CONSPIRAȚIA CONTEMPORANĂ CONTRA FAMILIEI CREȘTINE
(partea a II-a)
„Respectul
față de TATĂ și MAMĂ, față de
cei vârstnici e
a Omenescului rădăcină!”
(KONG-ZI – Confucius)
„MAMELE creștine, mucenicii din
închisori și Eroii
din munți au ținut VERTICALITATEA
Neamului!”
(CĂLIN GEORGESCU)
Cea mai bună interpretare a vieții religioase
e interpretarea FAMILIEI creștine în tot ce are ea pământesc și ceresc, omenesc
și sacru, dorind continuu să călătorim spre viața adevărată, cea dăruită întru
mântuire de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin care realizăm sensul
EXISTENȚEI în marea Împărăție a lui Dumnezeu.
Creștinismul hristic, Cuvântul împărăției:
Iisus Hristos, prinde viață doar în FAMILIA monahală și în FAMILIA
creștină,fiindcă Mântuitorul a înclinat structural OMENIREA prin FAMILIE spre
Cer.
Este, prin urmare, o sete și o foame
necontenită, o menire și un sens definitoriu a fi în comuniune cu Dumnezeu,
după cum este o trebuință absolută a sufletului să lumineze în sânul Familiei
pentru a-și asuma menirea ei divină – CALEA apostoliei privind chemarea
permanentă și alegerea continuă întru Dumnezeu și Patrie, întru VATRA
strămoșilor și CERUL sfinților.
Creștinul, Familia ortodoxă trebuie să ardă
permanent în această candelă a pildei lui Iisus: „Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate-mi sunt de folos.” (I Corinteni, 6, 12)
Tâlcuirea acestui verset al Epistolei I
Corinteni a Marelui Apostol trac PAVEL vine de la sine:
ÎMI SUNT ÎNGĂDUITE DOAR CELE CE-MI SUNT DE
FOLOS!
Mare parte din omenirea creștină, ca să nu
mai vorbim de lumea cealaltă, necreștină, mai ales în zilele acestea ale
Apocalipsului neoliberal care este depășit de cel neo-marxist, liber cugetător,
ateu, adesea comunitar, adoptă doar prima parte a expresiei: TOATE-MI SUNT
ÎNGĂDUITE! conform îndemnului inițiatorilor
programului ANTIPARENTING, a cărui doctrină este dizolvarea SOCIETĂȚII prin
dizolvarea FAMILIEI!
Lumea de astăzi ne arată foarte clar și
foarte sigur cum stau lucrurile, haosul fiind la tot pasul și lovește ca un
baros puternic în digul sacru al FAMILIEI, strivind-o în cea mai mare parte. Legile
sunt de cele mai multe ori ” fără-de-legi” și sunt făcute doar să constrângă,
astfel încât, să ne împovăreze și să creeze în om panica, dezechilibrul, frica,
disperarea, necredința, reaua credință, boala, foamea și toate celelalte rele,
lașitatea, minciuna, desfrâul, ura, trădarea, abandonul copiilor, divorțul,
toate cele care conduc la CĂDEREA omenească, respectiv la DIZOLVAREA
societății, respeciv la DIZOLVAREA Familiei.
Cum s-a ajuns la aceasă stare apocaliptică,
privind dizolvarea SOCIETĂȚII creștine?
În primul rând imposibilitatea de a mai avea
Conducători patrioți ori naționaliști, umplerea acestui GOL, cu amploiați și
trădători care ne-au aruncat în prăpastia subexistenței.
Apoi NEPĂSAREA Sinodului tâlhăresc în
care s-au strâns toți neofariseii înavuțirii – ciocoii ecleziali care au
deturnat total rolul Bisericii ortodoxe de apărătoare a familiei creștine
tradiționale.
Cauzele socio-economice precum sunt îngrădirea aproape totală a
PATRONATULUI românesc în favoarea capitalului străin care nu este interesat de
păstrarea FAMILIEI CREȘTINE, modalitatea controlată de a distruge orice afacere
românească a lovit puternic în structura tradițională a societății românești.
Mamele devenind UNELTE de muncă, au schimbat
relația celestă: MAMĂ-COPIL, au răcit relația de iubire dintre MAMĂ-PRUNC, în
perioada alăptatului, când pe de o parte se fixează bornele sănătății și
confortului pentru copil, iar pe de altă parte este perioada Mamei pentru a-și
însuși acea Taină sublimă – LIMBAJUL EMOȚIONAL
al propriului copil.
Unul dintre cei mai de seamă pediatri și
psihanaliști englezi Donald Winnicott, „atribuie
preocupării materne primare pentru pruncul său o IMPORTANȚĂ CRUCIALĂ. Este faza
în care MAMA TRĂIEȘTE APROAPE UNITĂ CU PRUNCUL de care abia s-a despărțit
corporal, în care poate simți și veni în întâmpinarea nevoilor lui,
asigurându-i astfel continuitatea ființării.” (cf. Savatie Baștovoi, Antiparenting, Ed. Catisma,
București-2017, p. 59)
Relația sacră instinctuală dintre
MAMĂ-PRUNC, precum și voia ontologică imperioasă de EDUCAȚIE moral-religioasă,
constitue întregul tezaur al Tradiției Teologiei Ortodoxe, dincolo de
cercetările și preocupările savanților din domeniul geneticii sau psihanalizei.
Dumnezeu – Atotcreatorul a sădit ontologic
în prima FAMILIE religioasă, creată, anumite PRINCIPII, în care s-a instituit
ARMONIA vieții Omului în urcușul lui spre CALE-ADEVĂR-VIAȚĂ.
MATERNITATEA este un INSTINCT cu
caracter sacru, divin, dorit de bunul Dumnezeu, iar PATERNITATEA este o
CONDIȚIE sine qua non de ordin spiritual a ARMONIEI celeste!
Condiția înfiierii și a recunoașterii
COPILULUI de către Tată, este pentru
PRUNC o a DOUA NAȘTERE, INIȚIATICĂ, după cea biologică din Mamă.
Dacă Mama – Micul Dumnezeu la geto-daco-români,
asemeni Dumnezeului – TATĂL ceresc aduce Copilul din neființă la ființă, Tatăl
este pentru Prunc, MAMA care îl naște spiritual!
O
FAMILIE creștină, valahă binecuvântată de Dumnezeu și de Maica Domnului, cu
rădăcini adânci și viguroase în Tradiția ortodoxă naște Copiii pământului
pentru a deveni FIII Cerului!
FAMILIA creștină valahă, binecuvântată, a
fost hărăzită de Bunul Dumnezeu unei PATRII a OMENIEI, în care a odrăslit cea
mai dulce, cea mai muzicală, cea mai poetică și mai curată LIMBĂ, al cărei grai
divin ortodox se revarsă ca o splendoare eminesciană înfrumusețând filocalic și
sofianic CERUL și PĂMÂNTUL Moșilor și Strămoșilor noștri!
Marele
ROMÂN creștin ortodox, Călin Georgescu, a definit magistral Patria noastră
dacoromână astfel : „La întrebarea CINE ESTE ROMÂNIA?, aș răspunde: În primul rând, ESTE LIMBA ROMÂNĂ, pentru că
prin ea se exprimă GENIUL și DEMNITATEA NAȚIUNII ROMÂNE!” (Călin Georgescu,
Cumpăna României, Ed. Christiana, București – 2016, p. 27)
Un distins etnic evreu în fapt un mare Român,
H.D. Hartmann, profiler și analist politic, ne spune astăzi că, „ROMÂNIA are
nevoie de o LIMBĂ română, curată, de un creștinism autentic românesc așa cum îl
propăvăduiește Călin Georgescu, cel care poate reda DEMNITATEA românilor!”
(Interviul cu Marius Tucă)
Locul divin al MATERNITĂȚII milenare l-a
luat Modernitatea de azi, care s-a fondat pe temelia tratatelor de
PARENTOLOGIE, al cărui stâlp este INDEPENDENȚA totală a copilului, a tânărului.
Prin veacul al IV-lea al Bisericii lui
Hristos, marele părinte scriitor geto-dac, Sfântul Vasile cel Mare, mărturisea
că viața este atât de complexă grație experiențelor prin care trecem, încât se
poate numi o SUCCESIUNE DE VIEȚI. „COPILĂRIA
însăși este o VIAȚĂ aparte, care e plină la rândul ei de minunate experiențe
lăuntrice.” (ibid., p. 64)
Copilul firesc, Pruncul sănătos în starea
lui pură, păstrează fidel starea edenică a primului Om. În acest sens ne îndeamnă în
permanență Mântuitorul nostru: „Adevărat
vă zic vouă, de nu veți fi precum copiii aceștia, nu veți intra în Împărăția
cerurilor.” (Matei 18, 3)
Cine erau „Copiii aceștia”? Cei care aveau ca un DAT natural doar frumusețea
și bunătatea!
Invazia de astăzi a parentologilor care
prezintă la copii răutatea ca un act de normalitate este de fapt declanșarea
fărădelegii lor în lupta diabolică pentru a perverti total natura umană.
După sânul matern dăruit de mamă pruncului,
copilul spre creștere și educare morală are nevoie de sânul comuniunii, care
trebuie să fie plină de iubire, care trebuie să ia forma unei religii, unde
Mama și Tatăl sunt precum Dumnezeu, iar copilul lor este inițiatul.
Mama și Tatăl trebuie să fie temelia și
stâlpul CETĂȚII ortodoxe, un model creștin – temei al educației moral-religioase,
descoperindu-se în toată splendoarea Chipului lui Dumnezeu din ei, pentru ca
cel MIC să crească puternic, să devină MARE, după pilda părinților lui.
În toate culturile lumii există un LIMBAJ al
CORPULUI uman. În primele luni de viață ale Pruncului, născut sănătos după cele
nouă luni de armonie celestă, el posedă o comunicare emoțională, tainică,
divină, reflectându-se ca partea văzută a gândurilor Mamei sale mariofore.
În prima perioadă de viață extrauterină
Pruncul trăiește, de fapt, ca o prelungire a Mamei sale.
Plânsul nu e doar o corolă de lacrimi, în
pistilele căreia se reflectă mireasma, inocența copilului, iar surâsul, râsul, scâncitul,
gânguritul sunt forme de limbaj,exprimate astfel pentru a putea fi înțelese de
către Mamă și trebuie ca empatia ei să sălășluiască în deplinătatea iubirii
creștine.
Copilul este protejat de un acoperământ
haric, simte tot, aude tot până și șoaptele părinților. Atenție la energia ce
se răsfrânge asupra sa în sânul maternității, căci în funcție de acea energie,
Pruncul își va forma CODUL SĂU LĂUNTRIC, însușindu-și modul său suav de
comunicare!
Emoțiile sunt o purcedere naturală, care
vine de Sus, adică „lucrarea sângelui”,
cum spun sfinții Părinți, ce exprimă starea eului în diferitele lui momente ale
vieții. Trihotomia sufletului omenesc se manifestă trinitar: afectivitatea,
care se prelinge din sistemul sanguin, gândirea, ce țâșnește din sistemul
nervos și voința, care se traduce în acțiune, prin sistemul muscular.
Oamenii de afaceri ai marilor companii,
corporații au inventat controlul emoțiilor ca pe o lavă vulcanică pârjolitoare,
o formă negativă de spiritualitate – Mindfulness,
în care fiecare individ al oricărei vârste este propriul Dumnezeu.
Această stare de spirit a viitorului este
RELIGIA OMULUI-INTERNET, unde PARENTINGUL necondiționat este de fapt o
anti-biblie aplicată.
Dumnezeu – PĂRINTELE Familiei, îndeosebi al
COPIILOR, al MAMELOR teoforice, precum grăiește textul biblic, „Lăsați copiii să vină la Mine, și nu-i
opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia!” Adevăr
grăiesc vouă: „Cine nu va primi împărăția
lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea!” (Luca 18 16-17), DUMNEZEU,
așadar este „detronat” din ierarhia
dumnezeiască a TATĂLUI ceresc, de către adepții celui RĂU - DISTRUGĂTORUL,
pentru a uzurpa monarhia sacră a Omului, purtător al Chipului divin, garant al
mântuirii, mutilând chipul pur al pruncului,prin destinul triadic al sufletului
nemuritor: natură psihică, spirituală și duhovnicească.
Așa grăiește azi ispititorul parentolog, tuturor celor
care sunt atrași de „vraja” lui
diabolică: „Dumnezeu e dușmanul copiilor
voștri. El, Dumnezeu, a inventat regulile, controlul și pedeapsa.” (Alfie
Kohn, Parenting necondiționat, Ed.
Multimedia est publishing, 2013)
Hominizii parentingului alcătuiesc prin
conspirația contra Familiei creștine și nu numai o COMUNITATE de INDIVIZI
FRUSTRAȚI. Este un taifun al așa-zisei PROGRAMARE NEURO-LINGVISTICĂ (NLP),
lansată prin anii -70, de către Richard Bandler și John Grinder în California,
de unde diferite concepte, anumite idei se împrăștie ca niște farfurii
zburătoare, propagând explozii nebuloase de halucinații, prin simple jocuri de
vorbe, de expresii vătămătoare vieții.
„Inițiații” parentingului știu să-și
aleagă bombele rostite prin reclamă, agenție de publicitate, PR - Public Relations ș.a., susținute de companii care cheltuiesc
miliarde de dolari pentru distrugerea Familiei. O anumită combinație de cuvinte
ucigătoare poate provoca în masă sute de milioane de indivizi, care se întorc
împotriva CETĂȚII, FAMILIEI, BISERICII, ARMONIEI, FRUMOSULUI, ADEVĂRULUI.
Lupta acestor „inițiați” luciferici este pe viață și pe moarte pentru răsturnarea
ORDINEI firești divine, pentru instaurarea HAOSULUI,distrugerea Familiei TATĂ
și MAMĂ, de către proprii copii.
Ordinea firească divină îmbrățișează cinci
experiențe pure ale Pruncului: experiența Copilului cu Mama, experiența Copilului cu Tata,experiența
Copilului cu Mama și cu Tata împreună ori cu bunicii, experiența Copilului cu
restul lumii, experiența Copilului cu Dumnezeu.
MAMA
hristoforică valahă - țărâna sacră a pământului străbun este cerul copilului ei!
MAMA marioforică este deopotrivă hrană și
căldură, mângâiere și apărare, lumină și dulceață, adâncul dorului și înălțimea
iubirii, împătimirea și tandrețea, într-un cuvânt COSMOSUL întreg.
Dar unde mai găsim această Mamă în acest
moment în care se luptă să fie adusă în centrul atenției societății Femeia -om
de afaceri, Femeia- politician, Femeia- multilateral pregătită care să pună pe
primul loc ”Cariera profesională” și nu
calitatea sa de Mamă?!
Această taină divină, Mama, în toată
splendoarea ei serafică se descoperă Mugurelui de Dumnezeu, acel ghem de lumină
și răsuflare plămădit vreme de 9 luni din sângele cald al ei, adăpat cu saliva
ei, încălzit cu dogoarea sânului ei, legănat cu dorirea ei, adormit în leagănul
bătăilor inimii ei mari, nemărginite, tresăltând deodată cu bucuriile și
cântările ei angelice.
„La
plinirea sorocului, pruncul este aruncat în răcoarea lumii, dar, după primele
strigăte, mâinile ei îl ridică, părul ei îl acoperă, mireasma ei îl învăluie,
laptele îl încredințează, gura îl sărută, pecetluind mărturisirea iubirii. De
acum încolo ei sunt MAMĂ și COPIL, Chip al IUBIRII DESĂVÂRȘITE, legământ
nedezlegat, chezășie a vieții, taină prin care Dumnezeu Se înfățișează în
atotputernicia Sa plină de grijă și iubire.” (Savatie Baștovoi, op. cit.,
p. 121)
În tradiția ortodoxă a Creștinismului
MATERNITATEA a fost și este cântată în cele mai înălțătoare imnuri. Însuși
Dumnezeu-Fiul S-a înomenit din Fecioara Maria, alcătuindu-Se din preacuratul Ei
sânge geto-dac. Sfântul Nicolae Cabasila, afirma prin veacul al XII-lea, că
trupul și sângele lui Iisus Hristos cu care ne împărtășim este de fapt trupul
și sângele Maicii Domnului.
Iar în epoca Nicolae Ceaușescu, „Codul
Familiei, legile și decretele ce decurg din articolul 23 al Constituției
României consfințeau faptul că statul OCROTEȘTE FAMILIA și APĂRĂ INTERESELE
MAMEI și COPILULUI.” (cf.Iosif Constantin Drăgan, „Idealuri și Destine, Ed.
Cartea Românească, București – 1977, p. 311)
Vestitul
Avva Paisie Aghioritul, ne mărturisește că „acele
zîmbete care exprimă o bucurie suprafirească și aparent nemotivată a
nou-născuților sunt de fapt expresia prezenței îngerului păzitor pe care
pruncul, datorită curățeniei sale sufletești, îl vede.” (cf. Savatie
Baștovoi, p.135)
Orice încercare diabolică de a întemeia, în
acest început de ev apocaliptic, un nou cod de comportament uman este o
tentativă satanică de distrugere a firii umane, religioase, pentru a avea
controlul absolut asupra semenilor și transformarea lor în animale de muncă, în
roboți, în societate de consum, de sclavi, de plăceri, care aduce un imens
profit material distrugătorilor.
Rugăciunea marelui Avva – Sfântul Arsenie
Boca, de acum recunoscut și de Sinodul fariseic, ne este scut în astfel de
împrejurări din ce în ce mai tulburi, mai grele și mai dramatice.
„Doamne, Cela ce
vii în taină între oameni, ai milă de noi,/ că umblăm împiedicându-ne prin
întuneric,/ patimile ne-au pus tină pe ochiul minții,/ uitarea s-a întărit în
noi ca un zid, împietrind inimile noastre/ și toate împreună au făcut temnița
în care Te ținem: bolnav, flămând și fără haină./ Și așa risipim în
deșertăciune zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ./ Doamne, Cela
ce vii în taină între oameni, ai milă de noi./ Pune foc temniței în care Te
ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre,/ arde spinii patimilor și fă
lumină sufletelor noastre!” (Altfel despre Părintele Arsenie Boca în
convorbiri realizate de Marius Vasilescu, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca,
2016, p. 165)
Marele luptător pentru Credință, Adevăr, Românism,
Dreptate socială și Iubire divină, Mitropolitul Mihail Jar – Longhin, cel
prigonit de cei care ne-au acaparat o parte a pământului strămoșesc, ne
avertizează spre a preveni căderea noastră în malaxorul diabolic al Celui rău:
„Vor
veni peste creștinii ortodocși vremuri de grea încercare, și atunci va trebui
să fim pregătiți, pentru ca acestea să nu ne ia prin surprindere. Fiindcă
pentru fiecare suflet în parte, confruntarea va fi inevitabilă. Ea nu va putea
fi ocolită de nimeni. Iar în această încleștare pe viață și pe moarte, fiecare
să știe că trebuie să se decidă personal de partea cui vrea să lupte.
Neutralitate nu există.” (Episcopul Longhin, Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!, Mănăstirea
Bănceni, 2015)
De aceea Viața impune tuturor hristoforilor
și marioforilor neîntârziat o Luptă aprigă a vieții!
LUPTA
VIEȚII
„Copiii nu-nțeleg ce vor:/ A plânge-i cuminția lor./ Dar
lucrul cel mai laș în lume/ E un bărbat tînguitor.// Nimic nu-i mai de rîs ca
plînsul/ În ochii unui luptător./ O LUPTĂ-I VIAȚA; DECI TE LUPTĂ/ Cu DRAGOSTE
de ea, cu DOR.// Pe seama cui? Ești un nemernic/ Cînd n-ai un țel hotărîtor./
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,/ Te lupți pe seama tuturor.// E tragedie
nălțătoare/ Cînd, biruiți, oștenii mor./ Dar sînt eroi de epopee/ Cînd brațul
li-e biruitor.// Comediant e cel ce plânge,/ Și-i un neom, că-i dezertor./
Oricare-ar fi sfîrșitul luptei,/ Să stai LUPTÂND, căci EȘTI DATOR.// TRĂIESC
ACEI CE VREAU SĂ LUPTE;/ Iar cei fricoși se plâng și mor./ De-i vezi murind,
să-i lași să moară,/ Căci moartea e menirea lor.” (George Coșbuc, Nunta
Zamfirei, Ed. Ion Creangă, București – 1989)
Tuturor Familiilor creștin-ortodoxe valahe a
căror VIAȚĂ-LUPTĂ e MENIREA lor!
Tuturor purtătorilor sfântului nume Andrei
și tuturor Fiilor României Tainice!
30 Noiembrie 2024
+ Sf. Ap. ANDREI – OCROTITORUL ROMÎNIEI
GHEORGHE CONSTANTIN
NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu