Mircea Dorin Istrate - POVEȘTI ÎMPĂRĂTEȘTI

 

POVEȘTI ÎMPĂRĂTEȘTI

 

 

~*~

 

-Măi nepoate, măi nepoate,

m-alinta MOȘU în seară,

Vrei să-ți spun povestea ceea,

care știu că-ți este dragă?

-Cum nu, răspundeam cuminte

Și, culcat pe-nu pat cu paie

Ascultam cu-luare-aminte,

mierea vorbei dumisale.

 

Nu șiu cum făcea moșneagul

rostuindu-și vorba lină,

Dar atâta știu că dânsul,

făcea somnul drag să vină,

Să-mi închidă în visare

pleoapa peste astă lume,

Și cu luna nopții încă,

până-n zori, să mă-mpreune.

*

N-am uitat nicicând povestea

cea din moși-strămoși lăsată,

Tot crezând că la nepoți-mi

am s-o spun și eu vre-odată,

Dar acum e-o altă lume

ce-i cu altele povești,

Care nu mai au alintul

vremilor, împărătești.

**

Azi, s-au dus din astă lume

MOȘUL meu cu plete albe,

Și BUNICA-ncărunțită

ce-nșirau povești în salbe,

Să le țin ca pe-o comoară

dintr-o vreme de poveste,

Ce a fost cândva pe lume

și acuma, nu mai este.

 

Pentru voi, povestitorii,

care-n serile-nstelate

Ne-ați înfiorat simțirea

viselor înflăcărate,

Las o boabă-nlăcrimată

peste-a vostră amintire,

Ce-ați făcut copilăria,

clipă de, dumnezeire.

 

~*~

25.07.2023

Mircea Dorin Istrate