Constantin MOȘINCAT - O CARTE CUM ALTA NU-I!

 

Constantin MOȘINCAT

O CARTE CUM ALTA NU-I!

 

Mulțumim distinsului poet Mircea Dorin Istrate pentru tot „dragul său” de a ne trimite acest minunat volum închinat Craiului Munților: Avram Iancu și „duhului” său. Bucuros să văd între copertele unei cărți care se deschide cu Testamenul și dorință a Moțului ca „Unic dor al vieții mele e să-mi văd națiunea mea fericită…” și se încheie cu reflexia lui Iorga despre prezența Eroilor nației, din legende și lirica populară, în care Avram Iancu rămâne de cea mai largă popularitate! „Sus pe cer un vultur zboară/ Și se-nvârte ca-ntr-o doară,/ Peste padini și pădure,/ Cu pliscu ca de săcure/ La un pom prelung privește,/ Și deasupra se oprește.//”, după cum minunat îl cânta Lucian Blaga.

 

Ce poate fi mai falnic, mai minunat decât acest imn de slavă dedicat Eroului recunoscut de contemporanii și urmașii săi ca fiind un autentic:

 

Craiul munților

Motto:

Avrămuțul ni-i icoană, însfințind al nost’ Ardeal,

Unde candelă-i aprinsă în biserica din deal,

Așteptându-l vină iară cum făcut-a mai odată,

Să ne-orânduie cea viață, fie dreaptă și curată.

Craiul munților de piatră, moțul Iancu, cel iubit,

De toți cei ce pe-astă vatră, închinați și-n preasmerit,

Cer iertare la Măritul pentru dragul lor erou,

Ce-i icoană-n a lor suflet, pe altarul dumnealor.

Vidra-i face-nchinăciune, că acolo s-a născut,

Țebea-i face iertăciune, că-i vecie-n al ei lut,

Iar Ardealul-i pic-o boabă de-a sa lacrimă curată,

Și-o lumină îi aprinde pentru viața lui ce-a dreaptă,

Ce și-a dat-o țării vamă pentru sfânta libertate,

Pentru toți aceia care jinduiau după dreptate,

Pentru biet românul care viața toată-nnevoit

Și-atrăit amărăciunea locului ce l-a iubit.

*

Două veacuri îmi trecură, de când el, pe astă vatră

 

A văzut lumina zilei colo-n munții lui de piatră,

Și-a lui suflet și-a s-a viață ni-i exemplu de urmat

De vom vrea ca-l nostru nume fie veșnic lăudat.

Azi, trăim sub a sa umbră în Ardealu-i de credință

Unde el, eroul nostru-i veghetoarea cea troiță,

De gândire, conștiință, de credința cea cerească,

De cum trebuie să fie vița noastră, românescă.

**

Dormi în pace Avrămuțe, că o fi și-a noastră vrere

Să scăpăm de-nevoire, de necazuri și durere,

Când, găsi-vom înc-odată, ardelean ca tine fie

Să înșiruie în umra-i, necăjiții pe-astă glie,

Și cu ei, cum tu făcut-ai, vreie iară libertate,

Și la toți, la fiecare însfințita cea dreptate

Să ne-adune laolată, într-o sfântă zi de mai,

Și ca tine el ne spuie, îndemnându-ne ,,NO, HAI!”

 

Sunt bucuros să constat subtila și adânca cunoaștere de către poet a personalității lui Iancu, comandant al oștiriii sale. In adevăr pașoptiștii tribuni ai lui Iancu au fost niște tineri entuziaști care au ascultat glasul națiunii lor. Alături de popor Tribunii pașoptiști au urmat calea cea dreaptă ca fiind a strămoșilor poruncă, pentru înfăptuirea idealului de unitate și egală ndreptățire. Pe această cale Mircea Dorin Istrate, în clipe de aducere aminte (p.7-10, ne poartă prin „împărăția de piatră a Apusenilor”, din vremea cireșelor, când micuțul Avram Iancu, în 1824, a adus bucurie și a înnobilat casa părintească de la Vidra. Și el nu s-a dezmințit, Avram Iancu a rămas pentru eternitate un „nume cât un steag” [1] , chiar și după 10 septembrie 1872, când s-a stins din viață.

Înrezător în veșnicie, poetul nutrește speranța că „vremea și vrerea lui Iancu” va domnii pe pământul românesc al Țebei, acolo unde asemenea gorunului ce străbate anotimpurile și timpurile în „locul cel sfânt care este din timpuri vechi și bătrâne, Grădina Maicii Domnului”, unde va naște și „renaște sămânța” veșniciei! (p.9) Fără de tăgadă, poetul este încredințat că fără de Avrămuț, „Ardealul ar fi mai searbăd și fără de speranță”, deoarece rădăcinile neamului, de la moși și strămoși, aduc mereu în actualitate acele troițe veghetoare ce aduc aminte de credința și jertfa Eroilor pe Altarul neamului Românesc.

 

*

Pe drumul urcător al devenirii și afirmării Neamului Românesc se profilează cu desăvârșire Eroul Patriot Avram Iancu, intrat în conștiința nemuritoare ca un legendar măreț, falnic și tare ca Munții de piatră, legat puternic precum „cucuruzul brazilor”, gata mereu să fie Stâlp al Neamului, cu trup și suflet. Iancu este adevăr și înțelepciune, luptător pentru Drepturile românilor. El nu-și dorește glorie personală, știindu-se faptul că a refuzat cu demnitate onorurile și rangurile împărătești, el vrea drepturi pentru români, nutrind speranța că având „legea în mână” Țebea va rămâne o Cetate Eternă în Sufletele Românilor, un loc de

Închinare, un izvor cu Apă Vie!

Veniți la Țebea noastră-nlăcrimată

Veniți la Țebea noastră-NLĂCRIMATĂ

Acolo unde-n UMBRĂ de gorun,

 

A Iancului vecie NEUITATĂ

ÎMBĂRBĂTEAZĂ suflet de român.

Veniți să-i CEREM Iancului IERTARE

Că nu mai suntem BRAȚUL lui armat,

Că RISIPIȚI pe-a vântului cărare

Ne-am ÎNDULCIT cu toții la păcat.

Că sufletui ni-i STERP, voința moale,

Că n-are CINE fie-ne în frunte,

Că VIEȚILE-s sărace, triste, goale,

C-a noastre VISE-s rare și mărunte.

Că nu mai este DRAGOSTE de țară

Iar CUGETU-i înfrânt și pus pe scut,

Că BANUL doar ridică și coboară

Iar CINSTEA-i pusă iarăși sub papuc.

***

AUZI-NE tu Iancule de-acuma

Și vino de-NTĂREȘTE brațul nost’,

SPERANȚĂ pune-n noi, cum face muma,

Că altfel viața noastră-i fără ROST

(Mircea Dorin Istrate – p.26)

*

La „Casa Iancului” din Târgu Mureș, situată în localul, fost al Tablei Regești, unde a lucrat Iancu, personalități ardelene, ce-l au și poartă-n suflet pe Craiul Munților, se întrunesc lunar, sub bagheta unui strașnic apărător al drepturilor românilor, jr. Ioan Berța, spre a-l cinsti în mod specific pe Învățătorul în Drepturi al Neamului. Într-o astfel de împrejurare Mircea Dorin Istrate le-a citit pentru întâia oară poezii, parte din cele 76 cuprinse în volumul Duhul Iancului, înspirate de porunca acestuia:

No, Hai!

Ce gânduri Avrămuțe îți umblă-n miez de noapte

Prin mintea ta-n avânturi, de-atâtea chinuită,

Când munții tăi de piatră îți spun parcă în șoapte

Că e venită vremea, aceea sorocită.

Așa că mi te pune în fruntea a lor tăi,

O cruce-ți fă, și-o rugă la cerurile ’nalte,

Și-apoi porniți cu toții, din dealuri, munți și văi

Ca să-mi schimbați ce-a lume și toate celelalte.

*

Așa gândit-a Iancu în noaptea ceea lungă

Când toate-n a lui minte erau în căutări,

Când soarta lui de-acuma era ca să-mi ajungă

Jertfelnicul ce merge, pe-a neamului cărări.

**

 

Acum e dimineață, suflarea-i toată trează

Iar bunii tăi tovarăși urcați în scări pe cai,

Speranța c-o fi bine pe toți îi luminează

Când tu îmi poruncit-ai norodului: NO, HAI!

(Mircea Dorin Istrate, p. 21)

*

Încântător volum pe care autorul scrie o dedicație urare-îndemn pentru ca prin scrisul Domniei sale (adică a subsemnatului) „să-l nemurească și să-l ferească de uitări, pe Avrămulul nostru cel bun și jertfitor pentru dreptatea și libertatea noastră”. Așa vom face! Păi cum s-ar putea oare uita o semnificativă contribuție la ridicarea neamului, precum a făcut-o în feciorie Avram Iancu și tribunii săi, când la temelia operei sale de slobozenie și egală îndreptățire a așezat însăși faptele sale demne de toată măreția și vitejia precum sunt așternute în poeziile lui Mircea Dorin Istarate: „În ruga Iancului” (p.22), „Averea ce-am lăsat-o” (p.66), „Sarmisegetuza” (p.79), „Românul împărat” (p.89), „Rădăcini” (p.99), „Noi, fii jertfei” (p.125), „Craiul munților” (p. 155), sau, cum se încheie splendidul volum cu „Așa găndește ardelenul!”.

La un asemenea volum nu poți decât să sorbești fiecare vers, să reflectezi la orișice metaforă, să cugeți la timpul înălțător al Eroului pus în Duh Sfânt de un poet a cărui „inimă bate pentru cultura română” pentru care „simte, scrie, se roagă, cântă și iubește românește”, la adresa inegalabilului nostru Ardeal, cum spune Liliana Moldovan.

La poeziile de sâmbătă seara, pe care revista „Cetatea Cavalerilor” le-a preluat de la autor, adăugăm acest volum impresionant, cu acea mențiune că pe 30 Mai 2024, la Casa de Cultură a Municipiului Beiuș, cu prilejul lansării volumului „Patriotism în case bihorene”, au fost recitate în premieră, cu acordul autorului, două dintre poeziile cuprinse în volum, mai sus reproduse. Volumul oferit publicului în colaborare cu Editura „Viața Creștină” (Cluj-Napoca, 2024), reprezintă o reușită și o încununare a celor 200 de ani de la nașterea Craiului Moților – AVRAM IANCU!

Felicitări celui atât de inspirat de „duhul lui Iancu” și tuturor acelor care au sprijinit și ne-au fericit cu acest volum, cum altul nu-i!

 

---------------

[1] Apud Constantin Moșincat, Avram Iancu – un nume cât un steag, în revista Cetatea cavalerilor, nr.2(42)/2024

-------------------------------------------

Col. dr. Constantin MOȘINCAT Oradea, 15 noiembrie 2024