NIETZCHE
IN EDEN
Noiembrie
25, 2024
Astazi postam a doua si ultima parte a recenziei
cartii Eden Undone, A True Story of Sex, Murder, and Utopia at the Dawn of
World War II / Edenul destrămat, o poveste adevărată despre sex, crimă și
utopie în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Autoarea este
jurnalista Abbott Kahler.
***
Stapina
Edenului
De la o vreme, amanții Baronesei pretind că sunt
partenerii ei de afaceri în construcția hotelului. Certuri se iscă între
amanți, dar și între amanți și Baronesa. Pentru a-i constrânge să muncească,
Baronesa îi amenință cu revolverul ce-l purta la brâu, în timp ce în cealaltă
mână ținea un bici. Când amantul ecuadorian îi spune că nu mai vrea să
muncească, Baronesa îi spune că ea este proprietarul și stăpâna insulei și că
el e sluga ei. Uimit, ecuadorianul îi răspunde că e nebună, moment în care, din
fericire, un glonte care iese din revolverul Baronesei îi trece pe lângă cap.
Revolverul Baronesei dăduse greș. Înmărmurit, ecuadorianul părăsește insula cu
primul vas care ancorează în Floreana, pe insula rămânând acum doar 8 persoane.
Spaima intra în cei rămași. Ritter și Wittmer pretind
că sunt „băștinași” ai insulei și fac front comun împotriva Baronesei și a
amanților încă rămași pe insulă. Relațiile dintre ei se deteriorează. Rudolf,
cel suferind de tuberculoză, trece tot mai des pe la gospodăria lui Ritter și
Wittmer cerând mâncare. Baronesa a încetat să-l mai hrănească. Începuse să
doarmă sub cerul liber ori în fața porții lui Ritter și Wittmer.
Într-o noapte se aud țipete și împușcături în casa
Baronesei. Rudolf tuberculosul încetează să mai treacă pe la casele vecinilor,
iar Ritter și Wittmer își baricadează familiile în casă. Se pregătesc de un
posibil conflict. După câteva zile, însă, la ușa lor bate Rudolf, informându-i
că Baronesa și amantul ei favorit Robert au dispărut și că el nu știe nimic
privind soarta lor.
Înarmați până în dinți, Ritter și Wittmer se duc la
casa Baronesei. Pun întrebări, văd lucrurile vraiște. Rudolf le arată urmele
celor doi în nisip îndreptându-se către ocean. Explicația lui este că Baronesa
și Robert au decis să se mute în Tahiti, la o distanță de 6.685 de kilometri,
că s-au urcat într-o barcă și au pornit în larg.
Disperare
si moarte
Wittmer și Ritter devin suspicioși, Tahiti aflându-se
la o depărtare uriașă de Floreana și unde nu se putea ajunge cu o barca.
Wittmer și Ritter nu sunt convinși de povestea lui Rudolf, dar devin precauți.
Încep să se teamă de Rudolf, ca nu cumva ei să devină următoarele victime.
O secetă cumplită afectează utopia Floreana în 1933 și
1934. A ținut 7 luni în care nu a plouat, temperatura a fost ridicată,
izvoarele au ajuns doar stropi de apă. Dore se îmbolnăvește de cancer la un
deget, iar Ritter i-l taie. Rudolf părăsește insula în iulie 1934. Câteva luni
mai târziu, două trupuri sunt depistate pe o insula învecinată nelocuită.
Ambele cu fața în jos. Sunt trupurile lui Rudolf și al unui jurnalist danez.
Barca lor o luase in derivă. Nici urmă însă, de Baronesa și Robert.
Nenorocirile din Paradis se țin lanț la mijlocul lui
1934. Ritter, vegetarian la începutul aventurii, începe să mănânce carne. În
Germania își scosese toți dinții și i-a înlocuit cu dinți de metal, care de la
o vreme au început să cadă. La fel dinții naturali ai lui Dore. Ritter ucidea
porcii sălbăticiți ai insulei cu otravă, crezând că dacă fierbe carnea lor
otrava va dispărea. Nu a fost așa.
Carnea a rămas otrăvită și Ritter mănâncă din ea în
iulie 1934. Traheea, esofagul, limba și pântecele i se umflă, zace în pat,
durerile îl cuprind. Nevasta lui Wittmer, Margret, îl întreabă dacă vrea să se
roage pentru el. Ritter refuză. Solicita, însă, ca Dore să îi citească pasaje
din cartea lui Nietzsche, Thus Spake Zarathustra / Așa vorbește Zarathustra.
Dore i le citește. Ritter cere un creion și hârtie, fiindcă nu mai poate vorbi.
Ia cartea din mâna lui Dore și subliniază pasaje din cartea lui Nietzsche cu
rugămintea ca mereu după moartea lui să-și amintească de el citind acele
pasaje. Apoi Ritter moare, fiind îngropat în colțul grădinii casei.
În 1934 Dore împlinește 33 de ani. Pe 7 decembrie 1934
se întoarce în Germania, unde moare într-un azil pe 11 mai 1943, la doar 42 de
ani. Familia Wittmer își continuă viața
în Floreana. Harry se îneacă în 1951 după ce barca din care pescuia se
răstoarnă. Tatăl lui, Heinz Wittmer, moare de o moarte naturala în 1967. Soția
lui, Margret, moare în anul 2000. Până atunci, ea, soțul ei, copiii și nepoții
ei au terminat de construit hotelul de lux, care până în ziua de astăzi poartă
numele familiei, Wittmer Hotel. Hotelul adăpostește un muzeu.
Utopia
Floreana este utopia Europei seculare a zilelor noastre
Utopia Floreana nu a ținut mult. Doar 5 ani de
încercare în care fiecare ființă își câștiga pâinea și suflarea cu „trudă și
sudoarea frunții”. O utopie din care Dumnezeu a lipsit, fiind El alungat din
Eden, de om, în mod intenționat, și nu invers. În locul Lui în Eden a fost pus
Nietzsche.
Cartea de peste 200 de pagini a lui Kahler menționează
numele lui Dumnezeu de doar patru sau cinci ori. O dată de Margret, când se
chinuia să-l nasca le Rolf pe 1 ianuarie 1933. Rugăcinea ei a fost scurtă
„Mercifyul God. Help me! / Dumnezeule milostiv, ajută-mă!” Aceste cuvinte apar
în manuscrisul ei. Iar celelalte pronunțări ale lui Dumnezeu vin din partea
americanilor de pe vasele de lux care exclamau „oh my God”! când vedeau ceva
neobișnuit pe insulă.
Utopia Floreana se aseamănă mult cu Europa zilelor
noastre, o Europă care urmărește o utopie proprie, utopia seculară. O utopie
din care Dumnezeu a fost exclus, în mod voit. În locul Lui a fost pus Neitzche.
Știm, însă, tot din experiența utopiei Floreana, cum se va sfârși și utopia
Europei: moarte spirituală și dispariția civilizației creștine europene.
E potrivit să încheiem aici recenzia cărții Eden
Undone. Oferim și o recenzie făcută de Washington Post:
https://www.washingtonpost.com/.../eden-undone-abbott.../
Încheiem cu un citat din H.L. Mencken, jurnalist și
eseist american, care, în 1914 l-a introdus pe Nietzsche cititorilor din
Statele Unite. Într-un articol în The Atlantic, el scria la vremea aceea: „The
philosophy of Nietzche gave coherence and significance to the new German
spirit, and the new Germany gave a royal setting and splendor to Nietzsche /
Filosofia lui Nietzsche a dat coerență și semnificație noului spirit german,
iar noua Germanie i-a dat o platformă și splendoare lui Nietzsche”. [Link: https://www.theatlantic.com/.../the-mailed-fist.../306393/]
Cuvintele lui Mencken au fost profetice: gândirea lui Nietzsche și-a găsit un
culcuș confortabil în mințile germanilor care apoi au distrus Europa de la un
capăt la altul de două ori, începând cu 1914, anul în care jurnalistul american
și-a publicat eseul. Până atunci, mintea germanilor a fost golită de Dumnezeu,
iar vidul necesita să fie înlocuit cu altceva. A fost înlocuit cu nihilismul
lui Nietzsche.
Americanii, însă, în spiritul lor pragmatic, au
răspuns invitației lui Mencken, „No thanks! Nu, mulțumim”. Au ales mai degrabă
să rămână atașați de propria lor utopie, fondată acum mai bine de 400 de ani în
viziunea puritanilor, o utopie din care Dumnezeu face parte până în ziua de
astăzi. O utopie care chiar dacă nu e realizabilă de partea noastră a
eternității, va fi realizată de cealaltă parte a ei. A adevăratei Eternități.
Nietzsche nu, Dumnezeu da!
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu