luni, 25 septembrie 2017

Semnificaţiile primei zile de toamnă






Semnificaţiile primei zile de toamnă


 
Ziua de 1 septembrie marchează, în calendarul creştin-ortodox, începerea anului bisericesc. Totodată, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi pe Sfântului Simion Stâlpnicul
Spre deosebire de Anul Nou Civil, care începe la 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie, Anul Nou Bisericesc Ortodox începe la 1 septembrie şi se încheie la 31 august.

Conform tradiţiei din Legea Veche, care simboliza şi debutul Anului Civil la evrei, la 1 septembrie s-a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Mântuitorul Iisus şi-a început activitatea Sa publică, când a intrat în Sinagoga evreilor din Nazaret.
De asemenea, în prima zi a Anului Bisericesc, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Simion Stâlpnicul, cel care a petrecut 47 de ani pe un stâlp. Pentru el, aceasta a fost calea aleasă pentru a birui ispitele, agonisind astfel harul Duhului Sfânt.
Simion Stâlpnicul este patronul vânturilor şi poate produce cutremure. De aceea, oamenii îi respectă ziua de teamă că sfântul se poate supăra şi le poate dărâma casele sau îi poate îmbolnăvi.
Iată câteva tradiţii din prima zi de toamnă:
În tradiţia populară, aşa cum este vremea în această zi, aşa va fi tot anul.
Dacă dimineaţa va fi ploaie, primăvara va fi ploioasă.
Dacă la amiază este vreme frumoasă, urmează o vreme bună tot anul.
Dacă toată ziua va fi ploioasă sau soare, anul va fi ploios sau secetos.
Dacă în prima zi a Anului Nou Bisericesc vremea este posomorâtă, urmează o toamnă capricioasă, iar gospodarii nu-şi pot aduna recolta la timp.
Dacă tună, tradiţia spune că va fi o toamnă lungă.



Ziua Informaticienilor Militari




Ziua informaticienilor militari este marcată în fiecare an la 1 septembrie. În această zi a anului 1963 s-a înființat, prin ordinul Marelui Stat Major, Grupa de Automatizări din Direcția Generală a Înzestrării - primul organism cu atribuții de concepție, coordonare și înzestrare în domeniul informaticii militare și automatizării conducerii trupelor.
Azi ea este prezentă în toate domeniile  de activitate, de la evidenţa resurselor până la luarea deciziei în operaţiunile militare.
Actul de naştere îl reprezintă înfiinţarea, în cadrul Direcţiei Generale a Înzestrării Armatei, a Grupei de automatizare care, a fost supusă unor transformări succesive ce aveau să răspundă provocărilor unui domeniu de vârf al cunoaşterii. Această specialitate a avut o expansiune rapidă, “cucerind” Armata în toate domeniile ei de activitate, de la evidenţa resurselor până la luarea deciziei în operaţia militară. Evoluţia în domeniul militar, nu numai în sectoarele vieţii economice şi sociale, a generat oportunităţi de îmbunătăţire a actului de comandă şi control, de perfecţionare a pregătirii personalului, de dotare cu tehnologii moderne a modificat din temelii concepţii şi strategii şi a creat capacitatea de ripostă la un nou tip de război, războiul cibernetic.

Aproape că nu mai există domeniu în cadrul structurilor militare în care să nu fi răzbit computerul şi omul din spatele lui. Experienţa acumulată de-a lungul timpului de informaticienii militari români a permis orientarea efortului în direcţia folosirii resurselor pentru dezvoltarea asigurării matematice cu programe şi utilizării mai eficiente a dotării tehnice.

Trebuie menţionate eforturile pentru realizarea unor sisteme informatice şi aplicaţii de mare volum necesare direcţiilor centrale în domeniile personal, financiar-contabil, mobilizare, înzestrare, învăţământ, construcţii şi cazarea trupelor şi nu numai.

La ceas aniversar dorim informaticienilor militari împlinirea tuturor aspiratiilor profesionale si personale.



Ziua Diplomației Române




În fiecare an la 1 septembrie este aniversată Ziua Diplomației Române, pentru omagierea tradiției diplomatice românești și pentru stimularea activității Corpului diplomatic și consular al României. Organizarea acestei zile a fost instituită prin Legea 269/2003 privind Statutul Corpului Diplomatic și Consular al României, art.61: 'Pentru omagierea tradiției diplomatice românești și pentru stimularea activității Corpului diplomatic și consular al României, în fiecare an, în luna septembrie, se sărbătorește Ziua Diplomației Române'.


Începând cu anul 2005, Ziua Diplomației Române s-a sărbătorit la 1 septembrie, în preajma Reuniunii Diplomației Române, organizată anual de Ministerul Afacerilor Externe, eveniment dedicat Corpului diplomatic și consular român, fiind un bun prilej pentru evaluarea activității diplomatice desfășurate în ultimul an și pentru stabilirea principalelor direcții de acțiune pe termen mediu și lung. La acest eveniment participă înalți demnitari ai statului român: președintele României, prim-ministrul, președinții Senatului și Camerei Deputaților, membri ai Guvernului și ai Parlamentului, reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, șefii de misiuni diplomatice ai României, consuli generali, directorii institutelor culturale românești, reprezentanți ai corpului diplomatic străin acreditat la București, reprezentanți ai societății civile, ai mediului academic și de afaceri, mass-media. Agenda cuprinde cele mai importante teme de politică externă din ultimul an de activitate al diplomației românești, precum și provocările cu care se confruntă corpul diplomatic și consular al României în funcție de transformările din mediul politic internațional.
În cadrul reuniunii, sunt acordate ordine și medalii diplomatice membrilor corpului diplomatic și consular al României pentru contribuții meritorii la afirmarea diplomației românești pe plan internațional, în conformitate cu prevederile art. 62 din legea amintită mai sus.




Ziua Internațională a Surdității




„Ziua Internaţională a Surdităţii” este sărbătorită în fiecare an pe 1 septembrie.
Surditatea şi deficienţele auditive sunt afecţiuni care, deşi nu sunt vizibile şi nu dor, nu reprezintă un fenomen izolat, în prezent fiind aproximativ 500 de milioane de oameni în întreaga lume ce suferă de o deficienţă auditivă. De asemenea, în jur de 15% din populaţia lumii suferă de o pierdere de auz, dintre care jumătate poartă proteze auditive.
În cazul în care apar deficienţe auditive, persoana în cauză poate să nu fie conştientă de acest fapt, în special atunci când auzul se diminuează  treptat, ceea ce de multe ori înseamnă că afecţiunea se va agrava şi va fi tratată mult prea târziu.
Conform estimărilor, vor suferi de deficienţe de auz peste 200 de milioane de oameni în 2015, dintre care aproximativ 90 milioane vor fi europeni.
Pierderea auzului se caracterizează prin scăderea bruscă sau progresivă a percepţiei sunetelor. În funcţie de cauză, pierderea auzului poate varia ca severitate de la forma uşoară până la severă şi poate fi reversibilă, temporară sau permanentă. Pierderea auzului este cunoscută şi ca o deteriorare a auzului, incluzând cazurile în care pierderea auzului este prezentă încă de la naştere, numită pierdere congenitală a auzului.
Pierderea progresivă a auzului, afectează toate grupele de vârstă, fiind pe locul trei printre cele mai frecvente afecţiuni cronice la această categorie de vârstă, deficienţele de auz sunt întâlnite la aproximativ 40% la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani şi până la 80% la persoanele de peste 85 de ani.
De aceea, de multe ori se consideră că deficienţele auditive afectează preponderent oamenii în vârstă, însă mai mult de jumătate dintre persoanele cu deficienţe auditive au sub 65 de ani.
Trei bebeluşi dintr-o mie se nasc cu probleme permanente de auz, iar aproximativ 50% dintre copii se confruntă, la o anumită vârstă, cu infecţii şi supuraţii ale urechii medii, ce pot provoca o pierdere de auz temporară sau permanentă.
În Romania, nu există studii de prevenţie, ci doar de terapie, a declarat, pentru SănătateaTV, prof. dr. Dorin Sarafoleanu, medic primar O.R.L., membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România.
Surdităţile la copii reprezintă un domeniu extrem de vast, cu o cauzalitate complex, pornind de la cauze genetice (surditate congenitală), putând surveni în evoluţia prenatală, în timpul naşterii sau chiar după ce mama a adus pe lume copilul, a precizat prof. dr. Dorin Sarafoleanu.

Surditatea congenitală este o surditate de cauză genetică, produsă de 80 de gene cunoscute până în prezent, sunţine dr. Sarafoleanu. Aceste gene afectează aparatul acustico-vestibular, în perioada embrionară, rezultând surditatea congenitală. De asemenea,7% dintre femei nasc copii care au tulburări de auz şi 20% dintre cazurile surdităţii congenitale sunt de natură extrinsecă: fumat, consum de alcool, greutate mică la naştere, antibiotice etc.
De aceea, depistarea şi tratarea precoce a hipoacuziei duce la îmbunătăţirea inteligibilităţii vorbirii şi dezvoltării limbajului a copiilor. Cu cât este diagnosticată mai repede pierderea de auz, cu atât mai repede copilul va putea purta proteze auditive şi va avea şanse mari să se bucure de o copilărie fericită şi să se intregreze în societate.





1 septembrie - începutul anului bisericesc



 
Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiția moștenită din Legea Veche, în această zi s-a început creația lumii și, tot în această zi, Și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creștinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor anul bineplăcut Domnului.


În centrul istoriei mântuirii noastre și al activității răscumpărătoare a Mântuitorului stă Jertfa Sa, adică Patimile și moartea Sa pe cruce, urmate de învierea Sa din morți; tot așa, în centrul sau inima anului bisericesc stau Paștile sau sărbătoarea învierii, cu Săptămâna Sfintelor Patimi dinaintea ei.
Ca mijloc de comemorare a vieții și a activității răscumpărătoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paști și se poate împărți în trei mari faze sau perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreții de strană în fiecare din aceste perioade și anume:
1.        a) Perioada Triodului (perioada prepascală);
2.        b) Perioada Penticostarului (perioada pascală);
3.        c) Perioada Octoihului (perioada postpascală).


Fiecare din acestea cuprinde un număr de săptămâni.

1.        Perioada Triodului ține de la Duminica Vameșului și a Fariseului (cu trei săptămâni înainte de începutul Postului Paștilor), până la Duminica Paștilor (total 10 săptămâni). Primele trei săptămâni din această perioadă alcătuiesc vremea de pregătire sufletească în vederea începerii postului, iar restul de șapte săptămâni – adică însuși Postul Paștilor – este vremea de pregătire, prin pocăință, post și rugăciune, pentru marea sărbătoare a Învierii, precedată de amintirea Patimilor Celui ce S-a răstignit pentru noi.
2.        Perioada Penticostarului ține de la Duminica Paștilor până la Duminica I după Rusalii sau a Tuturor Sfinților (total opt săptămâni).
3.        Perioada Octoihului ține tot restul anului, adică de la sfârșitul perioadei Penticostarului până la începutul perioadei Triodului. Este cea mai lungă perioadă din cursul anului bisericesc. Durata ei variază între 40-26 săptămâni, fiind în funcție de data Paștilor: cu cât într-un an oarecare Paștile cade mai devreme, iar în anul următor mai târziu, cu atât perioada Octoihului dintre ele e mai lungă; dimpotrivă, cu cât într-un an oarecare, Paștile cade mai târziu, iar în anul următor mai devreme, cu atât perioada Octoihului dintre ele se scurtează. De altfel, toate aceste trei perioade, fiind dependente de data variabilă a Paștilor, încep și se sfârșesc nu la date fixe, ci variabile, de la an la an. (informații preluate dinLiturgica Generală, Pr. Prof. Dr. Ene Braniște)
La romano-catolici, anul bisericesc incepe cu prima duminica din Advent, adica duminica cea mai apropiata de 30 noiembrie, deci cu aproximativ patru saptamani inainte de Craciun.



Si evreii incep anul bisericesc in luna septembrie



Evreii incep calendarul cu luna Tisri, adica cu septembrie. In prima zi din luna septembrie, evreii aveau zi de odihna si aduceau Domnului ardere de tot. Mai existau si alte motive pentru care evreii serbau in mod deosebit luna septembrie. In aceasta luna, apele potopului au scazut si corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat; Moise a coborat de pe Sinai cu tablele Legii; s-a inceput construirea cortului Domnului.




Calendarul iulian si gregorian




Inainte de Hristos existau doua sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor - de 365 zile, care era mai corect, dar nici el perfect si altul al romanilor - de 355 zile. Insa, ramanea anual o diferenta de timp de zece zile intre aceste doua sisteme, si chiar intre fiecare dintre ele si calendarul solar.
Dupa aceasta constatare s-a simtit nevoia de indreptare a lor si a punerii lor in acord cu calendarul ceresc. Aceasta a facut-o intai imparatul roman Iuliu Cezar, in anul 46 i.Hr., adoptand sistemul de calcul egiptean, dupa care acesta s-a numit "calendarul iulian". Dupa acest calendar a mers apoi intreaga crestinatate timp de 15 secole. Si tot de calendarul iulian s-a servit si Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) la calcularea datei Pastilor.
Deoarece intre calculul calendarului iulian de 365 de zile si 6 ore si cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute si 46 secunde rezulta anual o diferenta de 11 minute si 14 secunde, s-a ajuns dupa 330 de ani la o diferenta de trei zile (cu cat a ramas in urma calendarul iulian).
Astfel ca, in vremea Sinodului I Ecumenic, echinoctiul de primavara se afla la 21 martie in loc de 24 martie, cat a fost in anul 46 i.Hr., cand imparatul Iuliu Cezar a indreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare in calcularea datei Pastilor, ziua de 21 martie, cand a fost atunci echinoctiul de primavara.
Specialistii astronomi au constatat ca, si dupa aceea, din 123 in 123 de ani echinoctiul de primavara retrogradeaza cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, invatatii vremii - in Rasarit ca si in Apus - au sesizat faptul si au propus conducatorilor Bisericii indreptarea calendarului, pentru ca tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.
La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimand zece zile din calendar, astfel incat data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit "gregorian" sau "stilul nou".



Congresul de la Constantinopol 1923




Cu toate ca in anul 1923, la un congres tinut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotarat sa renunte la calendarul iulian si sa adopte calendarul gregorian, data Pastilor se calculeaza inca pe baza calendarului iulian, in care echinoctiul de primavara are loc cu 13 zile mai tarziu. De aici neconcordanta cu data Pastelui din Biserica Catolica.

Intre timp, s-a constatat de catre astronomi ca si intre calendarul gregorian din 1582 si cel astronomic exista o diferenta anuala care, la 3500 de ani, ar face ca si calendarul gregorian sa ramana in urma cu o zi si o noapte. Calendarul ortodox, indreptat in 1924, va tine seama si de aceasta diferenta.

Data echinoctiului de primavara de la 8 martie, la care ajunsese calendarul iulian, este adusa la 21 martie, corespunzand calendarului solar, cum stabilisera Parintii de la Sinodul 1 Ecumenic de la Niceea (325).

Calendarul iulian indreptat la Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol va deveni mai corect decat cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecti, adaugand o zi in plus din patru in patru ani, cand luna februarie va avea 29 de zile in loc de 28 zile. Prin aceasta, in calendarul ortodox indreptat, diferenta dintre anul solar si cel civil este redusa - prin modul de bisectare - pana la un minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia dupa 42.772 de zile calendarul (indreptat) sa mai ramana in urma cu o zi si o noapte.
Calendarul indreptat, intrebuintat de aici inainte de catre ortodocsi, se va numi neo-iulian sau constantinopolitan.


Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale

La Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol (1923) n-au participat toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau nationale. De aceea, indreptarea calendarului adoptata aici a ramas sa fie introdusa de fiecare Biserica Ortodoxa la data pe care o va crede potrivita, pentru a nu da nastere la tulburari.
Convinse de necesitatea si justetea indreptarii calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar astfel: Patriarhia Ecumenica de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) si Biserica Ortodoxa Romana (1924), socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxa din Polonia (1924), Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxa din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxa Bulgara (1968).
Au ramas, insa, cateva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neindreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf. Munte Athos, cu exceptia Vatopedului, care se numesc "pe stil vechi", pentru ca praznuiesc Pastile si toate sarbatorile dupa vechiul calendar, adica dupa "stilul vechi".

Pe data de 1 septembrie il sarbatorim si pe Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul - parintele erei crestine. Canonizarea Sfantului Dionisie Exiguul s-a facut in sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 8-9 iulie 2008.






Ziua mondială de rugăciune pentru Ocrotirea Creației




Prima zi a anului bisericesc, 01 septembrie, a devenit începând cu anul 1989 şi ziua mondială de rugăciune pentru ocrotirea creaţiei.
În anul 1989, Patriarhul Ecumenic Dimitrie I al Constantinopolului a adresat, prin intermediul unei enciclice, o invitaţie tuturor creştinilor să se roage pentru protecţia mediului înconjurător. Această enciclică, proclamată cu ocazia primei zile a noului an bisericesc, a stabilit în mod formal data de 01 septembrie drept zi în care se înalţă rugăciuni pentru ocrotirea creaţiei.




 La rugăciunea "Angelus" de duminică 28 august a.c. papa Francisc a subliniat că joi, 1 septembrie, se va celebra Ziua mondială de rugăciune pentru ocrotirea Creației, împreună cu frații ortodocși și cu alte comunități ecleziale. "Această celebrare  va fi o ocazie de a întări efortul comun în salvgardarea vieții, respectând mediul și natura”, a spus Sfântul Părinte.
Cu prilejul Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, instituită de papa Francisc în anul 2015, Bisericile creștine din Europa au formulat o declarație comună intitulată "Timpul pentru mediu. Să ne rugăm împreună pentru aprecierea și îngrijirea darului creației".
Documentul poartă semnătura Consiliului Conferințelor
Episcopale din Europa (CCEE), a Conferinței Bisericilor Europene (Kek) și a Rețelei creștine europene pentru mediu (Ecen).
«Ne aflăm în situația de a înfrunta provocări urgente în termeni de degradare a mediului și de schimbări climatice și ne simțim încurajați de cuvintele scrisorii enciclice a papei Francisc "Laudato si'" să recunoaștem responsabilitatea noastră comună», scriu responsabilii celor trei organisme autoare ale declarației, adresând un îndemn călduros creștinilor europeni, Bisericilor membre ale Consiliului Conferințelor
Episcopale din Europa și din cadrul Conferinței Bisericilor Europene, parohiilor, comunităților ecleziale și fiecărei persoane de bună-voință să adere la Timpul pentru Creație, să celebreze împreună acest moment de rugăciune, fiecare în cadrul propriei tradiții liturgice și să susțină credința comună în Dumnezeu Creatorul. "Vă îndemnăm ca fiecare, în propriul mediu de viață și activitate, să înalțe rugăciuni pentru darul Creației", se mai spune în declarația comună a Bisericilor din Europa.



De asemenea, documentul evidențiază că, potrivit Evangheliei, "responsabilitatea față de mediu nu poate fi niciodată separată de responsabilitatea față de responsabilitatea față de alte ființe omenești: față de aproapele nostru, fașă de cei săraci, sau față de cei uitați, exprimată în spirit de solidaritate și de iubire. A respecta creația nu înseamnă doar protejarea și salvgardarea pământului, a apei și ale celorlalte componente ale lumii naturale. Respectarea creației constă și în exprimarea respectului față de ființele omenești care împărtășesc aceste daruri, față de care au responsabilitate", se spune de asemenea în declarația comună a Bisericilor europene, prilejuită de Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației.

Sursa: Prof. Valentina Lupu











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu