O partitură misterioasă

O partitură misterioasă

Aruncate-n întinsul zării, în albastrul cel mai dens,

chihlimbarul asfințitului mistuie

cioburile serii parfumate

ce se resfiră delicat

și tâmpla de neliniști grave

ți-o culci pe lama tăioasă a gândurilor.

Secundele ceasului universal trec peste toate

și peste anii tăi. Nu e, oare, târziu?

Ceea ce ai adus a fost, doar, liniștea.

Visul estompează cromatica în limpezimi de ape.

Poate că doar îl respiri, întrebându-te

ce ai făcut, ce faci și ce vei face.

Nu te-ai descifrat îndeajuns.

Un cutremur ți s-a declanșat în adâncuri.

Doamne, ce derulare fantastică!

Nemărginirea după care tânjeai,

nemărginire ce stătea în tine.

Da, sunt emoții, uimiri, întrebări

ce pătrund adânc - e însăși fericirea înflorită!

Din bezna ta, prin ploi de lacrimi,

prin doruri desculțe, prin caldele ispite,

în rugăciune,

un curcubeu se arcuiește.

La marginea uitării, o fată în verde îți aprinde steaua.

La marginea gândului, o fată cu ochii migdalați

și buzele de rodii coapte îți arată

parcul unei nostalgii,

pentru că mugurii zilelor

și, chiar, ale nopților

ți s-au transformat în poeme.

Tumultul renaște, iubirea îți palpită

și visul, printre suspine, abia acum se-ntoarce.

În spatele lor rămâne asfințitul.

Cu poza ei, luminată de soarele zilei

și o temperatură a cuvintelor,

te-ai ascuns în liniștea albă dintre cuvinte,

revii acum în anii candizi,

în literele anotimpurilor,

în surâsul copilului surprins,

uneori discret,

uneori plin de neliniști,

în praful aurit de pe aripile de fluturi,

în sevele călătoare, precum fluviile,

ale unui cer de gânduri,

în urmele pașilor din iarba verde și deasă,

în frunzele multicolore ale unei toamne

și-n florile unei primăveri de neuitat.

Acolo ești într-un templu.

Vrei să te purifici și vrei să afli ce e cu sufletul tău.

Auzi șoapte care te înalță,

nu știi de unde vin, nu știi unde se duc.

Aștepți să vezi o zână, o zeiță,

dar o auzi pe ea, fata cu ochii migdalați,

citindu-ți, în urechi, un poem

și amintindu-ți

că, în lume,

există iubire, mai ales iubire.

IRINA LUCIA MIHALCA

20 septembrie 2017