„Grădina
Maicii Domnului” de la Mânăstirea Dintr-un Lemn. Cronică bufă
Ion
Măldărescu
12
Iulie 2023
Doar
ceea ce rămâne contează!
În urma invitației primite, am participat,
sâmbăta 8 iulie, la un eveniment cu semnificații speciale pentru sufletul și
spiritul românesc: comemorarea a 135 de ani de la plecarea spre o lume mai bună
a Generalului Teodorescu (n. 28 iunie 1888, Bacău - d. 17 ianuarie 1981,
Mânăstirea Dintr-un Lemn, com. Frâncești, Vâlcea) unul dintre cei care, printre
altele, a contribuit la restaurarea sfântului locaș spiritual, Mânăstirea
Dintr-un Lemn.
Curtea mănăstirii aflată în apropiere de
Râmnicu-Vâlcea, pe drumul spre Târgu Jiu, se umple de militari, aviatori,
marinari şi din forțele terestre, care vin de la sute de kilometri, pentru a
cinsti memoria înaintaşilor. Mănăstirea dintr-un Lemn este locul unde eroii
români sunt pomeniţi laolaltă cu sfinţii, la fiecare liturghie. Figură
legendară, care își doarme odihna de veci în curtea mănăstirii vâlcene, Pavel Teodorescu,
pe numele său adevărat, a fost coleg cu Charles de Gaulle, la Academia Militară
Saint-Cyr, din Franţa.
Din păcate, astăzi, Armata Românilor a
ajuns din apărător al gliei străbune un nedorit jandarm de supraveghere pe
meleaguri străine, la ordine primite din afara Țării, a ajuns obiect de
spectacol purtând coperți îmbrăcate în uniformă de camuflaj „împrumutate” prin
slugărnicie de la trupele de ocupație „The Stars and Stripes” (ucigașii
amerindienilor, vietnamezilor, afganilor, libienilor, irakienilor,
sirienilor...). Armata Românilor, cea care a mai rămas, este subordonată nu
poporului român cum îi era și îi este menirea, ci politrucilor de la Cotroceni,
Victoria și Casa Poporului, ultima, pe drept cuvânt cu denumirea originală
modernizată și rebotezată în Palatul Parlamentului. O adunătură de slugi.
Oastea românilor și românității este aservită Noii Uniuni Sovietice - Uniunea
Europeană -, Berlinului, Vienei, Washingtonului, Ierusalimului și Dumnezeu mai
știe cui, numai Neamului Românesc, NU!
Cu o zi înaintea comemorării, respectiv,
vineri 7 iulie, a avut loc tot la Mânăstirea Dintr-un Lemn și un simpozion pe
aceeași temă.
Ziua de 8 iulie a început la Mânăstirea
Dintr-un Lemn, ca o frumoasă și însorită zi de vară. După o înșiruire
descurajantă de „timpi morți”, intervale în care asistența derutată venită de
departe aștepta nerăbdătoare să se întâmple „ceva”, iar fanfara și subunitatea
Regimentului de Gardă suportau cu fermitate morală ordinul și încercarea zilei sub ploaia razelor toride
ale Soarelui de iulie, s-a spart gheața odată cu sosirea I.P.S. Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului.
Înaltpreasfinția Sa, operativ și la
obiect, ca întotdeauna, după o cuvenită dar scurtă slujbă de pomenire alături
de prelații locali și de P.C. Maica Stareță a Mânăstirii a binecuvântat pe cei
prezenți „de la Vlădică, la opincă”, iar programul a început să se deruleze.
Imnul Național interpretat jalnic de un „solist” nepotrivit a fost un
descurajant exemplu al rateurilor de nedorit pentru toți cei prezenți. Cugetând,
cred că mult mai frumos, mai actual și mai convingător ar fi sunat „Trei culori
cunosc pe lume” al lui Ciprian Porumbescu, chiar o înregistrare audio
interpretată de Corul Armatei…
Aglomerația de „înstelați”: amirali,
generali de aviație sau ai trupelor de uscat, unii în uniformă, alții „în
civil”, s-au rotit precum avioanele de cercetare printre cei din mulțimea
adunată. Câțiva vorbitori mai săraci în harul oratoriei l-au imitat pe marele
dulap care, în urmă cu doi-trei ani, de ziua Marinei, a asistat nepăsător, când
o femeie militar a cedat din cauza căldurii prăbușindu-se în front. Dulapul
nici n-a catadixit să-i dea o mână de ajutor așa cum ar fi procedat orice Om,
deși se întâmpla la 2-3 metri de el… S-a prefăcut că nu observă, dar el nu e
Om, e un rateu de „Inteligență Artificială” sorosist-globalistă cocoțat pe un
scaun nepotrivit și necuvenit. Domnul organizator al evenimentului a citit la
pupitru câteva cuvinte cu trimiteri biografice despre cel comemorat după care,
răsuflând ușurat, s-a îndepărtat de microfon.
Prestatorii de discursuri, săraci în ale
vorbirii au pus la încercare răbdarea auditoriului de la Mânăstire, cuvintele
slobozite de ei depărtându-se în grabă să se ascundă de autori, jenate parcă de
atâta amatorism oratoric și festivism artificial. Noroc cu oșteanca din gardă,
crainica manifestării, care, prin propria-i prezență a dat viață și culoare
evenimentului alături de omniprezentul supraveghetor a tot ceea ce se întâmpla
la Mânăstirea pe care o păstorește - P.C. Elena Onufria. Maica Stareță era
acolo, lângă pupitru, însă, în același timp se afla peste tot, alături de
fiecare dintre cei prezenți, dorind să vadă chipurile luminate ale românilor
creștini-ortodocși, oaspeți în „Grădina Maicii Domnului” de la Mânăstirea
Dintr-un Lemn. Binecuvântată fie-i strădania reușită !
După parolele aruncate-n vânt de
vorbitori, militarii Gărzii s-au retras, marșând (triști și obosiți ca după
parcurgerea per-pedes a 40 km), să prezinte onorul la mormântul generalului
aflat lângă bisericuța cu bârne groase din lemn de stejar, în capul dealului,
unde IPS Varsanufie și soborul de preoți au rostit creștinește cele cuvenite.
Onorant și lăudabil!
La un moment dat, dorința-mi de a mă afla
în cât mai multe locuri pentru a surprinde imagini m-a purtat întâmplător
alături de un grup de „înstelați”. Năzdrăvănia adolescentului întârziat din
mine nu s-a putut abține și am glăsuit glumeț în sinea mea: „Doamne, Te rog,
Doamne, fă întuneric doar pentru un minut, pentru ca noi, muritorii de rând să
putem privi cerul luminat de atâtea stele adunate la Mănăstire !”. De parcă
m-ar fi auzit, reacția nu a întârziat. Unii m-au privit nu prea prietenos, dar
mi-am văzut de drum petrecut de câteva priviri „șașii”…
Bbomboana pe colivă a fost pusă la finalul
ceremoniei. Cineva, „persoană importantă, nu spui cine” s-a adresât celor
prezenți printr-o invitație
discriminatorie la praznicul oferit cu generozitate de vrednicele măicuțe ale
Mânăstirii, în săli de mese diferite: „E loc pentru toată lumea… aici, pentru
persoane importante, dincolo pentru restul…”.
Opinie personală:
- Biserica, Arhiepiscopia Râmnicului și
Mânăstirea Dintr-un Lemn, nota 10+… dacă se poate;
- Organizatorii și înstelații împlicați
(la ordin sau nu) în desfășurarea evenimentului, 5-6 cu îngăduință;
- Subunitatea regimentului de Gardă și
Fanfara, 10 cu felicitări.
Restul, drum pavat cu intenții și pavoazat
cu pretenții…
În scopul de a mulțumi lui Dumnezeu, nu
este suficient să ai cele mai bune intenții pentru că dorințele și intențiile
nu devin agenți ai Domnului. În cele mai multe cazuri, fanteziile puse eronat
în aplicare rămân simple probe ale erorilor organizatorice și ale aroganței.
Oare, punerea în scenă a evenimentului cu adevărat important s-a bazat pe
presupunerea că „și drumul spre iad e pavat cu intenții bune !” ?.
Ce frumos ar fi fost dacă n-ar fi fost
așa, ci cum glăsuia rânduiala străbună ! Posibilități erau pentru mult mai
bine, se putea. Am rămas cu un gust amar. A mai murit o speranță. Românii au
mai pierdut o bătălie… aroganța a lucrat din nou în detrimentul românilor. Poate cu alt prilej rânduiala va fi una
potrivită !
Închei cronica mea „bufă” cu cuvinte ce
nu-mi aparțin. Le-a grăit unul dintre cei mai mari patrioți români în urmă cu
opt decenii; le repet pentru a „n”-a oară, pentru că trebuiesc cunoascute și
urmate de fiecare român:
„Fii om, fii drept, şi recunoaşte că
deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului;
şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de
fiecare dată. Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în
dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă,
pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice
ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor şi grija duşmanilor”. (Ion
Antonescu).
Așa să ne Ajute Dumnezeu !
Foto și aranjament grafic - I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu