Melania Rusu Caragioiu - Felicitări,

 

Felicitări,

Când cineva excelează într-un domeniu  i se zice genial sau perlă rară.

 

Dar marea noastră nu are scoici purtătoare de perle și nici crescători de asemenea scoici.

Noi, românii, suntem obișnuiți a compara ceva sublim cu aurul.

 Noi am avut atât de mult aur care a evoluat chimic în uraniu încât am putut face și donația uraniului- în costul său de 17 milioane dolari, cât ne datora Statul Iraq, pentru uraniul pe care i l-am  exportat, donație imediat făcută, în primul guvern democrat, după 1989.

 Dar nu tot aurul nostru a avut condiții de învechire, presiune și alți factori chimici și telurici spre a se transforma în uraniu și avem atât de mult aur încât noi pășim peste el.

România este un munte de aur, nu numai în glia ei ci și în inimile românilor, copiii eî.

În Ardeal, în Sud, mulți dintre locuitorii comunei mele, Ilteu lucrau pe moșiile grofilor maghiari care deschiseseră mici mine de aur pe domeniul pe care îl primiseră, (din fericire pentru noi aceasta durând doar vremelnic pentru 159 de ani).

 Ei se credeau veșnic stăpâni dar roata istoriei nu s-a oprit și în 1918 cu mari sacrifici am redobândit acel drag teritoriu românesc.

Dar acei grofi, cu mâinile obosite ale bieților români, mineri improvizați, scoteau aur de pe moșiile lor. 

Bunicul meu, când era elev, după ce a absolvit colegiul din Săvârșin, (deschis, din  slăbirea hățurilor de subjugare, prin decret regal de către Împăratiul Austriei, Franz Jozef), neavând un loc de muncă s-a angajat de a lucra la una din acele mine particulare și de la el am auzit multe asemenea, povești adevărate despre aurul de pe moșiile grofilor.   

Deci, de aci, din cuget și din vorbă în vorbă, tot de este deosebit românul declară că este ,,ca aurul”, sau mai simplu în vorbire, zice că este ,,de aur”.

  În jurol meu eu întâlnesc multe inimi de aur, între care și a Domniilor voastre.

 Despre Dl. Pavel Rătundeanu Ferghete am zis, ceva timp  în urmă, că nu m-aș mira ca într-o zi să îl văd proprietarul unui ,,Nobel”, nu atât pentru subiectul I al Romanului ,,Mere pădurețe”, dragostea neclintită, pe viață, față de Vica sa, soția, ci ,,II” pentru  trecerea în revistă a literaturii române din trecut în spicuiri incitante și pentru cuprinderea enciclopedică a vieții literare de azi, adăugând ca un punct benefic III, dialectul ardelenesc presărat prin limba cultă a scrierii sale.

 Despre Liderul nostru Artistul Scriitor Ben Todică aș spune cam aceeași propunere, fiindcă este unicul pe Terra care s-a angajat să converseze pozitiv, educativ, cu toți românii care i se adresează, în poezie meritorie.

 Nimeni nu are acel talent, egal și persaonal-original, precum dânsul de a răstălmăci în imagine și  aceea în color, sau cerut sumbră, care redă fidel imaginea  poetică a versului dar totodată și aprofundează, intuiește sugestia autorului poet. Și face aceasta de ani buni, cu migală, răbdare și educativ, ajungând la sute de blogspot, You Tube sau alte forme audiovideo.

Sfinția Sa Arhimandritul Iustinian Chira spunea că o lume împânzită de poeți este o lume mai bună, mai prietenoasă, mai pașnică, și de aceea să ne dorim cât mai mulți poeți.

 A fi poet nu înseamnă a nu avea o ocupație socială, economică pentru a-ți susține existența, ci  în unele clipe de răgaz de a scrie poezie pentru sufletul tău și dacă dorești de a o trimite și altora ca pe un mesaj plin de noblețe.

  Ne închipuim cu ușurință cât de fericit se simte un poet care și-a văzut creația sa apărând pe rețeaua largă You Tube, dar și cât ar trebui să fie de mândri toți frații nostri știind că undeva la Antipod- Australia  a ajuns acea poezie și ca un bumerang a venit înapoi ca un mesaj- mic film, dedicat tuturor care vor deschide situl You Tube.

Suntem mândri de inimile de aur ale românilor, iar dacă unele au prins puțină patină împotriva strălucirii să îi invităm alături de noi unde vor găsi așa cum am, zis, nu poleirea cu aur, ci inima de aur.

 Cu deosebită stimă,

 Melania Rusu Caragioiu