Al
III-lea Razboi mondial / 301 / Coronavirus si depopularea planetei
a fost creat la Institutul de Virusologie
din Wuhan. Fostul șef al Serviciului Secret de Informații britanic, Sir Richard
Dearlove susține că virusul a fost "adaptat" pentru a se răspândi in
lume si a "depopula planeta“. "Este un virus natural care a fost, ca
să spunem așa, măsluit, iar proteina spike, care îl fac atât de infecțios,
indică, de asemenea, direcția în care este oarecum adaptat… Cred că revine
chinezilor sarcina de a dovedi că este zoonotic, deoarece dovezile îmi
sugerează mie și unui număr de oameni de știință eminenți că este vorba de o
scurgere din laborator“. The People s Voice. Tom Swarbrick de la LBC. Vestea
vine după ce oficialii republicani din Florida au desemnat Covid și vaccinurile
cu ARNm ca fiind "arme biologice“. Slay News. Andrei Nicolae, Fostul șef al MI6: Covid a fost conceput
pentru depopularea planetei, ActiveNews, Bucuresti, 03/08/2023
*
Al III-lea Razboi mondial 295 / Marele
Spectacol Covid; 182 / incepe cu Covid-19; 183 / Covid, minciuna veacului; 291
/ Pentru prima dată în istoria omenirii; 277 / antidotul ARN mesager; 269 /
Scăderea Populației Mondiale; 219 / Pașapoartele pentru vaccin?; 154, 152 / O
crimă împotriva umanității; 129 / Controlul populației; 76 / Nebunia colectivă;
67, 49 / licoarea magică
*
http://bentodica.blogspot.com/2023/07/viorel-roman-al-iii-lea-razboi-mondial_24.html
http://bentodica.blogspot.com/2023/07/viorel-roman-al-iii-lea-razboi-mondial_14.html
Despre
nesimțire și simțirea Harului
-
Sf. Simeon Noul Teolog -
„Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos
v-ați și îmbrăcat”.
Ce este această haină? Hristos.
Ce altceva este Hristos dacă nu Dumnezeu
adevărat făcut om desăvârșit în chip adevărat.
Pentru ce S-a făcut Dumnezeu om?
Negreșit…, ca să-L facă pe om dumnezeu.
Dar prin ce anume face aceasta? Prin
trupul Său sau prin Dumnezeirea Lui? Desigur prin Dumnezeirea Lui. Deci, dacă
prin Dumnezeirea Sa a îndumnezeit mai întâi trupul pe care l-a luat, atunci și
pe noi toți ne face vii nu prin trupul stricăcios, ci prin trupul cel
îndumnezeit, ca să nu-l mai cunoaștem nicidecum ca om, ci ca un Dumnezeu
desăvârșit în două firi – căci Unul este Dumnezeu – întrucât ceea ce este
stricăcios a fost absorbit de nestricăciune și trupul, fără să fie șters de
ceea ce e netrupesc, a fost schimbat în întregime și, rămânând necontopit, se
amestecă în chip de negrăit și se unește într-o unire neamestecată cu
Dumnezeirea treimică, ca Un singur Dumnezeu să fie închinat în Tatăl, Fiul și
Duhul Sfânt, și Treimea să subziste fără să primească vreun adaos la număr din
Icomonia Întrupării, nici vreo pătimire în trup.
Deci ce este Hristos? Dumnezeu adevărat
făcut cu adevărat om desăvârșit, de aceea făcându-se om, ceea ce mai înainte nu
era, ca să facă pe om dumnezeu, ceea ce niciodată n-a fost, îndumnezeindu-ne
adică pe noi, atât în trecut cât și acum prin Dumnezeirea Sa iar nu numai prin
trupul Său; căci Acesta nu se împarte.
Deci: dacă aceia care se botează au
îmbrăcat pe Hristos (Gal. 3:27), ce anume este ceea ce au îmbrăcat ei?
Dumnezeu.
Deci cel ce a îmbrăcat pe Dumnezeu nu
recunoaște cu mintea și nu vede ceea ce a îmbrăcat? Atunci când se îmbracă, cel
gol la trup simte și vede haina cum este ea, dar cel care-L îmbracă pe Dumnezeu
fiind gol la suflet, nu va cunoaște aceasta? Căci dacă cel ce-L îmbracă pe
Dumnezeu nu simte ce anume a îmbrăcat, atunci după tine Dumnezeu nici nu este cândva
ceva; căci dacă ar fi ceva, atunci cei care L-au îmbrăcat L-ar cunoaște. Căci
dacă nu ne îmbrăcăm cu nimic nu simțim nimic, iar dacă ne îmbrăcăm cu ceva…
simțim foarte bine aceasta, fără numa dacă nu avem simțurile vătămate; căci
numai morții când sunt îmbrăcați nu simt aceasta, și mă tem că și cei ce spun
acestea sunt cu adevărat morți și goi.
… Către cei care spun: „Cine ar îndrăzni
să spună că L-a văzut pe Acesta sau că Acesta se vede în genere? Oprește-te!
Căci pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, spune Scriptura (In. 1:18)….
Fiul, Cel Unul născut, Care este în sânul Tatălui, Acela ne-a spus”.
Adevărat grăiești și mărturia ta este
adevărată, dar e împotriva sufletului tău. Căci dacă eu îți voi arăta pe
Același Fiu al lui Dumnezeu, spunându-ți că acest lucru este cu putință, ce vei
spune? Fiindcă spune: „Cel ce m-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”(In. 14:9).
Aceasta a spus-o nu cu privire la vederea trupului Său, ci cu privire la
descoperirea Dumnezeirii Lui.
Căci ne este cu putință a vedea pe
Dumnezeu, pe cât stă în puterea omului, ascultă-L pe Însuși Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Care zice iarăși: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea
pe Dumnezeu”. … negreșit, când va veni curăția, acesteia îi va urma și vederea.
(Fragment din sf. Simeon Noul Teolog,
Discursuri teologice și etice, Scrieri I, Editura Deisis
PESTELE
-
Sfantul Vasile cel Mare -
Fiecare neam de peste are hrana sa
deosebita. Unii pesti se hranesc cu mâl, altii cu alge, altii se multumesc cu
ierburile care cresc în apa. Cei mai multi pesti se manânca unii pe altii; cel
mai mic dintre ei este hrana celui mai mare. Daca se întâmpla vreodata ca
pestele care a înghitit un peste mai mic sa fie prada altuia, atunci ajung
împreuna în pântecele celui din urma.
Ce altceva, oare, facem noi, oamenii, când
împilam pe cei saraci? În ce se deosebeste de pestele cel din urma omul, care
prin lacoma lui iubire de bogatie, îi baga pe cei slabi în sânurile nesatioase
ale lacomiei lui? Un om a luat acelea pe care le avea saracul; dar tu, înghitindu-l
pe acela ti-ai facut din bogatia lui bogatia ta. Facând aceasta nedreptate mai
nedrept te-ai aratat si mai lacom decât lacomul. Vezi sa nu te astepte si pe
tine acelasi sfârsit ca si pe pesti: undita sau vârsa sau mreaja. Ca negresit
si noi, daca vom face multe nedreptati, nu vom scapa de osânda cea din urma.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
150
Mijloacele
de izbăvire
Cel mai important este să nu lăsaţi
sufletul să se răcească. Aveţi grijă ca lumânarea să ardă şi căminul sufletesc
să fie cald. Puneţi mai des lemne de foc în el. Adică tineti gândurile sfinte
în minte şi simtiţi-le în acelaşi timp, în inimă.
Răceala este o stare amarnică şi
primejdioasă. La Domnul ea stă în rândul mijloacelor de călăuzire, învăţare şi
îndreptare. Însă poate fi şi ca pedeapsă. Cauza acestui lucru este păcatul
vădit, dar, atunci când nu îl puteţi vedea, trebuie să căutaţi pricinile în simţămintele
şi dispoziţiile lăuntrice. Nu cumva vi s-a strecurat îngâmfarea că nu sunteţi
ca ceilalţi? Nu cumva aveţi de gând să păşiţi singuri pe calea mântuirii şi să
ajungeţi sus numai prin mijloacele voastre? Nu cumva vă mulţumiţi cu rânduiala
de viaţă pe care o duceţi şi v-aţi culcat pe o ureche spunând că nu mai trebuie
să vă îngrijiţi de nimic? Gândurile acestea şi cele asemenea lor vă duc la
nepăsare, iar nepăsarea este primul pas către răcire. De aceea osteniţi-vă să
vă adunaţi gândurile mai mult pe ideea că încă nu aţi început lucrul.
Apoi adăugaţi convingerea potrivit căreia,
chiar dacă aţi ajunge pe trepte înalte, nici una nu este sigură faţă de cădere.
Iar calea către acest vrăjmaş o aşterne nepăsarea – insoţitoarea răcelii.
Adunând, aşadar, aceste gânduri provocatoare, să nu credeţi că vă veţi aprinde
singuri pe voi înşivă. Domnul vă va
aprinde când va veni vremea. Iar lucrul vostru este osteneala şi iar osteneala.
La această osteneală lăuntrică să adăugaţi rugăciunea către Domnul, anume
pentru izbăvirea de această rană. Lăsaţi toate celelalte lucruri şi păstraţi
numai această rugăciune împotriva răcelii. Şi să nu vă daţi pace până când nu
vă veţi încălzi. Incălzirea vine prin atingerea Domnului de inima voastră, iar
căldura neîncetată este vederea Domnului în inimă. Să vă dăruiască Domnul acest
bine. Nu fiţi nepăsători şi nu vă descurajaţi.
Cineva a spus: “Pune-te în situaţia celui
muribund … ” Iar altcineva a adăugat: “Mai bine pune-te în momentul judecăţii
tale, când este gata să iasă din gura lui Dumnezeu ultima sentinţă pentru
tine”. Nu se poate să nu fiţi de acord cu faptul că aceste lucruri, realmente,
au puterea să înmoaie inima împietrită.
Iată cuvântul Sfântului Isaac Sirul – în
cazul răcelii şi al nesimţirii: “Nu fi tulburat în cuget şi nu încuraja
slăbirea sufletească, ci rabdă, citeşte cărţile învăţătorilor, sileşte-te la
rugăciune şi aşteaptă ajutor. El va veni atât de curând încât nici nu-ţi vei da
seama“.
Eu cred că faţă de răceala voastră trupul
are vina lui. Nu vă propun excesul, ci îndestularea. Dar şi această îndestulare
îndobitoceşte simţământul duhovnicesc şi reduce energia. Osteniţi-vă să
disciplinaţi această sclavă lăsată slobodă ca să nu vă devină stăpână. Cum?
Cred că ştiţi! Acest lucru se referă şi la hrană, şi la somn, şi la celelalte
privilegii. Faceţi ca trupul să simtă că o mână grea se află peste el. Ură şi
duşmănie neîmpăcată faţă de trup să aveţi şi voia lui să o persecutaţi.
Îndată ce trupul slăbeşte, simţământul
duhovnicesc învie. Foarte mult înseamnă să nu-l lăsaţi să se prăbuşească, să
ţineţi în bunăstare toate mădularele lui prin încordarea lăuntrică a muşchilor.
Acest lucru menţine cu putere vioiciunea duhului şi ajută sufletul să stea în
stare de trezvie.
Puneţi-vă ca lege: să plecaţi de la masă
puţin înfometaţi. Sclava cea rea – trupul – va simţi că asupra sa se află o
mână puternică. Faptul că aţi pus capăt beţiei este minunat. Acesta este cel
mai bun ajutor pentru trup ca să fie vioi, treaz şi curat. Mare lucru este
acesta.
Nimic nu este spre plăcerea trupului, ci
numai pentru sănătate, căci trupul niciodată nu este sătul. Binevoiţi să vă
alegeţi o măsură pentru mâncare şi băutură, aşa cum au făcut toţi sfinţii.
Sfantul Teofan Zavoratul, “Sfaturi intelepte”, Ed. Egumenita, 2006
SIMPLITATEA
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Când te rogi, cauta sa fii asemenea unui
prunc care începe sa gângureasca, iar duhul tau sa fie una cu cel al rugaciunii
pe care o spui. Socoteste-te pe tine ca pe un nimic, ia rugaciunea ca pe un dar
al lui Dumnezeu. Renunta cu desavârsire la cunostinta cea dupa trup, nu tine
seama de ea, fiindca „semeteste” (1 Corinteni 8, 1), ne face sa ne îndoim, sa
urzim himere, sa hulim. Daca în timp ce te rogi, sau în alta vreme, vrajmasul
îti tulbura sufletul cu gânduri ticaloase si cu hula, nu deznadajdui, ci spune
cu convingere în inima ta: „Pentru a ne curati de aceste pacate si de altele
asemenea lor a coborât pe pamânt Domnul nostru Iisus Hristos; Mântuitorul a
venit sa ne ajute sa ne izbavim de ele si de toate pacatele pe noi, cei
neputinciosi cu duhul”. Daca vei spune aceste cuvinte cu credinta, ti se va
linisti inima îndata. Domnul ti-o va curata. Nici un pacat si nici o intentie
de pacat nu trebuie sa duca la deznadejde; sa tinem neclintita nadejdea în
Mântuitorul. O, nemuritoare, parinteasca grija a lui Dumnezeu! Cât de mareata
este slujirea lui Dumnezeu, facut Om, catre noi pacatosii! Cu nemarginita
iubire de oameni ne sta în ajutor, ne curata si ne mântuieste. Rusineaza-se
puterea vrajmasului!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 230-231
GERURILE
-
Sfântul Ioan din Kronstadt -
Gerurile puternice, ca si dezgheturile
bruste arata limpede „în mic” ca Domnul care a „compus” întreg universul poate,
într-o clipa, daca ar vrea, sa-l si „descompuna”. Arata, de asemenea, ca
marile, lacurile, râurile pot sa înghete, dar si sa se dezghete, ca vegetatia
înfloreste si se dezvolta primavara si vara, pentru ca toamna sa se ofileasca
si sa se desfrunzeasca. În acelasi chip putem privi nasterea si moartea omului.
Domnul ne-a „compus”. El ne si „descompune”.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 492-493.
HARUL
ASCULTARII
-
Avva Dorotei -
Erau în strâmtorare si batrânul voi sa
trimita pe fratele la cel ce se ocupa cu cele de trebuinta ale lor. Si nu i-a
zis lui: „Du-te!”, ci: „Voiesti sa mergi?”. La fel, fratele n-a zis: „Ma duc!”
ci i-a zis lui: „Fac precum voiesti”, ca se temea si de sminteli dar si de a nu
asculta parintelui lui. Apoi când au ajuns la strâmtorare i-a zis lui bâtrânul:
„Scoala-te si du-te!”. Si nu i-a zis: „Nadajduiesc în Dumnezeul meu, ca te va
acoperi”, ci i-a zis: „Nadajduiesc în rugaciunile parintelui meu ca te va acoperi”.
La fel si fratele, când a fost ispitit n-a zis: „Dumnezeul meu, scapa-ma!”, ci
„Dumnezeule, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma”. Si fiecare dintre ei
si-a pus nadejdea în rugaciunile parintelui sau. Vedeti cum au înjugat
ascultarea cu smerenia? Caci precum se înhama doi cai la o caruta si un cal nu
poate sa o ia înaintea altuia, caci o rupe, asa are nevoie ascultarea sa fie
înhamata cu smerenia. Si cum poate cineva sa se învredniceasca de acest har, de
nu se va sili, precum am spus, sa taie voile sale si sa se predea pe sine, dupa
Dumnezeu, parintelui sau, neîndoindu-se câtusi de putin, ci toate facându-le ca
si aceia, cu încredintarea ca asculta de Dumnezeu? Acesta se va învrednici de
milostivire, acela se va învrednici de mântuire.
Avva Dorotei, Filocalia, vol. IX,
traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloaie, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2009,
p. 435.
PRIETENIA
ADEVARATA
-
Arhiepiscopul Iustinian Chira -
Noi avem ceva înca si mai de pret decât
fratii: prietenii. Femeile au prietene carora le spun necazurile si bucuriile:
nici unei surori, nici mamei si nici tatalui nu spune o femeie ceea ce îi spune
unei prietene. Barbatii, de asemenea, au prieteni carora le spun necazurile si
greutatile. Unui tata nu îndraznesc sa-i spuna greutatile, asa ca unui prieten
adevarat.
Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele
Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p.
105
PIERDEREA
INCREDERII IN POVATUITOR
-
Sf. Paisie Aghiorâtul -
Ucenicul: Cum de am ajuns ca mi-am pierdut
increderea si pretuirea ce acordam sfaturilor sfintiei voastre si povetele ce
mi le dati au incetat sa mai aiba ecou in inima mea, si totul pare greu de
facut?
Staretul: Ti-ai pierdut increderea din
pricina banuielii, si pretuirea din pricina familiaritatii. Povetele mele nu
mai gasesc ecou in inima ta pentru ca tu le asculti dintr-un fel de
curiozitate; te gandesti ca sar brusc de la un subiect la altul si ca raspund
intrebarilor tale doar cu niste simple sintagme. Lasa curiozitatea; cauta sa
fii cumpatat in indraznire; si fii convins de faptul ca Dumnezeu este Cel Care
te povatuieste prin altii. Nu fi distins; pastreaza-te in simplitatea
ascultarii, si atunci vei simti ceva deosebit in inima ta. Daca nu ai simplitatea
care discerne, dobandeste-o prin a nu te increde in tine, si prin amintirea
scopului cu care ai venit aici. Aminteste-ti ravna si starea sufleteasca pe
care ai avut-o la inceputul intalnirii inimii tale cu Dumnezeu, prefacerea
sfanta lucrata de dreapta Celui Preainalt. Caci celui ce se afla cu adevarat in
ascultare, cu ajutorul lui Dumnezeu nimic nu-i vine greu sa faca. Adevarata
lepadare de sine va face intototdeauna ca jugul mantuirii sa fie mai usor. Daca
ispitele nu intrec darurile lui Dumnezeu, omul care voieste sa se mantuiasca
poate face orice in Numele Celui Care ii intareste pe toti – Domnul Iisus. Iar
acesta este un adevar sfant de care oricine are credinta vie nu se va indoi
niciodata. Pentru cineva putin-credincios, chiar si un fir de praf pare cat un
munte; si la fel, pentru cineva care crede, este foarte simplu si foarte usor
sa mute muntii ispitelor.
Ierom. Clement Sederholm, “Viata si
invataturile Staretului Leonid de la Optina”, Editura Bunavestire, Bacau, 1998)
UNTDELEMNUL
CANDELEI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Când te rogi, fa totul cu întelegere. Când
torni untdelemn în candela gândeste-te ca în fiecare zi si minut ale vietii
tale Datatorul de viata te tine în viata prin Duhul Sau Preasfânt si ca în
fiecare zi, prin somn în privinta trupului si prin rugaciune si cuvântul lui
Dumnezeu în privinta sufletului, toarna în tine untdelemnul vietii, pentru a
mentine vie flacara sufletului si trupului tau. Când pui o lumânare înaintea
icoanelor adu-ti aminte ca viata este întocmai ca o lumânare: când înceteaza sa
arda, se stinge. Si ca unii o fac sa arda mai repede decât s-ar cuveni, prin
patimi, prin prisos de mâncare, de vin si de alte desfatari.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 432
SFASIEREA
HAINEI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Trupul, vremelnica haina a sufletului,
este stricacios si nu da masura adevaratei vieti a omului. Adevarata viata este
viata spirituala. Daca îi sfâsii omului haina, el nu moare, ramâne în viata.
Tot asa se întâmpla când moartea secera trupul, dându-l putreziciunii: sufletul
ramâne viu. Îngrijiti-va mai mult de suflet, de mântuirea lui.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 263
SPORIREA
DUHOVNICEASCA
-
Sf. Paisie Aghiorâtul -
Ucenicul: De ce am ajuns ca dupa cinci ani
de vietuire in manastire si incercari sustinute de a ma indrepta, sa simt
contrariul: ca am devenit de fapt mai rau, faptele mele necugetate, inima rece
si lașă de a marturisi?
Staretul: Foarte putini s-au inaltat in
scurt timp pe aripile credintei si virtutii spre cerul cel duhovnicesc, sau au
simtit in ei certitudinea vesnica intru nadejde si logodna cu slava viitoare. Foarte putini, dupa osteneli
indelungate, au simtit mistic rasplata cea mangaietoare sau florile bunei
faptuiri in Domnul, care sa imbie gandul la multimea roadelor in via cea dintru
inaltime a lui Hristos. Si sunt altii care nu vor simti niciodata acestea in
toata viata lor pamanteasca, potrivit randuielii Ocrotitorului nostru Cel
ceresc, Dumnezeu, Care intotdeauna da ceea ce e bun pentru noi. Caci noi, cruzi
inca in intelegerea judecatilor Celui ce conduce lumea, ii cerem adesea
instrumente care, in ele insele si in puterea lor, sunt spre mantuire, dar pe
care noi, in nepriceperea noastra, le-am folosi in defavoarea noastra. De aceea
iubitorul Parinte al Luminilor ascunde unor oameni evlaviosi darurile care sunt
spre mantuire altora, lor insa aducandu-le pierzarea. Ce s-ar intampla daca
Dumnezeu, Care le stie pe toate ne-ar implini orice dorinta? Cred, desi nu sunt
sigur, ca toata lumea s-ar pierde. Chiar daca nu respinge rugaciunile celor
alesi ai Lui, totusi, uneori Dumnezeu nu le implineste cererile. Si asta numai
pentru a le potrivi pe toate in cel mai bun mod, potrivit cu voia Sa dumnezeiasca.
Ar mai trebui sa stii ca oamenii care traiesc fara a lua aminte la ei insisi nu
sunt niciodata gasiti vrednici de a primi har; dar daca totusi se invrednicesc
de aceasta numai prin bunatatea lui Dumnezeu se petrece doar inainte de
sfarsit. Or, numai pentru ca tu nu te vezi inaintand, nu inseamna ca nu
inaintezi deloc. Astfel de trairi pot sadi adevarata smerenie in inima ta. Iar
cand ai dobandit cunoasterea ca esti lipsit de roade duhovnicesti, atunci
trebuie sa-ti indarjesti lupta pentru Dumnezeu. Cand aflam ca suntem lipsiti de
virtuti si, astfel, nu mai avem o parere
inalta despre noi insine, aceasta prin ea insasi poate atrage atentia binevoitoare a lui
Dumnezeu, care ne va intari prin nadejde impotriva duhului ucigator al
deznadejidii. Cand nu am reusit nimic in virtuti, nu e nici o alta cale mai
aproape de mantuire decat smerenia. Inaltarea de sine chiar daca e insotita de
virtuti, jigneste pe Dumnezeu; dar un suflet bland nu va fi uitat inaintea Lui.
Extras din: Ierom. Clement Sederholm,
“Viata si invataturile Staretului Leonid de la Optina”, Editura Bunavestire,
Bacau, 1998)
Cum
luptăm cu gândurile rele?
-
Sf. Filotei Sinaitul -
Păzește-ți mintea cu mare osârdie
înăuntru. Și când prinzi un gând împotrivește-i-te îndată și cheamă pe Hristos
pentru izgonirea lui. Și dulcele Iisus, încă vorbind tu, îți va grăi: „ Iată,
sunt aici ca să-ți dau ajutor”. Iar tu, după ce s-au liniștit toți acești
vrăjmași prin rugăciune, ia seama iarăși la minte.
Căci, iată, iarăși, alte valuri mai multe
ca-nainte, năvălind unul după altul și sufletul plutind pe ele.
Dar iată, iarăși Iisus, trezit de ucenic
și certând ca un Dumnezeu vântul cel rău.
Și, bucurându-te, de un răgaz din partea
acestora, fie de un ceas, fie de o clipă, preamărește pe Cel ce te-a mântuit și
gândește-te la moarte.
(Filocalia, vol. IV)
CASA
LUI DUMNEZEU
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Traiesti în casa lui Dumnezeu într-o lume
minunata; te bucuri fara plata de toate darurile bunatatii si marinimiei lui
Dumnezeu, care îti sunt date din belsug de la natura, tot pe degeaba; traiesti
în casa lui Dumnezeu, în Biserica, în obstea celor mântuiti, bucurându-te de
toate darurile harului, pentru a ta mântuire. Deci nici tu nu sta la îndoiala
si, pe cât îti este cu putinta, fa bine fratelui tau; fii bun chiar si cu cei
nemultumitori si rai, ca sa poti fi „fiu al Celui Preaînalt” (cf. Luca 6, 35). Primeste
pe toata lumea cu bucurie în casa ta, cunoscând ca si tu traiesti, fara a da
ceva în schimb, în casa lui Dumnezeu, în acea casa a lui Dumnezeu spirituala si
universala care este Biserica, cea care te pregateste pentru viata vesnica.
Ospateaza-i cu bucurie si fara sa le ceri nimic în schimb pe cei ce vin în casa
ta si nu uita ca si tu te ospatezi zilnic de la masa Stapânului, cu însusi
Preacuratul Sau Trup si Sânge.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 346
HRANA
-
Sfantul Nicolae Velimirovici -
Ranile lui Hristos au lucrat mai multe
binecuvântari în lume decât sanatatea tuturor cezarilor romani. Euharistia nu
înseamna doar o aducere-aminte, ci si o prorocie. Prorocia ei este ca întregul
pamânt va deveni trupul lui Hristos, carnea si sângele lui Hristos, astfel
încât orice am mânca sau am bea, sa-L mâncam si sa-L bem pe El. El ar trebui sa
fie hrana noastra de fiecare zi. Privindu-ne toata hrana prin Hristos, ea nu ne
va mai parea o prada din natura, ci mai degraba jertfa naturii pentru noi, amintindu-ne
de jertfa lui Hristos si, prin aceasta, de propria noastra chemare la jertfa.
Trebuie sa alegi sa fii ori mândru, ori sarac în duh. Cea dintâi alegere va
însemna o distrugere zgomotoasa, a doua, o zidire tacuta.
Sfantul Nicolae Velimirovici, Patimirea
Bisericii, traducere de Laura Marcean, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010, p. 20
SFÂNTUL
PAHOMIE DE LA MĂNĂSTIREA POCROV
ARĂTARE
MINUNATĂ A SF. PAHOMIE
Când s-au descoperit sfintele moaște, o
doamnă din Ploiești care nu știa de Sf. Pahomie, a visat o biserică mare,
frumoasă, luminoasă în care oamenii stăteau ca să se închine la moaștele unui
sfânt. Și cineva a întrebat-o dacă dorește să-l cinstească pe Sf. Pahomie. Ea a
zis: „da” și când a ajuns în dreptul raclei, a văzut un Sfânt Pahomie luminos.
Nu i-a distins bine chipul, dar el i-a spus niște lucruri foarte personale
legate de familia sa și i-a dat și un răspuns la frământările ei. Apoi, s-a
trezit și a sunat pe un părinte monah și a întrebat dacă Sf. Pahomie acesta
este la noi în țară. Și acel părinte i-a zis că de curând s-au descoperit
moaștele unui sfânt Pahomie la Pocrov. Dimineață, s-a urcat cu soțul ei în
mașină și au venit aici. S-au închinat la Sf. Pahomie, ne-au povestit ce li s-a
întâmplat și erau foarte bucuroși.
SF.
PAHOMIE TĂMĂDUIEȘTE COLOANA UNUI PREOT
O altă minune s-a întâmplat anul trecut cu
preotul R.S. care a pășit cu greu cele câteva trepte ale bisericuței schitului
Pocrov, pentru că abia își mai putea mișca piciorul în urma unei injecții care
îi afectase un nerv de la coloană. Urma să se programeze la operație, dar a
ajuns și la Pocrov cu gândul că va găsi mângâiere și ajutor. Apropiindu-se de
racla Sfântului Pahomie, a atins-o și cu mila Domnului când a ieșit din
biserică, a observat că mergea ca și când ar fi fost sănătos. A venit apoi să
mulțumească Sfântului și să dea mărturie. Slavă lui Dumnezeu Cel minunat întru
sfinții Săi!
DEPISTEAZĂ
CANCERUL UNEI FEMEI
O altă minune i s-a întâmplat unei doamne
care avea o stare anxioasă. Nu știa ce se petrece cu ea. Când a venit la Pocrov
și s-a închinat la Sf. Pahomie, un gând i-a spus să meargă să-și facă analize.
Și într-adevăr avea un început de cancer pe care a reușit să-l gestioneze, să-l
trateze din timp și acum este bine. De fiecare dată, vine să se închine cu
bucurie la Sf. Pahomie.
(Mai multe mărturii în Revista Atitudini
Nr. 80)
DRAGOSTEA
FRATEASCA
-
Sf. Paisie Aghiorâtul -
Ucenicul: Nu vad dragoste intre frati si
nu aflu pe nimeni cu care sa pot vorbi despre Sfintele Scripturi.
Staretul: E cu neputinta sa nu existe
dragoste intre ei. Asta ar trebui sa gandesti, si asta este concluzia corecta
la care ar trebui sa ajungi. Daca nu vezi dragoste intre ei asta e pentru ca nu
ai tu insuti dragoste. Tu insuti trebuie sa arati primul faptele adevaratei
iubiri, si apoi o sa vezi ca dragostea salasluieste intre ei si e din plin
pastrata in tine. Mai mult, ni s-a dat porunca de la Dumnezeu sa iubim pe
aproapele cu o inima curata, dar nu scrie nicaieri sa cautam noi iubirea lor.
Daca ei nu sunt in stare, sau mai bine spus, daca nu indraznesc sa discute cu
tine despre Scripturi, atunci nu o cauta cu dinadinsul. Cine are smerenie,
acela are si simplitate, iar acest vlastar dumnezeiesc nu iscodeste judecatile
lui Dumnezeu. Se supune lor, pur si simplu, cu credinta, iar la timpul cuvenit,
se multumeste cu acele conceptii pe care credinta i le dezvaluie. Dumnezeu nu o
sa il intrebe pe incepator de ce nu a ajuns teolog, ci mai degraba de ce nu a
luat aminte la sine. Dumnezeu nu il va parasi in cele ce ii privesc mantuirea.
Or, daca e placut Lui, ii va descoperi si tainele căilor Lui. Mintea luminata
cu Lumina lui Dumnezeu, potrivit masurii credintei sale, e mai presus de orice
carte de invatatura, caci evident ca mintea descopera invatatura si nu
invatatura mintea.
(extrase din: Ierom. Clement Sederholm,
“Viata si invataturile Staretului Leonid de la Optina”, Editura Bunavestire,
Bacau, 1998)
MELODIA
CLOPOTULUI
-
Arhim. Arsenie Papacioc -
Cine poate să se plângă că nu a ştiut?
N-ai ştiut că bate clopotele? Te întreb: De ce bat?… Cheamă viii, plânge morţii
şi opreşte viforniţa.
La o conferinţă m-au întrebat: Ce melodie
îmi place. M-a pus în situaţia să nu ştiu ce să răspund, că nici de astea
de-ale lumii nu ştiam să zic o melodie, alte lucruri nu ştiam, şi mi-a dat în
minte – bătaia clopotelor îmi place, domnule. E o melodie cu semnificaţie, nu-i
o melodie pe pielea goală, aşa, cum se obişnuieşte la discoteci. Am auzi şi eu,
scuzaţi-mă, că aşa-i pe acolo.
Să nu socotiţi că sunteţi fiinţe
neînsemnate şi rugăciunile nu vă sunt auzite. Niciun pui de găină nu chiuie
degeaba, cloşca imediat e acolo, atentă. Aveam la mama acasă o cloşcă, şi a
ieşit un pui negru. Şi-l bătea cloşca, şi eu aveam necaz pe cloşcă că nu
creştea puiul ăla. L-am prins, l-am mângâiat, dar el, mititelul: tot la cloşcă.
Se ducea la mama lui. Aşa îmi zicea mămica mea: Numai mamă să nu fii. Te-a
obligat, îl suporţi aşa cum este, că-i al tău. Dar el are legătură cu mama lui
din pântece. El n-are conştiinţa raţională, el are conştiinţa instinctuală. El
o intuieşte şi o cunoaşte pe mamă cu intuiţia din pântece.
Am văzut un copil care urla de speria tot
cartierul. Toată lumea îl lua în braţe şi nu tăcea, când a venit maică-sa, a tăcut
imediat. Îl cunoştea din pântece. Am avut un câine orb. Într-o seară, am
deschis poarta eu, am ieşit la aerisire, aşa, şi un câine cât un măgar de mare
a sărit la mine, în stradă. Fără să ştiu că şi câinele meu era alături de el
acolo şi ştia că eu sunt pe acolo. A ieşit neştiut de mine din culcuşul lui şi
s-a repezit la câinele acela. De ce l-a apucat nu ştiu, dar urla câinele ăla şi
ăştia se rugau de mine să-mi chem câinele înapoi. Zic: Nu-l chem, nu-l chem
înapoi, lasă să te înţelepţeşti şi mata. Un câine orb care mergea pe conştiinţa
instinctuală, aşa-i şi copilul, el comunică cu mama din pântece. Comunică cu ea
dar în pântece nu plânge că-i dă ce trebuie. Ferească Dumnezeu să-ţi baţi mama.
Nu se mai pune în discuţie că mă iubeşte mama, mă trăieşte. Mama îl
supraveghează când doarme, nu cumva vreun purice să-l trezească.
. Va să zică, tot ce gândim, Dumnezeu ne
guvernează. Ştie tot, absolut tot, tot. De ce, de ce această nepăsare? Pe mine
al treilea învăţământ mă interesează. De ce? De ce nu ai iubit? Atâta nepăsare!
Ce aşteptaţi? Prepeliţe să zboare pe sus?
(Preluat din Revista Atitudini Nr. 10)
Rugăciunea
-
Arhim. Arsenie Papacioc -
Eu sunt întrebat toată ziua: Cum să ne
rugăm, cum? Doamne, Doamne, Doamne, Doamne, dacă zicem, e bun. Pentru că
Dumnezeu nu-i supărat pe noi atât de mult, cât pentru faptul că suntem
nepăsători. E supărat pentru asta Dumnezeu. Eu v-am făcut şi la Mine nu vă
gândiţi. Eu vă iau, eu vă fericesc, eu vă judec, nu vă gândiţi şi la Mine
deloc? Această nepăsare Îl doare pe Dumnezeu.
Ca orice mamă căreia nu-i plânge copilul
deloc ca să-i dea ţâţă. Ei, nepăsarea asta e foarte dureroasă. Unde-i iubirea
autentică? Deci întrebarea este: De ce n-ai iubit? Răspunsul e limpede: Pentru
că am urât, am duşmănit, şi asta este ce ai băgat în traista veşniciei tale.
Trăistioara aia mică, nici aia nu e plină; din ea te hrăneşti o veşnicie
întreagă, cu un simplu: Doamne, Doamne, Doamne, Doamne.
Nu trebuie să ne concentrăm pe rugăciuni
lungi sau rugăciuni mistice. Aceea este a oamenilor mari. Noi suntem viermi,
dar poate nici aşa. Rugăciunea Doamne Iisuse e o rugăciune foarte importantă,
de mare taină, dar să fie tăcută. Pretinde lucrul ăsta, rugăciunea inimii:
taină. Dacă se poate, nici tu să nu ştii că zici. Aşa de tainică este. Ai
rugăciuni Tatăl nostru, ai psalmi. Şi dacă nu taci, ai vorbit faţă de tine
însuţi, că eu suflu şi răsuflu. Dar nu te-ai întrebat: De unde e puterea aceasta?
Rugăciunea inimii e o rugăciune foarte
importantă şi foarte bogată, foarte înzestrată, dar tainică. Dacă ai vorbit
este egal cu a mâna oile la un cioban. Dar ăla ştie de ce le mâna, tu nici nu
ştii ce faci. Am auzit şi eu şi zic că e ceva decât nimic; dar tu eşti departe
de nimic. Rugăciunea inimii e viaţa ta: sufli şi răsufli. Nu se vorbeşte.
Prezinţi acest lucru, intri într-o intimidate cu divinitatea: Doamne Iisuse,
Dumnezeule, miluieste-mă pe mine păcătosul! Dar eu am redus-o până la să zic
aşa: Doamne, Doamne, Doamne… Nu merge să păcăleşti. Spun Doamne, Doamne, dar pe
toate fibrele, nu pe unde trece sângele vieţii, sângele nevăzut; nu sângele
roşu, sângele duhului. Să-mi spuneţi unde greşesc şi mă corectez.
JUDECAREA
CELORLALTI
-
Sf. Paisie Aghiorâtul -
Ucenicul: Cum ar trebui sa ma port cand ii
vad pe altii exprimandu-si liber gandurile si sunt scandalizat? Dar atunci
cand, cu privire la sfintia voastra, parinte, nu vad intotdeauna blandetea unui
staret in purtarea fata de altii si atunci ma simt si eu jignit?
Staretul: Ti se pare asta pentru ca iti
lipseste atentia, iti lipseste intelegerea. Nu trebuie niciodata sa judeci pe
cineva de vreme ce nu cunosti ratiunea lucrurilor sale. Si nici scopul, care se
ascunde in spatele felului in care ma port cu altii, nu il stii. Astfel de
fapte pot scoate la iveala mult mai iute caracterul interior al unei persoane,
si sunt necesare in cazul celor ce se comporta cu trufie. Asa ca nu ai
dreptate. Incearca mai bine sa fii atent la tine insuti si sa nu mai urmaresti
faptele, purtarea si treburile altora. Ai venit la scoala lepadarii de sine ca
sa faci ce ti se spune; de aceea nu ai dreptul sa judeci cand, unde, cum si cu
cine au altii treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu