CU
PUMNII STRÂNȘI
~*~
JERTFELNICE, prin veacuri trecător
Cu
pumnii strânși de ură și mânie,
Din
calde rugi și plâns lecuitor
Făcutu-ți-ai
speranță, să mângăie.
SMERITULE, de veacuri răbdător
Cu
pumnii strânși de ieri, de azi și mâine,
La nimenea rămasu-mi-ai dator
Pentru
bucata ta, de-amară, neagră pâine.
ROBITULE,
de-apururi iertător
Cu
pumnii strânși ades a neputință,
În
veacuri fost-ai veșnic truditor
Îndestulat
mereu cu suferință.
MĂRITULE,
de-a pururi stătător
Încovoiat de-atâta umilință,
Sortit
ai fost ca veșnic veghetor
Al
ăstui neam de lungă, veche viță.
CREȘTINULE, mereu închinător
La
sfintele icoane, cu credință,
La
Domnul Dumnezeu biruitor,
La
Maica Născătoare-n pocăință,
Din
spița ta-s și eu, INDURĂTORUL,
Înveșnicit
în astă sfântă humă,
PREABUN,
SMERIT, CURAT și IERTĂTORUL
A
toate câte veacuri îmi dădură.
Aicea
stau o clipă din vecie
Ca
Tine, Iertătorule, pe cruce,
Las
de la mine, numai fie bine
Ca-n
rai să veșnicesc, când mă voi duce.
În
mine pus-ai Doamne, toate cele
Ce
fac cea viață fie-mi nemurită,
În
fapte bune dusă, nu în rele,
Să
mărețească clipa cea trăită.
~*~
Mircea
Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu