace. Ba,
se pare că „germanii” mult lăudați au fost evrei, conform celor spuse de
Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern, afirmații care i-au adus și moartea,
aruncată în mod mincinos și infam asupra legionarilor. Afacerea Strousberg, un
fel de „Bechtel”pe vremea lui Carol I, prin care statul român a fost păcălit de
către nemți cu sume uriașe de bani, prin acte de corupție la nivel înalt, este
trecută sub tăcere. La fel,s-a uitat răscoala din 1907 cu mii de răzvrătiți
împușcați, când sub Carol I țăranii români trăiau ca în Evul Mediu, țara
noastră fiind cea mai înapoiată din Europa. De fapt, Carol I a abdicat, înainte
de moarte, fiindcă nu a vrut ca România să lupte împotriva nemților cărora el
le rămăsese loial toată viața. Ferdinand a fost un (pă ma pălău) care, la fel, s-a
opus războiului împotriva nemților și austriecilor, fiind împiedicat să semneze
predarea necondiționată a întregii țări (pacea de la Buftea) doar de regina
Maria. În fond, singurul „rege bărbat” și care a iubit cu adevărat România a
fost… regina Maria. Dar, din păcate pentru cei cu filogermanismul în cap, ea a
avut tată englez și mamă rusoaică! S-au organizat, în scopul promovării
străinilor, emisiuni televizate cu clasamente ale celor mai mari„români”, unde
s-a încercat impunerea regilor ger-mani pe primele locuri, în detrimentul
domnitorilor români. Evreul comunist Richard Wurmbrand, convertit la
evanghelism lutheran, un personaj de care nu auzise nici dracu’, a fost scos
prin „vot popular” pe locul cinci în acest clasament făcut de niște proști
ticăloși și manipulatori pentru alți proști, naivi și manipulabili: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mari_rom%C3%A2ni
Alogenii
care au condus și conduc România cu sprijinul partidelor politice trădătoare,
din 1990 până în prezent, au reușit să golească țara de români ca să creeze
spațiu vital pentru alte popoare, care deja ne invadează. Unele fățiș, prin
mult trâmbițata migrație a „refugiaților”, altele subtil și mult mai pervers.
Departe de mine gândul de a mă erija în oracol, dar tare mă tem că peste foarte
puțini ani românii vor deveni străini în țara lor!
Marius
Albin MARINESCU
Sursa: Florin Grigoriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu