„Ne vindem pe nimic!” - O radiografie
a societății și a clasei politice din România
Adriana Stoicescu, Magistrat
05 Septembrie 2021
Cu
mânecile cămășii albe suflecate, deschisă la primii nasturi, pe model Obama,
politicianul român muncește din greu, pentru binele tău, al meu, al nostru. Pe
vremuri, cominternistul făcea legea, îmbrăcat în haina tip Mao Tzedun. Avea și
el idei de reformare a societății. Cu mâinile „bătătorite” de muncă, ieșea în
mijlocul mulțimii care îi sorbea cuvintele, promițând marea și sarea, un altfel
de paradis, în care domneau egalitatea deplină, uniforma și bunăstarea. Și, mai
ales, liniștea.
Oamenii
politici moderni sunt tot timpul îngândurați, preocupați. Par a fi tot timpul
pe fugă. Între două șantiere, au timp de un corn, pe marginea drumului. De
cafea nu poate fi vorba. Au o țară pe mână, ce Dumnezeu! Un popor de scos din
ghearele obscurantismului religios. O națiune de colorat în culorile veseliei
date de, eventual, prafuri.
Pentru asta suntem toți vinovați.
Când
lectura ta se rezumă la textele scurte de pe net e firesc să nu vezi cumplita
asemănare dintre cele două personaje.
Când,
deși ai în portofoliu diplome la instituții de prestigiu, nu ai ieșit din casă
nici măcar să cumperi pâine, e firesc să fii complet rupt de realitate.
Când
părinții și bunicii tăi primeau salamul de Sibiu, atât de visat de popor, adus
de mașina casei de comenzi direct în bătătură, în timp ce „prostimea” se călca
în picioare pentru o pâine, este normal să nu ai habar ce mănâncă azi oamenii
de rând.
România
este la marginea prăpastiei, cu un picior atârnând, deja, în gol.
Și
pentru asta suntem toți vinovați.
Noi
ne vindem pe nimic.
Străzile
nu sunt murdare doar pentru ca avem politicieni de „mare angajament”, ci și
pentru că noi facem mizerie.
Spitalele
sunt focare de infecție nu doar pentru că niciun manager de spital nu este
cocoțat acolo pe criterii de competență, ci și pentru că unii din noi sunt
certați cu apa și săpunul.
Școala
e în cădere liberă pentru că părinții au pretenția să îi învețe pe profesori
cât fac 2+2, dar și pentru că dascălii sunt plătiți în batjocură.
Societatea
se prăbușește sub ochii noștri.
Pare
că ne-am obișnuit cu ideea.
Stăm
și ne văicărim că ne fură austriecii pădurile, americanii gazul, rușii aerul.
Nu,
nimeni nu ne pune arma la tâmplă și nimeni nu ne tâlhărește.
Noi
ne vindem pe nimic.
Clasa
politică e oglinda noastră.
Din
dorința de a ciupi ceva, de la vlădică la opincă, toți sau aproape toți
încălcăm reguli și legi, pentru că la noi merge și așa.
Apoi
ieșim mânioși pe facebook și ne certăm.
Clasa
politică e oglinda noastră.
În
timp ce ne scuipăm virtual, ne tăiem capetele și ne înjurăm, de 30 de ani ei
dezmembrează țara și o scot pe șest la mezat. Ei știu că suntem „ocupați”.
Vara, cu grătarele și concediul în imensa mare devenită latrină publică, din
vina noastră, mâncând alimente alterate și zăcând pe plaje pline de gunoaie.
Iarna, cu „sfintele sărbători”, devenite, prin grija celor care ne scapă de
„povara” Credinței, chiolhanuri aducătoare de salvare și internare, come
alcoolice și o grămadă de accidente.
Suntem
un popor ocupat cu veselia, hazul de necaz și bancurile. Cu mațul plin și
mintea goală și odihnită.
E,
în primul rând, vina noastră!
Pentru
că o națiune educată ar ridica cu adevărat probleme, îi lăsăm să cumpere arme
la mâna a doua, alimente din plastic și apoi ne plângem că nu sunt bani pentru
școală. Dar nu prea tare, ce drac' să faci acum cu prea multă carte?
Țăranii
își aruncă recolta pe câmp în timp ce noi ne înghesuim să cumpărăm mere din
China.
Le
luăm copiilor telefoane șmechere să poată, dragii de ei, să butoneze liniștiți
în „toaleta” din fundul curții.
O
țară în cădere liberă, împinsă discret de la spate. Asta suntem. Și nu, nu e
doar vina politicienilor.
E,
în primul rând, vina noastră!
https://www.art-emis.ro/analize/ne-vindem-pe-nimic-o-radiografie-a-societatii-si-a-clasei-politice-din-romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu