Semnificaţiile primei zile de toamnă
Ziua de 1
septembrie marchează, în calendarul creştin-ortodox, începerea anului
bisericesc. Totodată, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi pe Sfântului
Simion Stâlpnicul
Spre
deosebire de Anul Nou Civil, care începe la 1 ianuarie şi se încheie la data de
31 decembrie, Anul Nou Bisericesc Ortodox începe la 1 septembrie şi se încheie
la 31 august.
Conform
tradiţiei din Legea Veche, care simboliza şi debutul Anului Civil la evrei, la
1 septembrie s-a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Mântuitorul Iisus
şi-a început activitatea Sa publică, când a intrat în Sinagoga evreilor din
Nazaret.
De asemenea,
în prima zi a Anului Bisericesc, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Simion
Stâlpnicul, cel care a petrecut 47 de ani pe un stâlp. Pentru el, aceasta a
fost calea aleasă pentru a birui ispitele, agonisind astfel harul Duhului
Sfânt.
Simion
Stâlpnicul este patronul vânturilor şi poate produce cutremure. De aceea,
oamenii îi respectă ziua de teamă că sfântul se poate supăra şi le poate dărâma
casele sau îi poate îmbolnăvi.
Iată câteva
tradiţii din prima zi de toamnă:
În tradiţia
populară, aşa cum este vremea în această zi, aşa va fi tot anul.
Dacă
dimineaţa va fi ploaie, primăvara va fi ploioasă.
Dacă la
amiază este vreme frumoasă, urmează o vreme bună tot anul.
Dacă toată
ziua va fi ploioasă sau soare, anul va fi ploios sau secetos.
Dacă în
prima zi a Anului Nou Bisericesc vremea este posomorâtă, urmează o toamnă
capricioasă, iar gospodarii nu-şi pot aduna recolta la timp.
Dacă tună,
tradiţia spune că va fi o toamnă lungă.
Ziua Informaticienilor Militari
Ziua
informaticienilor militari este marcată în fiecare an la 1 septembrie. În
această zi a anului 1963 s-a înființat, prin ordinul Marelui Stat Major, Grupa
de Automatizări din Direcția Generală a Înzestrării - primul organism cu
atribuții de concepție, coordonare și înzestrare în domeniul informaticii
militare și automatizării conducerii trupelor.
Azi ea este
prezentă în toate domeniile de
activitate, de la evidenţa resurselor până la luarea deciziei în operaţiunile
militare.
Actul de
naştere îl reprezintă înfiinţarea, în cadrul Direcţiei Generale a Înzestrării
Armatei, a Grupei de automatizare care, a fost supusă unor transformări
succesive ce aveau să răspundă provocărilor unui domeniu de vârf al
cunoaşterii. Această specialitate a avut o expansiune rapidă, “cucerind” Armata
în toate domeniile ei de activitate, de la evidenţa resurselor până la luarea
deciziei în operaţia militară. Evoluţia în domeniul militar, nu numai în
sectoarele vieţii economice şi sociale, a generat oportunităţi de îmbunătăţire
a actului de comandă şi control, de perfecţionare a pregătirii personalului, de
dotare cu tehnologii moderne a modificat din temelii concepţii şi strategii şi
a creat capacitatea de ripostă la un nou tip de război, războiul cibernetic.
Aproape că
nu mai există domeniu în cadrul structurilor militare în care să nu fi răzbit
computerul şi omul din spatele lui. Experienţa acumulată de-a lungul timpului
de informaticienii militari români a permis orientarea efortului în direcţia
folosirii resurselor pentru dezvoltarea asigurării matematice cu programe şi
utilizării mai eficiente a dotării tehnice.
Trebuie
menţionate eforturile pentru realizarea unor sisteme informatice şi aplicaţii
de mare volum necesare direcţiilor centrale în domeniile personal,
financiar-contabil, mobilizare, înzestrare, învăţământ, construcţii şi cazarea
trupelor şi nu numai.
La ceas
aniversar dorim informaticienilor militari împlinirea tuturor aspiratiilor
profesionale si personale.
Ziua Diplomației Române
În fiecare
an la 1 septembrie este aniversată Ziua Diplomației Române, pentru omagierea
tradiției diplomatice românești și pentru stimularea activității Corpului
diplomatic și consular al României. Organizarea acestei zile a fost instituită
prin Legea 269/2003 privind Statutul Corpului Diplomatic și Consular al
României, art.61: 'Pentru omagierea tradiției diplomatice românești și pentru
stimularea activității Corpului diplomatic și consular al României, în fiecare
an, în luna septembrie, se sărbătorește Ziua Diplomației Române'.
Începând cu
anul 2005, Ziua Diplomației Române s-a sărbătorit la 1 septembrie, în preajma
Reuniunii Diplomației Române, organizată anual de Ministerul Afacerilor
Externe, eveniment dedicat Corpului diplomatic și consular român, fiind un bun
prilej pentru evaluarea activității diplomatice desfășurate în ultimul an și
pentru stabilirea principalelor direcții de acțiune pe termen mediu și lung. La
acest eveniment participă înalți demnitari ai statului român: președintele
României, prim-ministrul, președinții Senatului și Camerei Deputaților, membri
ai Guvernului și ai Parlamentului, reprezentanți ai Administrației
Prezidențiale, șefii de misiuni diplomatice ai României, consuli generali,
directorii institutelor culturale românești, reprezentanți ai corpului diplomatic
străin acreditat la București, reprezentanți ai societății civile, ai mediului
academic și de afaceri, mass-media. Agenda cuprinde cele mai importante teme de
politică externă din ultimul an de activitate al diplomației românești, precum
și provocările cu care se confruntă corpul diplomatic și consular al României
în funcție de transformările din mediul politic internațional.
În cadrul
reuniunii, sunt acordate ordine și medalii diplomatice membrilor corpului
diplomatic și consular al României pentru contribuții meritorii la afirmarea
diplomației românești pe plan internațional, în conformitate cu prevederile
art. 62 din legea amintită mai sus.
Ziua Internațională a Surdității
„Ziua
Internaţională a Surdităţii” este sărbătorită în fiecare an pe 1 septembrie.
Surditatea
şi deficienţele auditive sunt afecţiuni care, deşi nu sunt vizibile şi nu dor,
nu reprezintă un fenomen izolat, în prezent fiind aproximativ 500 de milioane
de oameni în întreaga lume ce suferă de o deficienţă auditivă. De asemenea, în
jur de 15% din populaţia lumii suferă de o pierdere de auz, dintre care
jumătate poartă proteze auditive.
În cazul în
care apar deficienţe auditive, persoana în cauză poate să nu fie conştientă de
acest fapt, în special atunci când auzul se diminuează treptat, ceea ce de multe ori înseamnă că
afecţiunea se va agrava şi va fi tratată mult prea târziu.
Conform estimărilor,
vor suferi de deficienţe de auz peste 200 de milioane de oameni în 2015, dintre
care aproximativ 90 milioane vor fi europeni.
Pierderea
auzului se caracterizează prin scăderea bruscă sau progresivă a percepţiei
sunetelor. În funcţie de cauză, pierderea auzului poate varia ca severitate de
la forma uşoară până la severă şi poate fi reversibilă, temporară sau
permanentă. Pierderea auzului este cunoscută şi ca o deteriorare a auzului,
incluzând cazurile în care pierderea auzului este prezentă încă de la naştere,
numită pierdere congenitală a auzului.
Pierderea
progresivă a auzului, afectează toate grupele de vârstă, fiind pe locul trei
printre cele mai frecvente afecţiuni cronice la această categorie de vârstă,
deficienţele de auz sunt întâlnite la aproximativ 40% la persoanele cu vârsta
de peste 65 de ani şi până la 80% la persoanele de peste 85 de ani.
De aceea, de
multe ori se consideră că deficienţele auditive afectează preponderent oamenii
în vârstă, însă mai mult de jumătate dintre persoanele cu deficienţe auditive
au sub 65 de ani.
Trei
bebeluşi dintr-o mie se nasc cu probleme permanente de auz, iar aproximativ 50%
dintre copii se confruntă, la o anumită vârstă, cu infecţii şi supuraţii ale
urechii medii, ce pot provoca o pierdere de auz temporară sau permanentă.
În Romania,
nu există studii de prevenţie, ci doar de terapie, a declarat, pentru
SănătateaTV, prof. dr. Dorin Sarafoleanu, medic primar O.R.L., membru al
Academiei de Ştiinţe Medicale din România.
Surdităţile
la copii reprezintă un domeniu extrem de vast, cu o cauzalitate complex,
pornind de la cauze genetice (surditate congenitală), putând surveni în
evoluţia prenatală, în timpul naşterii sau chiar după ce mama a adus pe lume
copilul, a precizat prof. dr. Dorin Sarafoleanu.
Surditatea
congenitală este o surditate de cauză genetică, produsă de 80 de gene cunoscute
până în prezent, sunţine dr. Sarafoleanu. Aceste gene afectează aparatul
acustico-vestibular, în perioada embrionară, rezultând surditatea congenitală.
De asemenea,7% dintre femei nasc copii care au tulburări de auz şi 20% dintre
cazurile surdităţii congenitale sunt de natură extrinsecă: fumat, consum de
alcool, greutate mică la naştere, antibiotice etc.
De aceea,
depistarea şi tratarea precoce a hipoacuziei duce la îmbunătăţirea
inteligibilităţii vorbirii şi dezvoltării limbajului a copiilor. Cu cât este
diagnosticată mai repede pierderea de auz, cu atât mai repede copilul va putea
purta proteze auditive şi va avea şanse mari să se bucure de o copilărie
fericită şi să se intregreze în societate.
1 septembrie - începutul anului
bisericesc
Spre
deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1
septembrie, pentru că, după tradiția moștenită din Legea Veche, în această zi
s-a început creația lumii și, tot în această zi, Și-ar fi început Mântuitorul
activitatea Sa publică. Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de
către Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se
sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creștinilor, în
amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor
anul bineplăcut Domnului.
În centrul
istoriei mântuirii noastre și al activității răscumpărătoare a Mântuitorului
stă Jertfa Sa, adică Patimile și moartea Sa pe cruce, urmate de învierea Sa din
morți; tot așa, în centrul sau inima anului bisericesc stau Paștile sau
sărbătoarea învierii, cu Săptămâna Sfintelor Patimi dinaintea ei.
Ca mijloc de
comemorare a vieții și a activității răscumpărătoare a Mântuitorului, anul
bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paști și se
poate împărți în trei mari faze sau perioade, numite după cartea principală de
slujbă folosită de cântăreții de strană în fiecare din aceste perioade și
anume:
1. a) Perioada Triodului (perioada
prepascală);
2. b) Perioada Penticostarului (perioada
pascală);
3. c) Perioada Octoihului (perioada
postpascală).
Fiecare din acestea cuprinde un număr
de săptămâni.
1. Perioada Triodului ține de la Duminica
Vameșului și a Fariseului (cu trei săptămâni înainte de începutul Postului
Paștilor), până la Duminica Paștilor (total 10 săptămâni). Primele trei
săptămâni din această perioadă alcătuiesc vremea de pregătire sufletească în
vederea începerii postului, iar restul de șapte săptămâni – adică însuși Postul
Paștilor – este vremea de pregătire, prin pocăință, post și rugăciune, pentru
marea sărbătoare a Învierii, precedată de amintirea Patimilor Celui ce S-a
răstignit pentru noi.
2. Perioada Penticostarului ține de la
Duminica Paștilor până la Duminica I după Rusalii sau a Tuturor Sfinților
(total opt săptămâni).
3. Perioada Octoihului ține tot restul
anului, adică de la sfârșitul perioadei Penticostarului până la începutul
perioadei Triodului. Este cea mai lungă perioadă din cursul anului bisericesc.
Durata ei variază între 40-26 săptămâni, fiind în funcție de data Paștilor: cu
cât într-un an oarecare Paștile cade mai devreme, iar în anul următor mai
târziu, cu atât perioada Octoihului dintre ele e mai lungă; dimpotrivă, cu cât
într-un an oarecare, Paștile cade mai târziu, iar în anul următor mai devreme,
cu atât perioada Octoihului dintre ele se scurtează. De altfel, toate aceste
trei perioade, fiind dependente de data variabilă a Paștilor, încep și se
sfârșesc nu la date fixe, ci variabile, de la an la an. (informații preluate
dinLiturgica Generală, Pr. Prof. Dr. Ene Braniște)
La
romano-catolici, anul bisericesc incepe cu prima duminica din Advent, adica
duminica cea mai apropiata de 30 noiembrie, deci cu aproximativ patru saptamani
inainte de Craciun.
Si evreii incep anul bisericesc in
luna septembrie
Evreii incep
calendarul cu luna Tisri, adica cu septembrie. In prima zi din luna septembrie,
evreii aveau zi de odihna si aduceau Domnului ardere de tot. Mai existau si
alte motive pentru care evreii serbau in mod deosebit luna septembrie. In
aceasta luna, apele potopului au scazut si corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele
Ararat; Moise a coborat de pe Sinai cu tablele Legii; s-a inceput construirea
cortului Domnului.
Calendarul iulian si gregorian
Inainte de
Hristos existau doua sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor
- de 365 zile, care era mai corect, dar nici el perfect si altul al romanilor -
de 355 zile. Insa, ramanea anual o diferenta de timp de zece zile intre aceste
doua sisteme, si chiar intre fiecare dintre ele si calendarul solar.
Dupa aceasta
constatare s-a simtit nevoia de indreptare a lor si a punerii lor in acord cu
calendarul ceresc. Aceasta a facut-o intai imparatul roman Iuliu Cezar, in anul
46 i.Hr., adoptand sistemul de calcul egiptean, dupa care acesta s-a numit
"calendarul iulian". Dupa acest calendar a mers apoi intreaga
crestinatate timp de 15 secole. Si tot de calendarul iulian s-a servit si
Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) la calcularea datei Pastilor.
Deoarece
intre calculul calendarului iulian de 365 de zile si 6 ore si cel al calendarului
solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute si 46 secunde rezulta anual o diferenta de
11 minute si 14 secunde, s-a ajuns dupa 330 de ani la o diferenta de trei zile
(cu cat a ramas in urma calendarul iulian).
Astfel ca,
in vremea Sinodului I Ecumenic, echinoctiul de primavara se afla la 21 martie
in loc de 24 martie, cat a fost in anul 46 i.Hr., cand imparatul Iuliu Cezar a
indreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare in
calcularea datei Pastilor, ziua de 21 martie, cand a fost atunci echinoctiul de
primavara.
Specialistii
astronomi au constatat ca, si dupa aceea, din 123 in 123 de ani echinoctiul de
primavara retrogradeaza cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul
secolelor, invatatii vremii - in Rasarit ca si in Apus - au sesizat faptul si
au propus conducatorilor Bisericii indreptarea calendarului, pentru ca tabelele
pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.
La 24
februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimand zece
zile din calendar, astfel incat data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De
atunci calendarul s-a numit "gregorian" sau "stilul nou".
Congresul de la Constantinopol 1923
Cu toate ca
in anul 1923, la un congres tinut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor
Ortodoxe a hotarat sa renunte la calendarul iulian si sa adopte calendarul
gregorian, data Pastilor se calculeaza inca pe baza calendarului iulian, in
care echinoctiul de primavara are loc cu 13 zile mai tarziu. De aici
neconcordanta cu data Pastelui din Biserica Catolica.
Intre timp,
s-a constatat de catre astronomi ca si intre calendarul gregorian din 1582 si
cel astronomic exista o diferenta anuala care, la 3500 de ani, ar face ca si
calendarul gregorian sa ramana in urma cu o zi si o noapte. Calendarul ortodox,
indreptat in 1924, va tine seama si de aceasta diferenta.
Data
echinoctiului de primavara de la 8 martie, la care ajunsese calendarul iulian,
este adusa la 21 martie, corespunzand calendarului solar, cum stabilisera
Parintii de la Sinodul 1 Ecumenic de la Niceea (325).
Calendarul
iulian indreptat la Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol va deveni
mai corect decat cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor
bisecti, adaugand o zi in plus din patru in patru ani, cand luna februarie va
avea 29 de zile in loc de 28 zile. Prin aceasta, in calendarul ortodox
indreptat, diferenta dintre anul solar si cel civil este redusa - prin modul de
bisectare - pana la un minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia dupa
42.772 de zile calendarul (indreptat) sa mai ramana in urma cu o zi si o
noapte.
Calendarul
indreptat, intrebuintat de aici inainte de catre ortodocsi, se va numi
neo-iulian sau constantinopolitan.
Adoptarea calendarului de Bisericile
ortodoxe autocefale
La
Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol (1923) n-au participat toate
Bisericile Ortodoxe autocefale sau nationale. De aceea, indreptarea
calendarului adoptata aici a ramas sa fie introdusa de fiecare Biserica
Ortodoxa la data pe care o va crede potrivita, pentru a nu da nastere la
tulburari.
Convinse de
necesitatea si justetea indreptarii calendarului, din 1924 cele mai multe
Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar astfel: Patriarhia Ecumenica de
Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei
(1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) si Biserica
Ortodoxa Romana (1924), socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind
peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian, Biserica
Gruziei, Biserica Ortodoxa din Polonia (1924), Biserica Ortodoxa din
Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxa din Finlanda (1917, cu aprobarea
Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxa Bulgara (1968).
Au ramas,
insa, cateva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neindreptat, ca: Patriarhia
Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf.
Munte Athos, cu exceptia Vatopedului, care se numesc "pe stil vechi",
pentru ca praznuiesc Pastile si toate sarbatorile dupa vechiul calendar, adica
dupa "stilul vechi".
Pe data de 1
septembrie il sarbatorim si pe Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul - parintele erei
crestine. Canonizarea Sfantului Dionisie Exiguul s-a facut in sedinta de lucru
a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 8-9 iulie 2008.
Ziua mondială de rugăciune pentru
Ocrotirea Creației
Prima zi a
anului bisericesc, 01 septembrie, a devenit începând cu anul 1989 şi ziua
mondială de rugăciune pentru ocrotirea creaţiei.
În anul
1989, Patriarhul Ecumenic Dimitrie I al Constantinopolului a adresat, prin
intermediul unei enciclice, o invitaţie tuturor creştinilor să se roage pentru
protecţia mediului înconjurător. Această enciclică, proclamată cu ocazia primei
zile a noului an bisericesc, a stabilit în mod formal data de 01 septembrie drept
zi în care se înalţă rugăciuni pentru ocrotirea creaţiei.
La
rugăciunea "Angelus" de duminică 28 august a.c. papa Francisc a
subliniat că joi, 1 septembrie, se va celebra Ziua mondială de rugăciune pentru
ocrotirea Creației, împreună cu frații ortodocși și cu alte comunități
ecleziale. "Această celebrare va fi
o ocazie de a întări efortul comun în salvgardarea vieții, respectând mediul și
natura”, a spus Sfântul Părinte.
Cu prilejul
Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, instituită de papa
Francisc în anul 2015, Bisericile creștine din Europa au formulat o declarație
comună intitulată "Timpul pentru mediu. Să ne rugăm împreună pentru
aprecierea și îngrijirea darului creației".
Documentul
poartă semnătura Consiliului Conferințelor
Episcopale
din Europa (CCEE), a Conferinței Bisericilor Europene (Kek) și a Rețelei
creștine europene pentru mediu (Ecen).
«Ne aflăm în
situația de a înfrunta provocări urgente în termeni de degradare a mediului și
de schimbări climatice și ne simțim încurajați de cuvintele scrisorii enciclice
a papei Francisc "Laudato si'" să recunoaștem responsabilitatea
noastră comună», scriu responsabilii celor trei organisme autoare ale
declarației, adresând un îndemn călduros creștinilor europeni, Bisericilor membre
ale Consiliului Conferințelor
Episcopale
din Europa și din cadrul Conferinței Bisericilor Europene, parohiilor,
comunităților ecleziale și fiecărei persoane de bună-voință să adere la Timpul
pentru Creație, să celebreze împreună acest moment de rugăciune, fiecare în
cadrul propriei tradiții liturgice și să susțină credința comună în Dumnezeu
Creatorul. "Vă îndemnăm ca fiecare, în propriul mediu de viață și
activitate, să înalțe rugăciuni pentru darul Creației", se mai spune în
declarația comună a Bisericilor din Europa.
De asemenea,
documentul evidențiază că, potrivit Evangheliei, "responsabilitatea față
de mediu nu poate fi niciodată separată de responsabilitatea față de
responsabilitatea față de alte ființe omenești: față de aproapele nostru, fașă
de cei săraci, sau față de cei uitați, exprimată în spirit de solidaritate și
de iubire. A respecta creația nu înseamnă doar protejarea și salvgardarea
pământului, a apei și ale celorlalte componente ale lumii naturale. Respectarea
creației constă și în exprimarea respectului față de ființele omenești care
împărtășesc aceste daruri, față de care au responsabilitate", se spune de
asemenea în declarația comună a Bisericilor europene, prilejuită de Ziua
Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației.
Sursa: Prof. Valentina Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu