PUIȘOR de GHIAUR
de
Melania Rusu Caragioiu,
~*~
Din ,, A fi patriot’’ crezul des întâlnit
În limbajul cărunt îndrăgit din străbuni,
S-a născut azi râvnitul, plaiul nostru tihnit,
Prin jertfirea de sânge pentru anii mai buni.
Din ,,A fi patriot” crezul des întâlnit
S-au născut obeliscuri scăldate de ploi,
Idealuri târzii, foc lăuntric mocnit,
În noi şi în cei deasemeni cu noi...
Din ,,A fi patriot” crezul des întîlnit
Se nasc prin durere valenţe sublime,
Freamătand imboldul ,,tu cel asuprit
,, Nu-ţi uita menirea-n evul care vine !!!”
~*~
Laval, 2011
Drept PREFAȚĂ:
SCRISOARE DE
PREZENTARE
Sunt născută la 24 mai l93l, în ILTEU,
jud. Arad, localitate la poalele Muntilor Zarandului, in Defileul Muresului,
leagan lingvistic, specificat ca unic, in Atlasul lingvistic C.Giurăscu.
Datinile, obiceiurile, graiul, istoria locului, amintesc
de daci, baronia locala, Crăișorul munților, Regele Mihai (domeniul Săvârșin de
lângă Ilteu), de copii ai comunei, ajunsi universitari, si generații întregi
de slujbași la C.F.R.
Eu am plecat de foarte mică din sat (pe
atunci comună), cu părinții mei prin țară, pe unde tatăl meu își făcea
serviciul și stagiile spre a deveni din impiegat de mișcare cfr, șef de gară.
Am cules multe bune și mai puțin bune, în pelerinajul meu, trecând prin mizeria
de război, diferite școli, boala mamei, in sfârșit, o copilărie zdruncinată.
Am
terminat liceul la Arad. Drumul spre școala și către casă îl făceam pe malul
Mureșului, sau printre cladiri impunătoare, Palatul cultural și palatul suferinței, Penitenciarul.
Anii
au trecut repede, cu spaime, bucurii, uitări și vise.
Am terminat la Timișoara, o facultate care
mi – a întregit cultura generală și m-a făcut să întâlnesc un soț oltean. Un
soț tot atât de tracasat de soartă ca și mine. Am trăit o viață de prietenie,
comuniune și vis, trezecișișase de ani, după care el s-a îmbolnăvit grav, și
Dumnezeu l-a chemat la EL curmându-i suferințele insuportabile.
Soțul meu a fost prea bun, prea harnic, prea destoinic,
ca să nu se fi mistuit ca o flacără care arde prea intens.
Am rămas imediat după Revoluție, 1989, cu
cei doi copii, deja adulți și cu profesie și cu cei trei bătrâni 78, 8o, 85
ani. Bătrâneii, toți trei având
handicap, fiecare în felul său. Fiica a plecat cu soțul ei, care a emigrat în
Germania. Băiatul a rămas împreună cu mine ca să ne luptăm cu două firme
minuscule și falimentare; in paralel, el își facea studiile la o altă facultate
după ce nu izbutise admiterea doi ani la medicină și se ocupa și de bătrâni.
Înainte de moarte, soțul a vândut casa părinților săi (decedați). Treburile cu
inflația mergeau de așa natură că jumătate din banii de la casa respectivă au acooperit
inmormântarea sărmanului meu soț.
Printre problemele vieții mele, era grija
speselor de inmormântare care ne așteptau pe mine și pe bătrânii mei. Era
cumplit să mă străduiesc să le dau toate cele necesare și ceea ce mai doreau,
numai din pensia lor și a mea. Mă durea sufletul când îmi spuneau că doresc
ceva și făceam tot ce puteam ca să-i împac, plus medicamentele.
Întotdeauna m-am neglijat pe mine pentru
ceilalți – mulțumesc Lui Dumnezeu că mi-a dat spirit de sacrificiu și cu
seninătate puteam renunța la ale mele.
Cam în același timp m-am înscris la Universitatea
de engleză ,,N. MIoc”-Timițoara, pentru
persoanele in vârstă, absolvind doi ani de studii.
De multe ori mergeam la facultate cu sacoșa de merinde a bătrânilor și după ore
mergeam la casa lor, unde începeam al
doilea serviciu de menaj al zilei.
Acum, un moment vesel Ei toți erau asigurați
,,de moarte„ Și eu eram asigurata ,,de moarte’’, cum se zice , dar mai trăiesc
incă la 92 de ani! De trei ori am reinnoit polița mea și tot mai trăiam... După
a treia asigurare depășind plafonul de vârstă contractat, ASIROM a refuzat să
mă mai inscrie!
Bătrânii au plecat în pace, s-au stins
ușor, iar eu și fiul meu am plecat peste ocean, unde ajunsese intre timp și
fiica mea și nepoțelul , pntrucă ginerele s-a instrăinat de ei, pe drumul
vieții.
Am lucrat 3o
de ani. Aceasta: în cooperație, la o stațiune de incubație artificaiala, la
export de semințe de dovleac, la plante medicinale, la Centrul regional de
cereale (C.R.R), la biblioteca judeteana Timiș, mai mult, patrusprezece ani.
Am invățat din
copilărie, cu pasiune, franceza, care mi-a folosit foarte mult. Am citit mult,
am scris mult în româna și franceza. Am mai și publicat in plachete, in volume
de studii colective, în presă, studii, eseuri, curiozități, poezii,
douăzecișiuna de titluri de cărți pe hârtie și una on line. Am lucrat în
cercetare. Am gestionat în calitate de custode, o secție
a bibliptecii care avrea patrusutedemii de unități bibliografice, exemplare
periodice si carti rare. Am tutorat mulți începători ai poeziei, care, culmea,
inaintea mea și-au publicat cărți. Acum iată îmi astept a doua carte din
cercetare scrisă înainte de 1988! Am multe cărticele și unele cărțiu mai voluminoase,
dar cele din cercetare au format academic Am respectat întotdeauna omogenitatea și
tematica strictă a unui conținut de idei din fiecare volum. Toate alcătuite
respectând și tendința de bibliofilie în măsura estetică aprobată de editor și
de fondul pecuniar. Mai am încă zece volume în maniscris, în copertă de
legătorie, poezii și poeme pentru copii.
Am fost
martoră la multe minuni care s-au întâmplat altora sau mie.
Aștept si criticile -dar nu au venit-
fiindcă recunosc faptul că scriu cam pedagogic și moralizator, dar cred cu îndărătnicie
în îndreptarea omului și a apariției omului din ce in ce mai perfect.
O mică addenda revelatoare,
Am învățat să prețuiesc cartea, de când am
început să pricep că străbunicul citește în fiecare seară dintr-un ceaslov
gros. Atunci mă instalam și eu ridicată pe laviță, în spatele lui, aplecată
adânc peste umărul lui, și mă uitam la slovele chirilice încâlcite.
M-a
cuprins o mare fericire când am primit abecedarul și când se aprindea lampa cu
petrol, pe la trei noaptea și o auzeam pe bunica
,,bătând” la
războiul de țesut, mă sculam în moțul patului și luam abecedarul.
Am trecut repede la prozodie, fiindcă
având ureche muzicală cântam toate cântecele pe care le auzeam. Ba reușeam să
potrivesc și cuvinte noi în locul celor uitate. Nu garantez de sens, dar era o
umplutură care suna cursiv. Nu prea pricepeam eu ce este acea ,,Voidomie”, (nu
mă tem de voi, de-o mie) din ,,Radu mamii, Radule, dar dacă suna bine, eu
cântam înainte…
Cum aveam o singură sală de clasă, la scoală, pentru
toți școlarii de I-VII, când lua pauză
Dom” ”Văstori” noi scandam, cu toții, în
cor, tabla înmulțirii.
In anul următor știam să citesc și cotrobăiam prin cămară, prin cufere
și troace să găsesc cărțile vechi ale unchiului Nicodin. Am găsit printre
altele o carte de religie cu minunile făcute de Pruncul Iisus, un catalog de la
Peșta (Buda-Pesta) cu reclame pentru inele cu forme întortocheate și o carte
care profețea timpul pe 100 de ani.
Dacă ,,tăticul- asiduu cititor” a observat că mă interesează cărțile, a
inceput să-mi cumpere, când și când cîte o carte cu povești, câteodată
ilustrată color.
Peste câțiva ani, la liceu am devenit bibliotecara clasei și…,,
scriitoare” remarcată pentru
sensibilitatea și fantezia compunerilor mele. Și nu era puțin lucru, dacă însă-și
directoarea - profesoara de română și franceză, licențiată la Sorbona prin
1920, a declarat acest lucru în fața clasei…
Cum părinții și bunicii locuiau la țară mi-au găsit o gazdă în oraș.
Gazda mea s-a nimerit a fi Administratorul de la Palatul cultural –Arad, având
locația chiar în clădirea respectivă.
Atunci, cine mai era ca noi, cele trei fete, care investigam la pas,
dacă se putea zilnic, toate încăpeile, pinacoteca, și asistam gratuit la
spectacole și concerte. Singura aripă a palatului fără acces liber pentru noi
era vasta bibliotecă, pe care o frecventam ca oricare cititor.
Pasiunea de a scrie nu m-a părăsit; am trecut treptat la poezie și mi se
părea că îmi suflă cineva rimele, iar despre numărul de ,,picioare” nu aveam
nici o grijă, mai având încă, bine fixată, în cap, prozodia de la ,,tabla
înmulțirii”.
Am fost mereu remarcată și la facultate pentru turnura poetică a tot ce
redactam, dar nu m-am gândit la a publica ceva mai departe decât proiectele didactice, materiale la gazeta de
perete sau la foile interne.
In destinul meu s-a ivit o conjunctură favorabilă care m-a propulsat
definitiv spre arta scrisului și spre publicistică: reconversia mea ca
bibliotecară.
Am pregătit și susținut un atestat în biblioteconomie. Apoi am făcut cercetare, am studiat, redactat și
publicat, fără încetare timp de patrusprezece ani,
frecventând cenacluri literare, lucrând, conform sarcinilor de serviciu și ca
activist cultural în teritoriu, făcănd acțiuni de divertisment și cu copiii și
susținând și lucrări științifice la simpozioane, chiar și la cele ale
Consiliului culturii.
In această perioadă și în cea care a urmat, am valorificat publicând
disparat, sau adunând în manuscrisele mele dragi, multe sute de materiale,
pagini de proză și poezie pentru copii și adulți, și în ultimul timp abordând
și romanul și poezia în franceză. (sunt și traducător - franceză)
Pe la o anumită vàrstă am desoperit că sunt o persoană emotivă și introvertită. Mi-am
descoperit și o așa zisă boală:
ESTE ACEASTA O CIUDĂȚENIE SAU O BOALĂ?
În viaţa mea
am schimbat peste treizeci de locaţii, tatăl meu fiind şef de gară, rezervă, la
c.f.r. Astfel, pe sub ochii mei a trecut o lume de întâmplări, de imagini, de
tipuri umane, de caractere total deosebite unele de altele, toate acestea
suprapunându-se peste universul meu de copil.
Uneori,
obosită de atâtea faţete, mă retrăgeam într-un colţişor însorit din curte, în
special lângă gard. Alteori mă aciuiam sub un brad din parcul apropiat, ori în
cămara de lemne, sau sub un boschet. Imi plăcea mult să stau sub frunza-umbrelă
a unui brusture, sau lângă voliera porumbeilor.
Aşezată acolo,
o vreme stam într-un calm ce precede
somnul, apoi încet, încet, mă dezmorţeam şi începeam să fac ordine în noianul
de impresii care mă invadau.
Gândeam cu
mintea mea mică, dar firul ideilor nu
putea fi prea relevant din cauza vârstei şi a informaţiilor trunchiate pe care
le deţineam. Vedeam totul ca într-o oglindă, dar oglinda mea avea şi umbre.
Atunci mă mulţumeam cu imaginea pe care reuşisem să o încropez, şi mă apucam de
alte activităţi proprii copilăriei. Însă nu uitam, când mi se ivea ocazia, să
şterg din oglinda respectivă petele nebuloase.
Cam pe la
şase-şapte ani, îmbibată de poveştile de la ţară, am început să nu pot dormi
singură noaptea, în casă, în schimb afară, aş fi putut sta noaptea întreagă,
singură. O singură dată am avut fericirea să avem o prispă cu ghirlandă de
viţă, dar a fost pentru scurt timp. Când aveam ocazie mă strecuram seara în
curte şi mi se părea totul fascinant sub umbra nopţii sau lumina stelelor. Dar
cum nimeni din familie nu era noctambul, ne adunam în casă pentru odihna
binemeritată, de noapte.
Am început, cu
plăcere să discern în micul mediu din jurul meu, figuri de oameni şi uneori,
mai rar, de animale. Ele erau plăsmuite din concreţiuni, din frunze, contururi,
umbre, lumini, cute de la haine şi nu mai ştiu din câte şi mai câte... Aceste
figuri nu mă speriau, ci mă distrau în sensul că le descoperisem. Uneori îi
chemam şi pe ceilalţi să vină să le vadă, iar ei se mirau de perspicacitatea
mea de a le afla.
Adevărul este
că eu nu le căutam nicidată, dar le observam cu uşurinţă
Această
intuiţie-meteahnă am purtat-o după mine toată viaţa.
La un moment dat mi-a venit ideea de a
desena acele chipuri. Dar unele dintre ele erau deformate, adevărate caricaturi
şi prin reproducerea lor de către mine, cu stângăcie, ele apăreau şi mai
diforme, dar eu eram mulţumită de subiectele de divertisment care mi se
ofereau.
Zilele trecute, pe internet, o doamnă a
scris, în treacăt, că are şi dânsa această vocaţie.
Aş vrea să aflu şi
despre alte asemenea cazuri.
****************************************************************************************************************************************************
SCURTĂ FIȘĂ DE AUTOR pentru ,,Cervantes’’
Melania Rusu
Caragioiu,
24 mai 1931,
Ilteu, Arad-România, Inginer și atestat
plante medicinale și atestat în
biblioteconomie
Membru fondator
și vicepreședintă în A.S.R.A.N. Asociația Candiană a Scriitorilor Români din
Continentul Nord American- Canada, USA.
Membră în Asociațìa Scriitorilor România, Liga
Scriitorilor Cluj-Napoca, Filiala Timișoara,
Membră și
colaboratoare a Cenaclului, Asociația Culturală ,,Constantin Brîncuși”,
Timișoara-Banat,
Vicepreședintă
Cenaclul Epigramiștilor ,,Păstorel Teodoreanu”- Montreal, Canada,
Membră și
cofondatoare a cenaclului francez „Anneau
poetique”-Montreal, Canada,
Mebmbră ,,
Clubul de aur”.Monreal-Canada,
Membră ,,Clubul
de istorie”, Montreal,
Membră în Asociația
,,Femmes du monde”, Montreal-Canada,
Colaboratoare
și simpatizantă ,,Asociația Drepturilor femeilor din lumea întreagă”, Vicenza,
Italia, Președinte Paolo Mele,
Debut literar,
1979 „Orizont”-Timișoara,
În perioada
1980 am prezentat materiale la Radio
Timișoara, în emisiunile pentru copii (Redactoir Florina Gâldău),
Bibliotecar
principal la Biblioteca Jud.Timiș, Timișoarsa, Secția Documentar-Periodice,
1974-1988,
În 2013 am
susținut un interviu la Radio România, Studioul Timișoara.
In 2014 un interviu la 2KTV România, Emisiunea pentru
români, Canada, Montreal.
In 2016
interviu la Radio Ro.Timișoara și la TVRo. Timișoara, Interviu radio Montreal,2017,
Anne Marie St.Louis
Susțin prin scrierile mele Activitatea
LIGA Timișoara, privind protecția și cultura ,,Cursul Dunării și Delta ei”,
actiune Timișoara-România --- Ulm-Germania.
Am prestat și prestez activitate de
benevolat în cadrul organismelor multietnice din Montreal, Canada.
În perioada 2012-2015 am colaborat cu
regretatul Corneliu Leu pe tema ,, Limba noastră cea Română”,
Numeroase
premii naționale și 3 premii internaționale, Revista, La Pologne| Warshovia, Starpress 2013, Starpress 2014
Diplome,
certificate și distincții din România și Canada.
Diplomă din
partea Consulatului General al României - Montreal* din parea Ambasadei
Republicii Moldova-Ottawa* Festivalul de Arte-Montreal* Diplomă de Excelență STARPRESS*Diplomă de Excelență Asociația Culturală
C. Brâncuși -Timișoara* Festivalul Internațional Val-David-Canada*, Diplomă
de excelență Cenaclul ,,Mihai Eminescu”, Montreal-Canada* Diplomă de excelență
Cenaclul Epigramiștilor
,,Păstorel
Teodoreanu”, Montreal, Canada*
Diplomă de
excelență Revista ,,Bogdania”,
Redactor la
Revista ,,În bătaia peniței”-Carnsebeș-România, și
,,Heliopolis”-Timișoara-România, Revista STARPRESS-Canada, Revista
,,Logos”-Serbia Revista ,,Tribuna Serbiorilor mehedințeni”-Drobeta-Turnu
Severin, redactor extern evista ,,Cervantes!-Satu Mare- București, Membră Asociată ,,Grup Media Singur”- Târgoviște-România.
Dețin cont de autor la Confluente literare”- România
Colaboratoare
permanentă la revista franceză „ Multicaf-Multivox”, Montreal, Canada, Public
în ziare și reviste din România și Diaspora,
Prestez
activitate socială și culturală în
Canada și în vacanțe și în România.
Sunt
protagonista unui film turnat pe tema aportului și integrării în viața
canadiană a unei pensionare stabilită de curând în Canada. Am avut două roluri
mici, ,,Menajera” și ,,Statuia” în filmul american, The head in the clouds”
Mă bucur de
atenția criticilor literari în ziare și reviste și de curând în cartea de cronici literare „FILOVERBA”
de Dan Șalapa, Cronici despre cărțile mele, criticii Constantin P.
Popescu, George Mizgan și alțìi
Susțin prin
scrierile și prezența mea, revirismentul ,,Limba noastră cea română” și
ridicarea prestigiului în lume a României și a tot ce este românesc.
Particip la
Salonul de carte ,,Gaudeamus”~ București și la Salonul internațional de carte
Montreal Blog ,,Camelincitant”, (când îmi mai
rămâne timp)
Am apărut în 14
Antologii, din care 5 bilingve, 9 plachete colective, din care 4 apărute în
Canada, în limba franceză, 3 anuare în România, 6 anuare photo Comunitatea
Moldavă din Quebec, Montreal.
Cărți apărute,
Melania Rusu Caragioiu-Menționez, fiecare înscriindu-se în altă tematică.
8 cărți în versuri, pentru copii, din care două on
line:
,,Basm și poeme
în versuri pentru copii”, Ed. Cuget
românesc-Bârda, 2006, cu ilustrații, pentru
copii 5-6 ani
,,Doi pisoi cu
ochi de stele”, Ed. Cuget românesc, Bârda, 2007, aventuri hazlii, cu
ilustrații, pentru copii 6-8 ani
„Mingea” Ed,
Cuget românesc, Bârda,2014, carte color bogat
ilustrată pentru copii 2-4 ani.
,,Aventuri cu
Luc-Piticul, care face pe voinicul”, ED. Singur, Tărgoviște, 2014, roman în
versuri, ilustrații grafice color, 68
pag. pentru copii 4-7 ani.
,,Trăia odată o
carte care era prietenă cu X BOX și Nintendo”, Ed. Singur, Târgoviște, 2o15.
,,Dansul bucuriei”, ED, Singur,
Târgoviște, 2017, carte ilustrată color
1 carte on
line, pentru copii, în limba franceză „Le
porcelet curieux”, Edition 999, Ebook,
,,Cartea
Oanei”, on line
10 cărți în versuri, pentru adulți:
„ Furtuni
fecunde”, Ed. Cuget românesc, Bârda, 2011, (vers alb)
„Furtuni
fecunde” , Ed. Destine, Montreal-Canada, 2012,
„Spre ceruri
sacre”, Ed. Cuget românesc, Bârda, 2012 (poeme religioase și confesiuni)
„Pinteni cu
năluci”, Ed Singur, Târgoviște, 2012, (vers clasic),
„Pe igliță”,
Ed. Singur, Târgoviște, 2013, (sonete)
„Epigrame.Pocăite”,
Ed. Mirton, Timoșoara, 2013 (epigrame, carte de buzunar)
,,Poeme într-un
stih”, Ed.Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2014,
,, Glia de
aur|”, Ed. Singur, Târgoviște, 2016 ( poezie socio-patriotică în vers clasic)
1 carte în
proză pentru adulți, cronici și interviuri ,,Ani de Canada”, Editura
,,Singur”-Târgoviște, 2016
,, Oanea”, Ed,
,,Cuget românesc”Bârda, 2017
,,Tempêtes
fertiles’’, Ed. ,,Maple red’’-Toronto, 2018,
Email:
mel_rus@hotmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu