ŞI-N ROMÂNIA PROFUNDĂ ŞI MARE

DUH  CONŞTIINȚĂ

Lui Mioara Huțanu

Tu eşti de bună ziua: vestea cea bună,

eşti lumină şi doină,

belşug de mană, roadă, în grădină cu stupină,

eşti cântec şi baladă cu legendă, cu regină,

cu a lucrătoarelor măsura şi aventură,

adoua natură în hora roindă, bâzăindă prin livadă şi holdă,

un prea plin de polenizare, holdă: pace şi pâine,

corolă minune, drept la nume de anume culme-n lume-liturghie în spice,

duh de viață simetrie, duh de adevăr-conştiință,

ziua care se cunoaşte de dimineață iubire, în culori-curcubeu de nelinşte-

dor şi dragoste.

PAVEL RĂTUNDENU-FERGHETE

ŞI-N ROMÂNIA PROFUNDĂ ŞI MARE

IM MEMORIAM HEINRICH HEINE

Şi aici vii cum vii, senin,

Să-mi dezvălui un destin

De pe învolburatu' Rin,

Dar în inimă mi-ai înfipt un suspin,

Că a morții cânt vine cu grație

Să afle necunoscuta soluție

La omeneasca ecuație.

Şi Eminescu avea un singur dor:

Să moară la mare

Şi era un om tare, un om mare,

Pentru omenire şi România, Soare,

Şi a fi om nu e o întâmplare,

Ci binecuvântare şi nu-i mirare,

Că omul e un candidat la fericire

Şi-n România profundă şi mare.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

PREȚ LA EVADAREA ÎN NEMURIRE

Nu înțeleg şi-ntreb cu aură şi nimb, primăvară pentru mine, pentru  neam şi țară,

întreb oricât o dreg c-un larg, cu prețuire

cu drag şi făinoşag, cu drept legitim, nobil, impecabil, util şi durabil

de înviere

dreg pentru întreg şi mă întreb ca artist săexist oprimist şi altruist: de ce lumea-culme

Pâine şi pace, dulce Eminescu minune,

Blaga veşnicie corolă lumină ce naşte lumină să luminne,

ca să aline cu pâine, pace şi bine,

Tămăduind cu profund de litughie-rugaciune şi înțelepciune-n spice: viață, adevăr, cale cu simetrie din lumina zilei dintâie,

iubire de a candida la înviere cu fericire, preț la evadarea-n nemurire ,

întreb cu aură şi nimb infinit cu subiect şi predicat din respect pentru celalalt, infinit apropiat de obiect,

întreb: de ce nu-i lumea cu pace din altruism stăpână pe sine cu starea de bine,

de ce în culori-curcubeu de nelinişte la curți de dragoste şi dor n-au pe sfântul suflu'de popor însoțit cu Dumnezeu

să înceapă orice lucrare Fain-făinel cu El, cu Dumnezeu,

în loc de război, de răzbel oricum ți- ar fi: uşor sau greu ?

că printre spini şi colți de piatră cărămida te ia de piept şi càinii te latră pe propria Limba Română Vatră

ori te, înhață de picior tocmai spurcat,

turbat, neluminat,

cu tri supărari, ca să nu-ți fie uşor

(dacă-s mic să nu zic nimic, deşi ce ştiu despre politic: de ce să nu zic ?

să fiu ca nimeni: un nimeni şi pe nicăieri, un nimic ?)

cine nu şti de când era  mic:

"Eu sunt mic, nu ştiu nimic, tata-n pod beleşte o oaie şi o despoie

şi mama să scarmână şi toarcă pe furcă un fuior, o lână,

la vale sau fântână spală o lână?"

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE