PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - FORMIDABIL-ROMÂNE

 

FORMIDABIL-ROMÂNE

SI BIBLIOTECA MIHAI EMINESCU, ÎN AUSTRALIA

 

 

~*~

 

Ioane, tu ai făcut unic, specific și inedit, gen și stil romànesc firesc,

ai făcut ca un ambasador al culturii române,

drept Dumnezeu,

ai făcut Biblioteca Eminescu și rămâi o comoară rară

de Românie ca țară

cu drag și făinoșag după știința mea...

și, cu Vica mireasă de Ciubăncuța trecută pe brață,

de pavel peste a casei prag, iar, tu,

departe de Bihor, de țară,

că ești fagure de lapte și miere ca roi de albine

cu puiet, cu regină, în plinătatede ralitate roindă,

în grădină română,

cu lumină lină deplină divină,

prin înviere,

să ne fie națiunea deplin, în artă, divină,

în fericire, cu soarele fericirii, Mesie a iubirii

impresionându-ne tipic, dialectic,

să ni se scalde cu omenie de Românie,

prin citire, chiar și-n pretutindeni românimea de oameni-prieteni,

dându-ne prin tine, în limba română, o șansă la viață,

ceva unic, cu Mere pădurețe,

în deplin de tinerețe de frumusețe,

tandrețe și noblețe, în ciuda indifereței existente

acasă/pe meridianele lumii cu corola luminii uman strivite,

minune a minunii cu lumina luminii,

în culmea culmii veșnicii, cu principii de Biblii

a limbii supreme etern-străbune și formidabil,

impecabil române,

în coloană fără sfârșit-Brâncuș

a celui mai iubit/hulit, român

Mihai Eminescu care pe mine mă face fericit.

CA UN POM CARE O SĂ GRĂIASCĂ, O SĂ RODEASCĂ,

ÎN LIMBA POEZEAZCĂ

- IN MEMORIAM NICHITA STĂNESCU -

Ești un mare poet

ca ciurii burii,

Ioan Miclău-Gepianu

român, din Gepiu, cu reale imagini de vis

de la noi, din paradis, de paradis interzis și contazis

cum ți-am zis, cu drag de drag și, cu făinoșag-țifroșag,

în vileag, de lume, cu renume de țifraș-frumoșag,

în mărime și de dimensiune natural-morală de mare valoare, de minune,

de minune reală verticală,

de floare- înțelepcune, de anume de reală minune, grăitoare,

după cum, cu adevărat se spune,

că ne place natura și aventura care,

cu plugul răstoarnă brazda, din care,

din glie dă rod, pentru norod, încolțește,

în fine grâul,

în culori de tihnă-pâine,

cu odihnă de mană cerească și firească de limba română-liturghie de pace,

în spice, în românească grăitor să și grăiască ca un pom

care pentru rod

o să înflorească ca să rodească,

în limba românească,în proces de fotosinteză,

în iarbă,

cu splendoare de limbă vorbitoare,

binecuvàntare-grăitoare sub soare, de binecuvântare

Romània profundă,

explozie de prospețime, cu profunzime de arome de românime,

învietoare, cu adâcime, cu iubire la înălțime!

Oare i-am zis ca cântărețul Crișan?

-"Dacă pleci i-mă Vica și pe mine,

i-mă Vica

și pe mine, ia-mă Vica cu tine

și, în continuare

ai grijă de mine !

"precis,

nu m-am bocit ei,

lui pis, pis,

te-am visat as-noapte-n vis,

că eram și eu

alături de tine, în paradis."

Implicat sunt și eu pentr că trăiesc artistic și fizic dialectic

și, firesc pragmatic românesc-Eminesc.

Mulțumesc, că afirmi, că nu te plictisesc, știid,

parafrazând pe Zaharia Stanci-Darie a Dobrogii, a văii

și, lungi și, înguste văi a Călmățuiului: ce mult te iubesc

și-i vorba de o Maria din Omida,

însă dacă-vorba de Ciubăncuța,

aici a trăit de copil Vica,

iar dacă e vorba vorbei de Ciudanovița,

bine țin minte,

mi-aduc aminte de Ben Todica care mi drag,

mi ce mi mie mai drag pe lume,

o culme pretutindeni, în două culturi,

două lumi-minuni cu lumini, fără ironii,

ci incredibil, dar cu adevărat cu obiectul muncii

și obiectivul păcii, că omul aiesta miraculoasă-binecuvântare

a limbii române, un om spiritual-național

(mi se rupe inima din viață,

că se duce din viață,

cu nerușinare, nelund nimic din viață,

nici ce-am râs, nici ce-m mâncat,

nici ce-am strâns, în brață,

Vica dodoloță.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE