UN
INFINIT DE VIAȚĂ...
#AnnaNoraRotaru
- autor
~*~
Obosit
mi-i sufletul, fără țintă cât am mers...
Nu
știu încotro s-apuc, ajunsă la răscruce...
La
dreapta, la stânga ? În față drumu-i șters,
Mă
simt de parcă m-aș destrăma în univers
Și,
neștiind ce ziua de mâine-mi poate-aduce,
Privesc
în sus făcându-mi cruce...
Sunt
singură, la braț cu propria-mi conștiință,
Ce-atenția-mi
atrage, la fiecare gest și pas...
Mi-arată,
ce nu se cade, ce nu-i de cuviință,
Cu
busola s-aleg calea, de fi-va-mi cu putință,
Pe-aceea,
ce poate mă va scoate din impas,
Făcând
la capătu-i popas...
Din
buzunar scot o monedă ca să trag la sorți...
Nu
știu, am senzația c-orbecăiesc prin ceață...
Încerc
să deschid uși bătând cu pumnii-n porți,
Ocolesc
strada-nfundată, a Pașnicilor Morți,
La
dreapt-apuc, parcă Speranța scrie-n față,
Deși,
beznă e și frig și gheață...
Tot
mai departe fug ocolind strada Violenței...
Nu-mi
place, la colț pândește-o mogâldeață,
Mi-e
teamă și cobor pe-o alta, a Prudenței...
Ajungând
la urma toată în Piața Existenței,
M-așez
pe-o bancă lăsând mintea răzleață
Să
viseze... un infinit de viață...
~*~
________________
NORA ________________
versuri
din vol. _ „Pe tărâmuri neumblate"_
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu