Adrian Munteanu - Sumbre stații

 

Sumbre stații

 

 

~*~

 

Prin sumbre stații-n tot nepământene

Mă rătăcesc nedeslușind sfârșitul.

Aud în tâmpla aspră țiuitul

Și întrebări se răsucesc prin vene.

 

În neodihnă s-a înfipt cuțitul

Penumbrelor ce s-au lipit de gene.

Rostogolește îngăimări alene

Firava noapte ce-a pornit cositul.

 

Ce vreau și unde să-mi opresc privirea?

Cât de fragil e-un geamăt în afund?

Se răzvrătește-n mine surd uimirea

 

Că valul nu mă culcă lin pe prund.

Cum ies la mal și unde-i izbăvirea?

Chem dinspre larg sirene. Nu-mi răspund.

 

~*~

Adrian Munteanu

23 noiembrie 2024, în tren spre București