Dictatura
democrației
General
Br. (r) Aurel I. Rogojan
27
Noiembrie 2024
„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar
mai lăsa să votăm” (Mark
Twain,1835-1910)
Alegerile prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat, potrivit legii electorale, reprezintă nu doar modalitatea de
transfer a puterii suverane a poporului către reprezentanții săi, ci și
modalitatea înfăptuirii revoluțiilor pașnice, prin care sisteme și partide
politice sunt aruncate în lada de gunoi a istoriei.
Primul tur al alegerilor prezidențiale din duminica de
24 noiembrie 2024 a trimis în lada de gunoi a istoriei două găști ale
derbedeilor politici care au confiscat in nomine propium Partidul Social
Democrat[1] și Partidul Național Liberal[2].
Democrația directă sau „democrația pură” este expresia
opiniilor publice dominante, formate cel mai adesea ca reacție la eșuarea
ideologiilor partidelor politice, devenite cea mai pură expresie a unor interese de grup paralele intereselor
națiunii.
Dezavantajul și, în același timp, pericolul
democrației directe este acela că democrația fără reguli este sinonimă anarhiei
generate de opiniile publice dominante induse pentru subminarea democrației și
transformarea acesteia în reversul ei.
Am iterat, într-unul din cele șase episoade ale
serialului „Vocea electorului”[3] că în campania electorală sunt implicate
rețele social media redutabile, dar și manopere gen „Oxford Analitica”, în
măsură să activeze un potențial electoral indecis, frustat ori scârbit de
politica partidelor eșuate. Așa a fost
posibil ca magicianul trolilor să scoată din joben prezidențiabilii surpriză.
Propaganda electorală prin Tik Tok este în afara Legii
nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, fiind sub incidența
democrației fără reguli, dar implicită monitorizării de către autoritățile
publice desemnate să apere Constituția României. „Călărețul pe cal alb”[4] nu
ar trebui considerat o surpriză și nici „un ilustru necunoscut”, cum îl numeau,
congestionat de o nedisimulată ură, Mugur Ciuvică și, total debusolat, Mihai
Gâdea.
Produs al „Școlii Mircea Malița”, Călin Georgescu avea
de mai multă vreme, asemenea lui Mihai Botez, o traiectorie politică
predestinată de oculta ascunsă sub falsa onorabilitate a Clubului de la Roma,
fondat pe o idee a controversatului Aurelio Pecei, personalitate de mare
notorietate internațională valorificată pentru crearea punților de legătură
peste Cortina de Fier. Clubul de la Roma, Loja masonică iregulară Propaganda Due
și Giancarlo Elia Valori au fost
trambulina mai multor servicii
secrete, jucate pe degete de K.G.B. în epoca sa de glorie, de pe care s-au
lansat numeroși „iluștri necunoscuți”.
Călin Georgescu a valorificat inteligent criza
pensiilor militare. Videoclipul „Dragi Apărători ai Patriei, aflați în
activitate, în rezervă sau în retragere […] vă port un sincer respect pentru
tot ce ați făcut și tot ce veți face pentru țara noastră și vă mulțumesc profund pentru dăruirea
voastră […]” i-au atras voturile a circa un sfert de milion de familii. Dar nu
numai atât ! Un sistem logistic discret, dar eficient, a trecut de partea
unicului candidat care a inclus în platforma sa electorală o viziune corectă
asupra rolului, misiunilor și recunoașterii datorate de societate slujitorilor
țării sub drapel.
Despre campania continuă a lui Călin Georgescu, de
aproape două decenii, s-a scris mult și s-a comentat în fel și chip. Nu au
aflat despre el și a rămas necunoscut puturoșilor nedeprinși cu lectura presei,
dar care fac presă pe baza scenariilor producătorilor scrise la comanda
proprietarilor media.
Simplist am putea concluziona că rezultatele primului
tur scrutin al prezidențialelor sunt oglinda a ceea ce suntem noi, cei
9.465.257 de alegători prezenți la vot.
Lucrurile se complică atunci când avem în vedere sursele, calitatea
informațiilor și judecățile de valoare pe baza cărora ne-am format opțiunile
electorale.
Procesul electoral a fost atât de profund viciat de
manipularea indusă prin ingineria socială
(cităm general Anton Rog, S.R.I.
), încât propriilor judecăți de valoare
nu le-a mai rămas spațiul necesar reflecțiilor personale. Putem conchide că
suntem, astfel, victimele unui grav atentat la democrație, prin deturnarea
conștiințelor alegătorilor. Paradigma Apărării Constituției nu poate omite
acest gen de ameințări la adresa securității naționale. Deci, pe bună dreptate, avem sau nu dreptul
să știm cum s-au putut strecura prin sita deasă a Apărării Constituției, adepți
ai partenariatului strategic cu Federația Rusă, ai neutralității României, ai
federalizării celui de al doilea stat românesc - Republica Moldova, ai
integrării în Uniunea Euroasiatică și care consideră că Acordul de asociere cu Uniunea Europeană a
fost o greșeală ?
Dictatura democrației fără reguli ne-a dus într-o
fundătură a istoriei noastre. Dovadă că 2.120.163 dintre noi simt nevoia
autoritarismului mareșalului Antonescu, resuscitarea național-legionarimului și
reconsiderarea „tradiționalelor legături cu mare vecin și prieten și alui
lumină de la Răsărit”. Dar, oare, mai
avem de unde alege ?!
Doamne, apără și ferește România !
-------------------------------------
[1]
https://www.cotidianul.ro/marcel-ciolacu-pe-toboganul-caderii-libere-a-social-democratiei/&
[2]
https://www.cotidianul.ro/generalul-ciuca-meteoritul-din-politica-romanesca/
[3]
https://www.cotidianul.ro/vocea-electorului-v-george-simion-prezidentiabilul-din-joben/
[4]
https://www.cotidianul.ro/calin-georgescu-calare-pe-cal-alb/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu