Angela Gheorghiu “Fraților, chiar nu realizm că toți suntem de vină? Trezirea!”

Angela  Gheorghiu un mare nume românesc

În București, în  aer liber și fără sală-2017

 Niciodată invitată la Festivalul “George Enescu”. A făcu trei concerte la București, nu știe nici azi ce s-a făcut cu banii încasați. Un super-mega-talent – George Petean, știu românii ce voce are, asemănătoare cu a baritonului Nicolae Herlea?! Speră Angela la un concert în România? Numai dacă prietenii îi construiesc o sală în aer liber?!  Față de profesioniștii străini, ai noștri cântă pe gratis! Strigătul Angelei Gheorghiu: “Fraților, chiar nu realizm că toți suntem de vină? Trezirea!”

-Celebrarea a 25 de ani de carieră muzicală, în seria “Recitaluri complete” Wamer Classics lansează pe 20 ianuarie o Cutie cu 7CD-uri, concertele artistei Angela Gheorghiu, iar la Londra –prima sa biografie, la București…(?)  -

Angela Gheorghiu, născută la 7 septembrie 1965 în Adjud-Vrancea-România, în familia Burlacu, este o soprană română, una dintre cele mai renumite cântărețe de operă din lume. A debutat în 1992 la Royal Opera Housse din Londra, cu rolul Zerlina, în Don Giovanni,  urmată de Mimi din Boema de Giacomo Puccini, apoi în Adina la Opera de Stat din Viena și  la Opera din Hamburg. În 1993 a debutat la Metropolitan Opera în Boema. La Royal Opera Housse (Covent Garden) a triumfat în Traviata, dirijată de Sir Georg Solti, în 1994, spectacol pentru care, ca să poată fi transmis în direct au fost anulate  programele de la BBC.

În 1999 a cântat la redeschiderea Royal Opera Housse a Teatrului Malibran  din Veneția (mai 2001), și a Operei din Valencia în prezența Reginei Sofia a Spaniei (octombrie 2005), a participat la spectacolul care a însemnat în iunie 2002 Jubileul Reginei Elisabeta a II-a…

În decembrie 2010, Angelei Gheorghiu i s-a acoradat titlul onorific Doctor Honoric Causa din partea Universității de Artă din Iași și Steaua României, cea mai înaltă decorație conferită de Președintele României, în octombrie 2012 – decorația regală “Nihil Sine Deo” din partea Majestății Sale Regele Mihai I – pentru promovarea valorilor românești peste hotare.

Este posesoarea titlului de “Artista Anului” în 2001 și 2010 la Premiile Classical Brit.

Am citit în Cotidianul.ro articolul scris de Anca Dobrescu, publicat joi, 29 decembrie 2016, m-a impresionat nu doar strigătul-avertisment a marei artiste Angela Gheorghiu, Fraților, chiar nu realizăm că toți suntem de vină? Trezirea!, și am să îl reiau, spre cunoștință publică, începând cu redarea comentariilor, toate din aceeași zi: “Un dialog superb și câteva adevăruri triste despre realitatea românească în care piramida valorilor este întoarsă cu vârful în jos”, scrie cel  care semnează Gheorghe Ocneanu; “Angela Gheorghiu, un om de cultură, trebuie să fie ea Ministru al Culturii sau Ambasador al Culturii, dar din 90, GDS-ul lui Brucan, împiedică  Cultura Română să se manifeste, promovând prin ICR, Anticultura. Cum să nu ai încă o Mare Sală de Concerte în București, când se fură sute de milioane de euro, de toți neaveniții de primari manealiști ca Halaicu, Lis, Băsescu, Oprescu. Să vedem dacă doamna Firea va fi altfel, va construi Sala de Spectacol, o Mare Sală de Sport Polivalentă, va trebui să o consulte pe Marea Angela Gheorghiu, pe Alina Cojocaru, iar la viitorul Festival „George Enescu”, să fie invitată de onoare Angela Gheorghiu, dar și Alina Cojocaru cu partenerul ei. Să fie plătiți și marii artiști români, ca cei străini, dacă au aceeași valoare”, semnează o... Dacia. „Felicitări pentru articol! Despre un asemenea mare artist se vorbește în România odată-n an, în schimb de Alinuțe, Nuțici, Raluci și alți matracuci e plină masmedia!”, e de părere un...Radu Humor. „Înainte am citit articolul scris de Ilie Șerbănescu, Trist. Acum citesc interviul cu Angela Gheorghiu. Ce blestem pe țara asta!”, scrie Delia. 

Dialogurile din Cotidianul

Și, acum, dialogurile, Anca Dobrescu întreabă, Angela Gheorghiu răspunde și comentează, noi cititorii  urmărim de ce acestă întrebare cu  strigăt a marei artiste – „Fraților, chiar nu vedem că toți suntem de vină? Trezirea!” Dialogurile cu Angela Gheorghiu care, ni se spune, are deja o agendă de lucru plină pe anul 2017: Adriana Lecouverur, la Covent Garden, în februarie, cu o serie de reprezentații. Și pe urmă, la Tetro Colon din Buenes Aires, același spectacol, patru reprezentații, în martie. În aprilie va susține un concert special la Dubai Opera Housse și la National Concart Hall Taipei, în Traviata. În luna mai, Tosca la Viena!

În 2017, ni se aduce aminte,  artista va  celebra debutul său la Royal  Opera Housse Garden, 25 de ani de tumult și elogii, din ce în ce mai răsunătoare, în toată lumea, pentru una dintre cele mai  puternice personalități feminine ale anului liric, opera Superstarul Angela Gheorghiu.

             - Mi-au dat lacrimile. Am avut nevoie să ies din sală. A fost uluitoare.  Poate să facă orice, recunoștea maestrul Sir    Georg Solti în timpul repetițiilor de la Traviata din 1994, postul BBC a fost nevoit să-și modifice grila de programe ca să introducă pe post Traviata cu Angela Ghiorghiu.

          Acestea sunt locurile – și altele – din toată lumea unde a performat românca noastră, născută la Adjud, județul Vrancea,  la New York, Londra, Paris, Salzburg,  Berlin, Tokyo, Roma, Seul,  și nu numai, la Veneția, Atena, Monte Carlo, Chicago,  Philadelphia  (cu Philadelphia Orchestre), Sao Paulo,  Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbecr, Amsterdam,  Kuala Lumpur, Zurich, Viena, Salzburg, Madrid,  Barcelona, Valencia, Praga, Montreal, Moscova,Taipe,  San Juan, Lyubiana.

          Sunt zece ani de la primul său recital la Scala din Milano. 2006 a fost anul în care a deschis și Festivalul de Film de la Cannes. Și tot în acel an a interpretat pentru prima dată Tosca, într-o producție creată de Royal Opera Housse, special pentru a o aduce pe scenă pe Angela Gheorghiu.

          Onorată, își aduce aminte demult avea 18 ani, era în primul an la Confesiunile Iosif Sava, într-una din seratele televizate, maestrul i-a prevăzut concertele care aveau să urmeze la Metropolitan Opera din New York.

          Se confesează Angela Gheorghiu – anul acesta se împlinesc 25 de ani de la debutul său la Royal Opera Housse. „N-am debutat pe scene de-acasă. Eu n-am avut un debut la Opera Română. Pentru un artist ca mine, care vine dintr-o nație unde nu e susținut în niciun fel, niciodată – oricare dintre colegii mei, spanioli, germani, francezi, americani, ruși, sunt însoțiți în permanență, cu continuitate, de critici, de oameni de cultură din țările lor, eu n-am avut niciodată lângă mine un  jurnalist alături – eu am avut de împlinit și acest  al doilea rol, să-i spun: puneam singură întrebări, cărora le dădeam și răspunsurile. Nu am avut nicio susținere”.

          În seria „Recitaluri  Complete”, Wamer Classics va lansa pe 20 ianuarie 2017 o cutie  conținând 7 CD-uri cu întegistrări ale concertelor Angelei Gheorghiu, celebrînd cei 25 de ani de la debutul sopranei la Royal Opera Housse Covent Garden.

          Tot în  2017 va apărea la Londra  biografia Angelei Gheorghiu.

-Păstrați amintiri de la prima apariție pe scena de la Covent Garden?, întreabă Anca Dobrescu.

-Cum să nu? Pentru toate aceste amintiri în 2017 voi publica o carte biografică. Partenerul editorial este o editură britanică, prima mea carte va apărea la Londra.

- Un medic povestea cât de dificil i-a fost să aibă un bilet la un concert pe care l-ați avut  relativ recent, la Toronto... i se amintește.

-Când este programată o singură reprezentație, se întâmplă așa. Locurile în sală se epuizează imediat. Și e o întreagă muncă atunci. Rămân la teatru după spectacol cel puțin un timp egal cu al concertului efectiv. Pentru că oamenii vin la cabină, vor să-mi vorbească, povestim împreună. Și chiar îmi amintesc de acel concert. Era 2 noaptea și eu nu ieșisem încă.

-Tot acest medic spunea că a fost surprins să descopere că sunteți româncă. Nu cunoștea detaliul acesta.

-Într-un  anumit nivel al repartiției, de multe ori... aparții tuturor, ești al tuturor. Dar eu am grijă, de fiecare dată și merg acolo, la rădăcină,  la detaliu, spun mereu că sunt din Adjud.

-Cuceriți pe oriunde treceți... spectatori și profesioniști...

-Am venit de nicăieri, dintr-o țară mică, fără nimic altceva, niciun “adaos”, fiind la fel ca ceilalți colegi ai mei, abordând situațiile exact ca ei și la același nivel și de atâția ani, pe propria mea forță. Și sunt și un fel de „oaie neagră”, adică singura din lume care refuză regiile urâte, de spectacol.  Simt compasiune pentru Alina Cojocaru și John Kobborg.

-Ce numiți o regie urâtă?

-Înseamnă o regie hidoasă, urâtă. Chiar de curând am primit o așa zisă-invitație, la Opera Română și m-am simțit chiar ofensată, bineînțeles de directoarea Operei – n-o cunosc, e o fostă balerină, e director interimar. A venit împreună cu Andrei Șerban, care mă  cunoaște de-o viață, m-au invitat să cânt într-o operetă montată de Andrei Șerban, hidoasă, oribilă, sinistră,, eu, acolo, deși, el știe că eu nu accept așa ceva. Și totuși au încercat să mă invite. Și toată această situație, în colaborare cu Opera din Iași. În condițiile  în care erau deja plini de răni și de povești cei de aici. Mă refer la soliștii Operii Române, angajați aici, de balerinii Operei Române și la scandalul care i-a cuprins pe Alina Cojocaru și pe John Kobborg, . Ar fi avut nevoie de un avocat, să nu vină în România în contact cu un om care are probleme cu legea. Ar fi avut nevoie de contracte încheiate solid, cu profesioniști. Ar fi bine să revină amândoi în România, să depășească acel episod. În lume, pe  scenele teatrelor de Operă, sunt artiști de talent. Mare nevoie avem aici, la București, de cineva care să înțeleagă pe cine să invite și sub ce formă. Nu este respect, iar colegii mei continuă să nu fie respectați. De fiecare dată, un român nu va fi plătit ca un străin.

-Lucrurile sunt altfel în ceea ce privește Festivalul „George Enescu”?

-N-am fost invitată la vreo ediție a acestui festival.

-Avem nevoie de o sală adecvată pentru muzică. Manageriatul nostru cultural este un motiv pentru care lucrurile nu se așează cum ne dorim toți?

-Educația, școala și oamenii care administrează cultura, chiar și cei din Parlamentul României au de înțeles că e un subiect aparte, care are mare nevoie de profesioniști. Și în acest domeniu sunt atât de multe elemente pe care dacă nu le cunoști, nu faci față, faci gafă după gafă. Inclusiv legislația e greșită. Nu a venit nimeni, România nu a solicitat pe nimeni cu experiență să răspândească informația necesară, cunoașterea detaliilor acestui domeniu, inclusiv cum se construiește un teatru specific. Aștept să pun prima cărămidă unui Centru al artelor, de care este mare nevoie. Vin aici Zubin Mehta și Tony Pappano și îmi spun: “Angela, fă ceva! Cum să cântăm cu orchestrele acestea minunate într-o sală cu microfoane?” Noi nu avem o sală. Ateneul Român este o „bombonieră”. Chemăm filarmonici imense în sala cu microfoane. Avem un gol imens administrativ și profesional. Au rămas aceleași figuri, administrând nevoile „ARTEXIM”. Fondurile sunt gestionate de un responsabil cu același nume. Este tragic, după părerea mea. După.o soluție?

-Există, desigur, soluții, când începem să conștientizăm. Cum am schimbat un președinte, am sunat și i-am transmis: „Te rog să mă chemi oricând”. Niciunul  nu m-a chemat, pentru că este o realitate, când nu există oameni care să fi ținut pasul cu evoluțiile din lume. Oamenii au nevoie să învețe, să fie antrenați. Mă refer la organizatori. Despre Festivalul George Enescu, am un e-mail care reprezintă jocurile vieții mele. Festivalul  Enescu este un  fake, adică o farsă.S-a mințit mult în străinătate. Ceea ce se vinde în afară despre Festivalul Enescu nu este adevărat... Voi face la un moment dat toate precizările...

-Și propriile experiențe de concert aici?

-Mi se pun întrebări în legătură cu Românii și eu spun că nu sunt implicată de loc în nicio organizare. Am făcut trei concerte. Despre concertul de la Teatrul Național – invitația am acceptat-o din considerație față de Ion Caramitru, nu am solicitat vreun onorariu, sper că banii au fost folosiți pentru acele scopuri care au fost amintite. Nu am vreo informație ulterioară. Niciun mesaj. Am organizat și un concert pentru suportul tinerilor care au avut de suferit după acel concert organizat în Clubul Colectiv. Am rugat pe toată lumea, oricine mi-a solicitat atunci vreo invitație, să plătească intrarea, să putem aduna fonduri pentru sărmanii copii. Am un prieten apropiat al cărui fiu încă nu-și poate mișca degetele...Am făcut apel tuturor, inclusiv Președintelui și Casei Regale, prietenilor din străinătate, să doneze prin acele bilete de intrare. M-am oprit pentru acest concert dintr-un turneu între New York și Moscova.  O bună parte din suma strânsă, banii care au venit printr-o agenție de bilete, aproximativ 60.000 de euro, au dispărut. Este țara nimănui. Andreea Marin  a intentat proces, l-a câștigat și, cu toate acestea, banii nu au fost recuperați. Eu am scris SMS-uri și președintelui Johannis și premierului Cioloș, să soluționăm acest aspect: „Vă rog frumos, știu că nu vă ocupați cu așa ceva, dar puteți direcționa mesajele spre cei care ar putea soluționa”.  Eu nu știu ce să mai cred. Mă depășește. Nu mă exprim în românește? Am făcut o glumă, cu tristețe, desigur. O situație absurdă. „Fraților, chiar nu realizați că toți suntem de vină? Trezirea!”

-Găsesc tulburător că discuția noastră se întâmplă de o vreme  și încă n-am reușit să vorbim  despre spectacolele  și concertele pe care le susțineți.

-Asta este. Dar e împovărător ce se petrece și mă apasă. Anul acesta am înregistrat un disc cu o muzică sublimă. Am făcut cele mai frumoase arii. Ceva nou, cu totul inedit. Doar Enrico Caruso a mai înregistrat așa ceva, în anii 20, și am căutat să pun și ce se așteaptă de la mine, ariile cele mai cunoscute. Am înregistrat din nou și „Vissi D-arte”, „Tosca”,  cu această ocazie pentru că Warner a pierdut drepturile între timp.

-Când va fi gata?

-Anul următor. Pentru că, și acest proiect are nevoie de timpul lui: înregistrări, promovare, fotografii. Dar e încheiat. Gata! E pus în bancă.

-Aici?

-Aici am produs eu însămi două discuri cu colinde românești unul și celălalt cu colinde străine, orchestrate și înregistrate în România. Și mai am un gând, să înregistrez, pentru că văd că nimeni nu realizează că avem una din cele mai frumoase voci de bariton care a fost vreodată, de același nivel cum este și Nicolae Herlea. Și omul face carieră – Doamne, a făcut și Nicolae Herlea, dar acesta face o adevărată carieră: îl cheamă George Petean, are o voce senzațională și vreau să fac un disc cu el. Știți, ce voce are? Pe mine mă răscolește, e ceva... Un super-mega-talent.

-Ce șanse sunt să ne vedem curând, într-un concert, aici?

Doar dacă așa, cu prietenii ne hotărâm să creeze o sală în aer liber și prietenii mei aduc sunetiști, lumini, scenă... orchestră. Din punctul de vedere al muzicienilor de la Ateneul Român, de la Operă, toți artiștii din România, doar la un semn și reacționează. Aceste aspecte mă motivează pe mine cel mai mult. Îmi spun tot timpul: când mă duc printre ei, simt, așa, o iubire sinceră, frumoasă. Când sunt printre ei, am acel râsu-plânsul. Consider  că nu sunt puși în valoare. Domnilor, oamenii aceștia de ani de zile fac stagiunile, țin totul și, de ani de zile,  cât durează o carieră,  cântă aproape pe gratis. Când nivelul de performanță, de măiestrie este același, diferențele financiare  față de colegii lor din lume sunt uriașe. În  Franța, mai ales, spun des că nu doar cei care au trăit acolo, românii de acolo, sunt mari. Sunt atâția  oameni, la fel de valoroși, sau mai valoroși, care din anumite motive au ales să trăiască aici. Am ajuns după ani să înțeleg toate lucrurile acestea.

Joi, 29 decembrie 2016, semna   Anca Dobrescu, am consemnat și redat textul întocmai, Ion N. Oprea,, 14 ianuarie 2017, publicat în revista  „Luceafărul”-Botoșani din 16 ianuarie 2017 sub titlul: „Ziua Culturii Naționale: Angela Gheorghiu un mare nume  românesc pe care nu prea îl onorăm cum se cuvine”. 

În Formula AS      

Reiau și redau spusele Danei Ene în revista Formula As din 7-15 septembrie 2017 care anunță și informează despre Angela Gheorghiu și concertul ei de la București la jumătatea lunii septembrie, sosită în concurență cu... toamna.Și, dacă nu știm, ne informează: Angela Gheorghiu, 52 de ani,  de la debutul pe scena Operei Naționale din Cluj, în 1990, în rolul Mimi, din La boheme, de Giacomo Puccini, ea a cântat pe cele mai mari scene ale lumii, adeseori în fața unor capete încoronate: regina Sofia a Spaniei, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, regina Beatris a Olandei, Familia Regală a României, în prezența lui Barack Obama, pe vremea când acesta era președintele SUA.  

      

Favorizată de deschiderea produsă după evenimentele din 1989, soprana română a avut norcul să se lanseze imediat pe orbita internațională.  În 1990, a câștigat concursul „Belvedere  International Competition” de la Moscova, iar în 1992 cânta pentru prima dată pe scena „Royal Opera  House”  rolul Zerlina din Don Giovanni, de Mozart.    

Anul acesta, la 25 de ani de la debutul Internațional de la Londra, ca să marcheze cum se cuvine evenimentul, Angela s-a întors, în luna februarie pe scena Covent Garden, pentru cinci reprezentații ale operei „Adriana Lecauvreur” de Francesco Cilea. A interpretat rolul principal, pe cel al Adrianei, iar fanii și criticii au fost deopotrivă încântați să o revadă și să o asculte, căci este iubită și apreciată în Anglia, chiar dacă tot de acolo a pornit și zvonul că Angela este o artistă dificilă, cu aere „de divă” . Adevărat, recunoaște, în prodigioasa ei carieră, au existat și incidente legate de comportamentul româncei, de la concerte anulate, la celebrul refuz de a purta o perucă blondă, în 1996, pentru rolul Micaela, din  Carmen de Bizet, în regia lui Franco Zeffrelli.

-Pentru că am crescut într-o țară în care nu aveai voie să-ți exprimi  propria opinie, azi sunt mai puternică. Mulți artiști refuză să spună ce părere au, de teamă că nu vor mai fi invitați pe acea scenă. Dar eu am curajul  să spun ce cred, se apără Angela, Dana redându-i cuvintele dintr-un interviu acordat revistei Times, în 2007.

Sunt redate, în continuare, și alte motivații. Moartea surorii ei mai mici, soprana Elena Don,și a soțului acesteia,într-un accident, când a trebuit să-și facă formalitățile pentru adoptarea  nepoțicăi sale, Ioana,rămasă orfană... apoi, a mai fost și divorțul ei de Roberto Alagna, din 2013, cu care a fost căsătorită timp de 17 ani....

Anul acesta, în luna mai, Angela a avut câteva reprezentații pe scena Staatsoper din Viena, cu „Tosca”,  de Giacomo Puccini, alături de unul dintre cei mai apreciați tenori ai momentului –germanul Jonas Kaufmann. Tot în mai ea a mai susținut două  concerte și la Opera Royal de Wallonie din Liege, apoi în iunie a avut trei reprezentații cu „Tosca” în Japonia. După  care, la Verona.  Înainte  de concertul de la București, va participa la un concert aniversar, dedicat lui Luciano Pavarotti, ca să ne dăm seama cât de ocupată este Angela Ghiorghiu.

După București ea și-a  prevăzut să revină în Italia, la Palermo, unde are de susținut alte trei reprezentații cu opera „Adriana Lecouvreur”. În octombrie și-a stabilit  lansarea unui nou disc, iar în noiembrie va pleca în Coreea de Sud, la Seul, tot pentru trei concerte,  ca în decembrie să fie la Berlin  unde va cânta în „La boheme”.

În Piața Constituției, în aer liber, tot gratis

La București, marea soprană a cântat pe 15 septembrie, de la ora 20,30 în „Piața Constituției”, în cadrul evenimentului aniversar „Zilele Bucureștiului”, organizat de Primăria Capitalei, prin ARCUB, sub bagheta maestrului Eugene Kohn și alături de Filarmonica George Enescu și de tenorul Teodor Ilincăi.

Am citit ziarul: „Concertul este o premieră pentru România, având la bază un concept unic, care îmbină muzica clasică cu cele mai noi elemente de tehnologie și video mapping. Faptul că nucleul acestui spectacol este însăși celebra soprană Angela Gheorghiu, o valoare inestimabilă, face ca acest eveniment să fie cu totul și cu totul special, o nestemată artistică, oferită locuitorilor Capitalei. Concertul are loc în aer liber, în Piața Constituției, iar accesul este gratuit.

Un regal oferit publicului, o invitație la descoperirea valorilor autentice românești, dar și la reconectarea cu vibrația profundă a muzicii de operă. Aclamată pe marile scene internaționale, dorită la cele mai impunătoare și de seamă evenimente din lume,  Angela Gheorghiu strălucește ca un fenomen rar: nu doar o cântăreață și actriță cu o tehnică vocală excepțională și inteligență dramatică și muzicală profundă, dar și un comunicator magnetic, care ajunge la inimile și la mințile unui public extrem de larg, care variază de la connaisseuri exigenți la întruniri informale. A adus cele mai înalte valori ale artei operei către o comunitate vastă la nivel mondial, pe o scară neobișnuit de largă”.

Profesoara Mia Barbu, Adjud și România

-Vin mulți români acum să vă asculte, pe marile scene?, mi-am adus aminte de un interviu pe care i l–a dat Anicăi Nicolau  la 27 noiembrie 2011, cu răspunsurile primite:

-Din ce în ce mai mulți. Pe vremuri, în sălile de spectacol nu vedeam un român. Acum, nu există spectacol în care să nu fie români. Mai mult, artiști care mă  cunosc îmi spun: eu vreau să vin să  te aud. Și iau avionul și vin special să mă audă. Este extraordinar. Mă  bucur foarte mult și sunt mândră  pentru lucrul ăsta. Ultima data  eram la Londra, făceam promovare, și au venit cei de la Antena 3, Mihai (n.n. Gâdea) și Mircea (n.n. Badea) și le-am făcut un tur în Covent Garden. Și norocul a făcut că s-au trezit la un moment dat în decorurile de "Traviata" mea, în care eu am debutat. A fost extraordinar de emoționant. Deci, dacă există  aceste persoane care vor să vadă  și să  simtă, atunci anumite fantezii umane de toată ziua se risipesc într-o secundă. Pentru că eu acolo sunt suflet, carne, sânge. Și apoi eu nu fac parte dintr-o nație care are suport. Eu, de 20 de ani, sunt românca Angela Gheorghiu. Și nimeni nu m-a ajutat cu nimic. Tot ce am făcut, am făcut doar cu ce mi-a dat Dumnezeu, cu munca și cu sacrificiile mele. Și acum mă bucur că am venit  în România să  văd un spectacol de care mă leaga extraordinar de multe și să-mi văd colegii.

V-ați iubit foarte mult profesoara de canto din Conservator, pe doamna Mia Barbu.

-Eu îi pomenesc numele de mii de ori pe an. Nu există program al meu în care să  nu fie scris Mia Barbu, Adjud și România. Eu, în fiecare zi a vieții mele, sunt eleva și fata de la Adjud care a ascultat-o și care i-a dat absolut tot. Am invitat-o la înregistrări, am dus-o la Veneția, am făcut câteva călătorii și, până  în ultima secundă  a vieții ei, eu i-am stat alături. Și acum o pomenesc și, de fiecare dată când iau o decizie, mă gândesc dacă  ei i-ar fi plăcut sau nu ori ce m-ar fi sfătuit. Ea mă  urmarește tot timpul, pentru că  a fost o femeie extrem de înțeleaptă. N-a fost cântăreață  de operă, dar a studiat opera. Maria Tanase i-a dat clasa de canto popular de la Liceul de Artă, dar ea a făcut cu mine numai opera.

…-Cum e să fii mamă?

-Mă zbat, încerc să fiu, de multe ori exagerez și sunt certată . Sunt o mamă exagerată, în sensul că la mine cuvântul "nu" nu există. Sunt cea mai tare mamă, cea mai cool (râde). Atunci când mă duc cu Ornella sau Ioana, toți prietenii încep: "vrem și noi mama taaa" (râde). Datorită vieții pe care o duc, am senzația că parcă ieri am terminat școala.

-Câți ani avea Ioana când i-ați devenit mamă (n.n. Ioana a devenit fiica Angelei după ce sora artistei și-a pierdut viața într-un accident de mașină)?

-Am considerat-o fetita mea de la început. Am zis "avem copil" dar, efectiv, s-a întâmplat când ea  avea 6 ani. Pe Ioana am văzut-o prima oară pe scenă, la Covent Garden. Făceam "Turandot", eram machiată  și îmbrăcată  în chinezoaică, nu m-a recunoscut. Deja vorbea engleza cu toată  lumea. Impreună  cu mama și tata au nimerit exact în timpul actului doi. Au venit direct de la aeroport, i-am văzut de pe scenă. Cântam, și i-am văzut în culise, mama, tata, Ioana. Am avut niște emotii....

-V-a ajutat cineva în noua postură, de mamă?

 -Eu eram o mamă  mai mult de vacanțe, ăsta e adevărul, pentru că fetele trebuiau să  meargă  la școală  și bunicile respective au avut grijă. Pe Ioana am dus-o la o școală  la Londra. De la 10 ani ea este la Londra, acum studiază  la Cantenbury. E foarte pasionată  de limbile străine, adoră  jazz-ul, e o mare figură. Și Ornella e la fel, acum studiază,  cinematografia.

          -Tatăl dvs este acum calugăr la Muntele Athos. V-a surprins hotărîrea sa de a se retrage la o mânăstire?

-Este alegerea lui. Și o respectăm.

Omagii oamenilor, artei, amintirilor….

Vin la Bucunrești să salut și să mă întâlnesc cu colegii, spunea Angela Gheorghiu unui reporter cu luni în urmă. A revenit în România și Capitala ei invitată la “Zilele Bucureștiului”, 15 septembrie 2017, unde, în “Piața Constituției”, cei doi mari români, Angela Gheorghiu și Teodor Ilincăi, sub bagheta fermecată a  maestrului Eugene Kohl, dirijorul Filarmonicei  “George Enescu”, timp de câteva ore, de la 20,30 și până la miezul nopții, au etalat bogatul reperoriu internațional al Divei cu care au încântat nu doar miile de bucureșteni veniți să  asculte, ci și pe cei din case – la TV, radio sau care așteptau edițiile zilei ori următoarele…

A venit în mijlocul bucureștenilor, a românilor – mii, mii – să primească din Sala aerului liber, de la public, dar și prin intermediul microfonului, binefăcător, purtat de Marius Constantinescu, salutul măiestrit și aprecierile, mai mult decât omagiale, pentru Ea, repertoriu și voce, ale altor Dive care, încăodată, ne-au reamintit că suntem români, vocile  altor recunoscute – Margareta Pâslaru, Bianca Ionescu, Ozana Barabancea, Iuliana Marciuc, Paula Seling  și OVI, Alex. Tomescu, Iuliana Tudor…

De suflet și pentru sufletele noastre  au fost pregătite – de Andrei Tudor – și prezentate de oaspeții noștri, pe care îi așteptăm tot mai des și pe scenele românești, cântecele pe vocile care nu trebuie nici când uitate – cum spunea Angela  Gheorghiu – ale lui Marius Țeicu, oameni-oameni, Dorina Badea, Ploaie, George Grigoriu, Valurile Dunării, și nu numai…

Ploaie, ploaie de confetii a fost noaptea 15-16 septembrie 2o17, noaptea reîntâlnirii noastre cu Angela Gheorghiu, care, cu vocea sa, prin cei doi, Teodor Ilincăi și Eugene Kohl, ne-au ridicat în picioare, alături de ei, să primim Ploaia adusă de neuitata Doina Badea și regia spectcolului care a fost splendidă.

                                                                     Ion N. Oprea

                                           14-16 septembrie 2017