DRAGOSTEA si VREMEA SERII

DRAGOSTEA - Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi dragoste fierbinte, fie la o femeie-mama pentru copilasii ei, fie la o pasare pentru puisorii sai, fie la fiare si dobitoace pentru odraslele lor. De la aceasta întâmplare, ridica mintea ta spre dragostea lui Dumnezeu pe care El o are pentru om – faptura Sa cuvântatoare, zidita dupa chipul Lui. Daca în fapturile Sale Domnul a pus o astfel de iubire – precum a dat, de pilda, mamelor pentru copiii lor –, atunci cu cât de neasemuit mai mare este dragostea pe care El Însusi o are pentru om, pe care l-a facut dupa chipul si asemanarea Sa? Din aceasta izvodire întelegem ca Dumnezeu îi pune dinainte omului atâtea binefaceri, încât acestea nu doar ca nu pot fi însiruite, ci nici cu mintea nu pot fi patrunse. Negraita Sa dragoste tocmai prin aceea se arata, ca El atât de mult râvneste mântuirea noastra, atât de mult ne rabda pe noi, pacatosii, cu atâta nazuinta ne asteapta pocainta, cu atâta milostivire si bucurie îi primeste pe cei ce se caiesc si cu atâta neîngaduinta îi pedepseste pe cei ce nu se pocaiesc! „Caci într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16). Iata de ce El Însusi ne spune prin Prorocul: „Oare îsi va uita femeia pe pruncul sau, astfel încât sa nu-i fie mila de odrasla pântecelui ei? Dar chiar daca o femeie ar uita acestea, Eu pe tine nu te voi uita – zice Domnul” (Isaia 49, 15). Aceasta iubire parinteasca a Tatalui Ceresc îl veseleste pe cel drept, iar pe cel pacatos îl mângâie si îl povatuieste sa nu deznadajduiasca de a Sa milostivire, ci, mai mult decât atât, îl îndea mna sa alerge la El cu pocainta si cu încredintare sa astepte mila Lui.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 62.

VREMEA SERII - Sfantul Teofan Zavoratul

Cine nu se va închina Tie, Care Te îngrijesti cu atâta dragoste de noi, oamenii? Tu scoti stelele si pleci vremea spre înserare, ce pune capat ostenelilor celor ce toata ziua au lucrat pâna la istovire.

Vine seara si-i odihneste pe cei ce s-au ostenit luptându-se cu foamea si cu setea. Vine vremea serii, bucurând lumea si truditorii acesteia.

Bine este cuvântata marirea Ta, care dintru început poarta grija de noi, oamenii!

Si oamenilor, si dobitoacelor le dai odihna la vremea serii.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 152.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda