Mihai Batog Bujenita - Programul de achiziții militare

 

Programul de achiziții militare

Mihai Batog Bujenita

27 Noiembrie 2024

 

Secretarul particular al Președintelui urmărea cu atenție cum șeful său citea corespondența de dimineață, cea pe care el i-o prezentase, conform protocolului, în mapa de serviciu. La un moment dat Președintele făcu o figură de parcă ar fi înghiție o broască și rosti cu vocea folosită în campanie:

- Ia te uită, Excelența Sa domnul Ambasador Imperial solicită o audiență! Mdaa, avem mai multe să ne spunem, așa că planifică-l, te rog, pentru mîine la prima oră!

Ca să fim sinceri, Președintele îl ura pe Ambasador cam la fel cum acesta îl disprețuia pe el, dar și tot ce îl înconjura în această țară unde își desfășura misiunea. Președintele însă îl și admira pe Ambasador considerându-l un bandit îngâmfat, un profitor ordinar care nu avea nici cel mai mic scrupul, dar nici respect pentru el care totuși era o personalitate adusă în această înaltă funcție, absolut democratic, prin voința unui întreg popor și nu uns de un tiran corupt precum...

- Domnule Președinte, cu tot respectul vă informez, că Excelența Sa domnul Ambasador Imperial se află aici și așteaptă să-l primiți în audiență!

Fierea Președintelui zvâcni dureros, dar cum era totuși un politician antrenat rosti, părând bucuros de oaspeți:

- Dacă tot a venit fără să ne consulte, condu-l te rog, în Salonul Albastru și spune-i că voi veni imediat ce termin de văzut corespondența... Aici era o mică răzbunare! Ambasadorul detesta să fie primit în micul Salon Albastru pe care îl considera un fel de debara, total neconformă rangului său...

- Cu deosebit respect vă informez că Excelența Sa se află în Salonul de Aur împreună cu domnul Ministru al Apărării și a dat ordin să nu fie deranjat fiindcă are ceva secret de discutat.

- Cu cine!? Cu dobitocul ăla umflat care habar n-are ce vorbește? E inadmisibil! Mă duc acum peste ei și-i iau la palme! Cum își permite așa ceva? Ce, noi suntem o  nefericită colonie din lumea a treia?

Furios, Președintele aruncă mapa cu documente și porni spre Salonul de Aur vociferând în termeni foarte puțin diplomatici. Secretarul adună documentele de pe jos, apoi porni și el după Președinte afișând un aer foarte preocupat, ba chiar puțin îngrijorat. De fapt nu avea nici o neliniște deoarece știa că nervii șefului său țin până când dă cu ochii de Ambasador, iar dacă ar fi fost vorba de vreun gest necugetat, Ambasadorul, fost membru al trupelor de comandă, spăla podelele cu el ceea ce, filmat discret, putea deveni un fel de mină de aur...

Mdeh! Și cei mai devotați funcționari au dreptul la vise...

Ajuns în fața ușilor masive ale Salonului de Aur, Președintele își aranjă ținuta, abordă un surâs cu care puteai înconjura planeta și făcu un semn gărzilor să-i deschidă. Ușile fură larg deschise și Președintele intră în salon. Primul lucru pe care-l văzu fu figura ministrului, un dolofan cretin și slugarnic, acum părând a fi scos dintr-un cazan cu apă clocotită. Îi ignoră schelălăitul de ajutor și-i spuse doar atât: ieși, iar ministru păru a intra în podele ca într-un număr de magie...

- Ionele, bine ai venit, ia loc te rog, uite am dat ordin să ne aducă o cafea și văd că nu mai vine. Te ocupi tu, te rog!

Președintele simți pe la tâmple adierea damblalelor. Nesimțitul de Ambasador i se adresa cu numele mic, ignorând cu neobrăzare protocolul de comunicare la acest nivel și-l tri-mitea să rezolve tâmpenia cu cafeaua! Păi, unde se trezea!? La ferma de porci a lu` tac-su`!? Așa că spuse plin de tact și poate chiar un strop de ironie:

- Vai, Excelență, se rezolvă imediat! Ce mare onoare îmi faceți și ce bucurie că putem bea o cafea împreună, poate îmi mai dați unele sfaturi având în vedere glorioasa dumneavoastră carieră și experiență politică! Între timp îi făcuse semn secretarului să dispară și el, dar să trimită imediat valetul cu cafeaua.

Secretarul oftă și se duse să execute ordinele primite, iar Președintele ceru voie să se așeze și chiar primi permisiunea însoțită de un fel de zâmbet. Întră și valetul care aducea cafeaua, iar Ambasadorul ordonă scurt:

- Nu mai intră nimeni aici, decuplați și instalațiile de înregistrare și să nu cumva să dea dracu să faceți vreo măgărie că vă paște pușcăria pe viață!

Valetul, care era de fapt șeful secției supraveghere și înregistrare, se albi la față și se jură pe copii lui precum că toate camerele și microfoanele sunt decuplate încă de când...

- Bă, io ți-am spus! Dacă vrei să-ți mai vezi copiii faci ce trebuie, dacă nu... Nu! Clară!?

- Am înțeles! Să trăiți! Răspunse smerit „valetul”.

- Ieși! Omul făcu o întoarcere stânga împrejur impecabilă și dispăru din peisaj, iar Ambasadorul se întoarse zâmbind fermecător spre Președinte și îi spuse blând:

- Ionele închide gura și fii atent la ce-ți spun eu acum fiindcă de asta depinde viitorul tău și al țării! Spre lauda sa, Președintele reuși ceea ce i se propusese, așa că Ambasadorul continuă pe același ton didactic: Băi omule, am citit memoriul înaintat de tine, cel referitor la dotarea armatei cu diferite tipuri de transportoare, arme ușoare, dar și echipamente provenite din industria noastră și m-a luat groaza! E bine că ai specificat suma pe care vrei să o cheltui cu aceste produse, zece miliarde, dar pentru început te întreb de unde bani că doar știi cum merge economia ta...

- Ne-am asigurat că putem împrumuta acești bani la o dobândă convenabilă așa că...

- Bă, e bine! Cel puțin pe partea asta nu mai am griji! Dar spune-mi tu știi cam ce efective are armata voastră?

- Normal! Aproximativ 35.000 de oameni sub arme, adică militari în serviciul activ, cei pe care și dorim să-i echipăm corespunzător și să-i dotăm cu armament modern, adecvat ne-voilor reale ale câmpului de luptă.

- Exact așa spunea și ministrul tău, dar la el nu mă miră fiindcă-l știu cât e de bou! Dar tuuu... Păi, hai să-ți spun eu câți oameni ai în armată! Datele, e drept că sunt de ieri însă nu cred să se fi schimbat prea mult între timp. Exact 33.573! Dar cum, în conformitate cu standardele internaționale, o treime sunt civili care se ocupă de administrația sistemului, mai rămân, militari, cam 20.000. Din ăștia scădem liota de generali și colonei pripășiți prin tot felul de birouri, femei, dar și mecanici auto, tancuri, nave sau avioane, deci oameni care nu fac parte din forța combatantă și ne mai rămân, cu indulgență, cam 10.000 de luptători care ar putea fi trimiși pe front, într-un eventual conflict. Evident ca forțe de apărare, fiindcă nu se pune problema unei ofensive! Dar o armată cu 10.000 de luptători este doar un fel de glumă pentru un invadator, însă această glumă durează cam o jumătate de zi, timp în care luptătorii tăi se vor preda sau vor fi zbrobiți definitiv, iar transportoarele, tancurile, echipamentele și armamentul lor vor deveni captură de război. Deci toți banii pe care tu i-ai dat pentru înzestrare intră exact în mâna dușmanului! Te-ai prins!?

- Mdaa, păiiii, euuu...

- Tu te-ai lăsat îmbrobodit de idiotul de ministru care a gândit toată schema asta tâmpită doar pentru a-și trage el niște foloase despre care eu am aflat!

- Îl voi deferi Curții Marțiale...

- Lasă prostiile! În primul rând că pe timp de pace nu funcționează nici un fel de Curte Marțială, dar asta nu ai tu de unde să știi, apoi mai lasă-l în funcție un timp și-l vei scoate țap ispășitor atunci când lucrurile vor merge prost și ai nevoie de un pion la sacrificiu. Mai bine închide gura și ascultă-mi planul meu fiindcă acesta este singurul care te scoate din ridicol!

- Ascult Excelență! Ascult...

- Fii atent! Pentru început mărești împrumutul la cincisprezece miliarde! Te ajut eu fiindcă-l cunosc bine pe directorul Fondului și voi garanta pentru tine! Banii vor fi trimiși direct unei fabrici de avioane pentru plata anticipată a douăsprezece interceptoare de ultimul tip. Tot eu te ajut fiindcă-l cunosc și pe directorul fabricii, am fost camarazi de armă. În felul acesta te pun pe lista scurtă de așteptare și avioanele îți vor fi livrate în cel mult cinci ani. Între timp noi îți pregătim și piloții, știi tu, cursuri teoretice, simulatoare, zboruri de aclimatizare și cunoaștere a materialului volant, etc... Atenție mare! Fără costuri suplimentare! Și tot în prețul ăsta le dăm și căștile de zbor, niște miniuni ale tehnologiei, salopete de zbor cu semnele și însemnele firmei, plus bocanci și mănuși! În felul acesta avioanele aproape că-ți vin gratis și gândește-te la ce impresie vei face tuturor când apari la paradă cu escadrila asta! Plus fotografiile de prezentare distribuite pe toate rețelele! Bagi boala-n orice posibil agresor asigurându-te și de faptul că nici unul din aceste aparate nu vor cădea vreodată în mâinile inamicului! Ce zici!?

- Oaaa, mie nici prin cap nu mi-ar fi trecut!...

- Nu-i de mirare! Deci mâine îmi trimiți solicitarea cu toate semnăturile pe ea și de rest mă ocup eu! Acum plec, mai am și alte treburi! Tu stai și bea-ți cafeaua că uite s-a cam răcit!

- Vai, Excelență, dar abia acum văd că din grijă față de țara noastră nici nu v-ați băut cafeaua!...

- Eu nu beau cafea! Am vrut doar să-l cunosc pe șeful serviciului de înregistrări! Am auzit lucruri bune despre el și voi vedea cum îl rezolv în continuare... Nu uita! Mâine!

Într-adevăr Ambasadorul s-a dovedit a fi om de cuvânt!

La nici două zile de la înaintarea cererii de împrumut, Fondul a trimis banii în conturile uzinei de avioane, iar aceasta a confirmat primirea, specificând că într-adevăr comanda va fi considerată o prioritate, dar nu a precizat termenele de livrare, însă a și plăitit corect 10% din sumă Ambasadorului care era și el acționar al firmei. Ceva mai târziu au fost trimiși spre instrure douăzeci de piloți, iar presa, invocând „surse de încredere” a făcut publice tot felul de amănunte despre planul de înzestrare al aviației, respectiv sporirea semnificativă a forțelor de apărare a patriei. Se cunoștea și aici mâna Ambasadorului!

 

Desigur, nu a pomenit nimeni despre armele și munițiile necesare zborurilor de luptă reale, nici despre prețurile și consumurile uriașe pentru întreținerea în funcțiune a avioanelor de ultimă generație, dar nici despre vulnerabilitățile acestora și nici cum afectase împrumutul viitorul economiei. Se vorbea însă cu mare mândrie despre cerul senin al patriei... Și dacă e să fim drepți ce-ți trebuie mai mult decât atât: vorbe frumoase!