LUCIAN BLAGA
POEZII
FRUMOASE MÂNI
Presimt:
frumoase mâni, cum îmi
cuprindeți astăzi cu
căldura voastră capul plin de
visuri,
așa îmi veți tinea odată
și urna cu cenușa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze
calde-mi vor sufla
în vânt cenușa,
ce-o s-o țineți în pălmi
ca-ntr-un potir,
veți fi ca niște flori,
din care boarea-mprăștie –
polenul.
Și plâng:
veți fi încaă așa de tinere
atunci, frumoase mâni.
SCOICA
C-un zâmbet îdrăzneț privesc
în mine
și inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche
și ascult.
Îmi pare,
că țin în mâini o scoică
în care
prelung și neînțeles
răsună zvonul unei mari
necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat’ pe malul
acelei mări pe care azi
o simt,
dar nu o văd?
MELANCOLIE
Un vânt răzleț își sterge
lacrimile reci
pe geamuri. Plouă.
Tristeti nedeslușite-mi vin,
dar toată
durerea,
ce-o simt, n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care
curg.
Și altoită pe fiinta mea imensa
lume
cu toamna și cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munți trec nori cu
ugerele pline.
Și plouă.
SUFLETUL SATULUI
Copilo, pune-ți mânile pe
genunchii mei,
eu cred că veșnicia s-a născut
la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ți zvâcnește mai
rar,
ca și cum nu ți-ar bate în
piept
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
și dacă ți-ai sângerat
picioarele
te așezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe
lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă
tăiată,
ca o cădere de fum din streșini
de paie,
ca un joc de iezi pe morminte
înalte.
CANTEC PENTRU ANUL 2000
Vulturul ce se rotește sus
va fi atunci de mult apus.
Lângă Sibiu, lângă Sibiu,
prin lunci
Numai stejarii vor mai fi
atunci.
Mai aminti-mă-va un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?
Nu cred să mă vestească
cineva,
căci basmul ar începe-așa:
Pe-aici umbla și el și
se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu
Dumnezeu.
~*~
De la biblioteca ”Mihai
Eminescu”-CRINGILA
Ioan Miclău Gepianu (Români,
iubiți-vă Poeții)
2019 – Restituire 2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu