Scrisoare pastorală - Anul XVI(2017), nr. 357(1 –15 Septembrie)

Scrisoare pastorală

Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XVI(2017), nr. 357(1 –15 Septembrie)

          Dragii mei enoriași!

              Timpul lui Dumnezeu. Cei care au citit Biblia și au frecventat biserica, își amintesc, fără îndoială, de noaptea în care Mântuitorul îl primește pe Nicodim și au o lungă discuție pe teme spirituale, până după miezul nopții(Ioan, III, 13-17). Pentru unii, fragmentul acesta poate a trecut neobservat, dar el ar trebui să constituie pentru mulți dintre noi un prilej de meditație.

              Nicodim era un arhiereu, membru al sinedriului evreiesc, om cu funcție înaltă, cu mare responsabilitate, cu poziție socială de vârf. Era ocupat, fără îndoială, toată ziua cu treburile ce-i reveneau. Trebuia să împărtășească poziția și opiniile majorității membrilor sinedriului. Iar sinedriul, în majoritatea lui, nu-l vedea cu ochi buni pe Iisus. Era de-al lor și nu era. Crescuse în umbra templului, dar învățătura Lui cuprindea și altceva decât era în cărțile Vechiului Testament. Majoritatea membrilor sinedriului erau de părere că Iisus trebuie dat pierzării cu orice chip. Iată că, printre acei arhierei ostili Fiului lui Dumnezeu se găsește și unul care gândește altfel, care, nu numai că nu-L urăște pe Hristos, dar Îl caută, Îi cere sfatul, părerea, Îl roagă să-i lămurească neînțelegerile, îndoielile, să-i lumineze  umbrele și întunericul. Faptul că vine noaptea la Iisus este de înțeles. Pe lângă lipsa de timp, se adăuga și teama de a nu fi văzut că Îl întâlnește pe Iisus, ceea ce ar fi dus la retrogradarea lui, poate chiar la alungarea din comunitate.

               Câți dintre noi ne asemănăm lui Nicodim? Nu mă refer la funcția pe care o deținea, mă refer la nevoia lui de a-L întâlni pe Domnul Hristos. Toți suntem stresați de mulțimea treburilor zilnice, de serviciu, de navetă, de aprovizionare, de lipsa banilor, de semănat, de prășit, de secerat, de măcinat, de gătit, de spălat și de multe-multe alte lucruri, care ne mănâncă ceasuri după ceasuri. Ne trezim dimineața, uneori cu noaptea-n cap, nu avem vreme să stăm jos decât la prânz, când servim masa și, fără să ne dăm seama, vine seara peste noi și parcă tot am mai avea câte ceva de făcut. Urmează pregătirea cinei, masa propriu-zisă, apoi ne rezervăm câteva ore să stăm și noi în fața televizorului, să vedem ce s-a mai întâmplat prin lume, cine cu cine se mai ceartă, cui i-au mai pus cătușe, cine a mai plagiat, cine a mai furat, cine a mai divorțat, ce atentate au mai fost, câte crime și câți morți. Televiziunile se întrec între ele ca să ne aducă în față știri care mai de care mai senzaționale, nemaipomenite, nemaiîntâlnite, care să ne facă să stăm țintuiți în fața micului ecran până după miezul nopții, până ni se închid ochii. Alții navighează pe internet, practică tot felul de jocuri pe calculator și uite așa se duce noaptea. Când nu mai putem să rezistăm, ne aducem aminte că a doua zi trebuie să ne sculăm dis-de-dimineață ca s-o luăm de la început. Val-vârtej mai aranjăm ce mai aranjăm și dăm să ne culcăm, dar atunci ne aducem aminte că trebuie să ne facem rugăciunea, că trebuie să-I  adresăm câteva vorbe și cu Dumnezeu. Ne așezăm în genunchi în vârful patului, facem repede câteva cruci și începem să rostim  ,,Tatăl nostru”. Zicem câteva cuvinte și începem să căscăm vârtos. Până atunci nu se întâmplase asta. Acum abia reușim să zicem până la capăt rugăciunea și ne prăvălim pe pernă zdrobiți de oboseală. Dar…, minune! Din acel moment, parcă osteneala nu mai este așa de plumb ca în timpul rugăciunii și parcă am mai putea sta o vreme cu ochii ațintiți la un film, la o emisiune, am mai putea sta de vorbă cu soțul/soția etc.

           Din douăzeci și patru de ore ale zilei, doar acelea câteva minute au fost dedicate lui Dumnezeu, sufletului, în rest totul a fost dedicat trupului, lumii și pământului. Toate au privit hrana, băutura, îmbrăcămintea, încălțămintea, adăpostul, plăcerea și fericirea trupului. Câteva minute pentru suflet și asta doar la unii, fiindcă sunt atâția, care nici de atâta nu se ostenesc. Trec zilele săptămânii ca vântul. Azi e luni, mâine e duminică. Toată săptămâna ne-am îngrijit tot de ale trupului. Măcar a șaptea zi, duminica să găsim un ceas să pășim pragul bisericii, să participăm la o Sfântă Liturghie. Greu! Într-un sat cu șapte-opt sute de locuitori găsești în biserică într-o zi de duminică 10-20! Ceilalți unde sunt? Unii la muncă, mai ales că duminica se înghesuie cele mai multe treburi. Pentru unii nici o zi nu este mai cu spor decât duminica, fie că e vorba de cosit, de adunat, de cărat fân, de cărat bălegar, de dus cu vitele, de muncit la porumbi, la vie etc. Pentru unii, duminica este prilejul de a merge la meci, la cârciumă, la pescuit, la club, la iarbă verde, oriunde, numai la biserică nu. Duminica iese din rândul zilelor obișnuite prin faptul că poate ne permitem o mâncare mai bună și câteva ore de odihnă, altfel…

          Trec zilele, trec săptămânile, trec lunile, trec anii. Marile sărbători au devenit prilejuri pentru cei mai mulți ca să ne permitem mâncare mai multă și mai bună, să ne îmbuibăm pântecele, să ne plimbăm, să ne distrăm, să ne zbenguim prin cine știe ce dansuri. Observați, spre exemplu, Postul Crăciunului! Câți mai țin acest post. Televiziunile au grijă ca seară de seară să ne prezinte tot felul de ,,festivaluri culinare”, tot felul de chiolhane și petreceri, uneori chiar și prin cimitire. Crăciunul a intrat în umbra ,,pomenii porcului”, Paștele în umbra ,,iepurașului”. Totul comercial, totul cu zarvă multă. Mai nou, aud că în unele țări europene nici nu se mai vorbește de Crăciun sau de Paști, ca să nu se simtă jigniți imigranții de alte religii. Dumnezeule mare! Câți mai găsim timp și disponibilitate să ne spovedim și să ne împărtășim măcar în cele patru posturi? Tare puțini!

         Când dăm de câte un necaz sau o suferință oarecare, alergăm la biserică, la mânăstire, uneori la mai multe, dăm acatiste, bani și apoi ne retragem, fiindcă de, preoții și călugării trebuie să se roage, noi suntem oameni ocupați. Rugăciunea, atunci când este, de multe ori e pervertită. Sunt din cei care se roagă să câștige la jocuri de noroc, să le moară dușmanii, să aibă reușită în afaceri murdare etc. Pur și simplu, Îl socotim pe Dumnezeu un fel de partener de afaceri, coruptibil, pe care-L putem ușor mitui cu câțiva lei adăugați unui pomelnic, ca să ne însoțească la cine știe ce matrapazlâcuri punem noi la cale. Totul a devenit comercial, totul se tranzacționează, totul se vinde, totul se cumpără.

             Ne închinăm unor dumnezei străini, precum puterea, averea, plăcerea, banul, vila, mașina, mingea, alcoolul, tutunul, drogurile etc., numai lui Dumnezeu cel Adevărat nu.  Trecem prin viață ca gâsca prin apă. Nu mai găsim timp să ne rugăm, să admirăm cerul înstelat, frumusețea și parfumul unei flori,  gingășia unui copil și a puilor de animale. Nu mai avem timp să vorbim cu ai noștri din casă. Știm mult mai multe despre viața celor din telenovele, a vedetelor și falselor vedete de la televizor, decât despre viața soților/soțiilor noastre, copiilor și nepoților noștri. Nu mai  avem  timp să citim o carte ziditoare de suflet; toată lectura se reduce la facebook și la subtitrările filmelor. Nu mai avem timp să auzim suspinul fratelui sau vecinului aflat în nevoie și suferință, ne suntem suficienți nouă înșine.

             Sancta simplicitas!(Sfântă prostie!). Ne purtăm parcă am trăi o veșnicie pe pământ și totul s-ar sfârși aici și numai aici!  Nicodim simțea nevoia să se întâlnească cu Hristos la miez de noapte; mii de sfinți și-au dat viața ca să nu se despartă de Hristos; părinții și moșii noștri se străduiau să facă din sufletul și din casa lor un sălaș plăcut lui Dumnezeu. Iisus le era părinte, frate, prieten nedespărțit, cu care treceau prin clipe grele, prin vremuri de restriște și încercări. Duminica era duminică, sărbătoarea era sărbătoare, rugăciunea era rugăciune.  Din toată zbaterea pentru existență, pentru supraviețuire, o bună parte din timp era dedicat lui Dumnezeu. Bătrânii noștri îi dedicau lui Dumnezeu nu numai viața, ci și sufletul lor, aștptând întâlnirea cu El ca pe o izbăvire, ca pe un liman. Se împlinea ceea ce rostise Fericitul Augustin cu sute de ani înainte: ,,Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștit este sufletul meu până se va odihni întru Tine!” 

             Câți ne mai regăsim în acest suspin atât de uman și atât de creștinesc?

*

          Sfaturi părintești. Din cartea Cărarea împărăției a Părintelui Arsenie Boca mai  spicuim: ,,PENTRU O GREŞEALĂ VREMELNICĂ, O PEDEAPSĂ VEŞNICĂ? Întrebarea aceasta zvâcneşte aproape în toate minţile. Într-ade­văr, pentru că n-ai fost milostiv cu săracii, fraţii mai mici ai lui Dum­nezeu, pentru că nu le-ai dat să mănânce, nu i-ai îmbrăcat, nu i-ai primit când erau străini, nu i-ai cercetat când erau în temniţă, numai pentru atâta vină, făcută într-o viaţă scurtă, se poate ca Dumnezeu să te dea focului şi diavolilor să te muncească în vecii vecilor? Ce taină ar putea răspunde şi la întrebarea aceasta? Totuşi, este răspuns: cel flămând şi însetat, gol, străin şi bolnav şi, peste toate aces­tea, în temniţă, în înţelesul tainic, nu mai sunt săracii, ci Mântuitorul Iisus Hristos însuşi, pe Care îl avem în noi, în fiecare, de la Botez. Dacă în vremea vieţii, în vremea minţii depline, nu ne întoarcem de la cele dinafară şi vremelnice la cele dinlăuntru şi veşnice, la făptu­ra noastră cea născută de la Dumnezeu, la Hristos Cel ce petrece în adâncul profund, dar apropiat al fiecărui om; dacă nu vom căuta darul naşterii noastre celei din Duhul Sfânt, atunci Hristos Iisus se află în noi: flămând şi însetat, gol, străin şi bolnav de durerea întunecării noastre, şi, pe deasupra, într-o temniţă în care mişună viermii patimilor şi şerpii răutăţilor. Căci numai făcând acestea lui Iisus cel din noi, le facem şi semenilor noştri. ,,Se poate să nu cunoaşteţi că Hristos Iisus este în voi? Afară numai dacă nu sunteţi creştini ne­trebnici”, zice Sf. Pavel, asprindu-se către Corinteni. Iată se face lumină...

          Adică noi, fiecare din noi, ori ştim, ori nu ştim, ori credem, ori nu credem, purtăm pe Hristos Iisus şi pe Duhul cel Sfânt în temelia făpturii noastre celei duhovniceşti. Hristos Iisus cel cu Cruce, este, aşadar, piatra unghiulară, temelia zidirii noastre celei duhovniceşti. Aceasta e adevărat pentru toţi cei botezaţi. Când însă, ,,din înmulţirea fărădelegii, dragostea de Dumnezeu a multora se va răci”, când ,,grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei(materialismul), înăbuşă cuvântul lui Dumnezeu şi-1 face neroditor”, atunci credinţa se va stinge şi atunci se vor arăta cei nebotezaţi, care nu vor avea de temelie pe Hristos şi nici temelia în Hristos. Pricepem de aici, că în aceeaşi situaţie a nebotezaţilor sunt şi toţi sectarii, care se leapădă de primul şi singurul botez, de vreme ce: ,,Este un Domn, o credinţă şi un Botez”. Deci, botezul al doilea e lepădarea de primul şi singurul botez. Vai de zilele şi veşnicia lor! Iată, prin urmare, un răspuns descoperit.

          Acum ştim pe Cel ce flămânzeşte şi însetează după noi, acum ştim pe Cine ţinem în temniţă pe viaţă, dacă nu cumva ne-am lepădat de El cu voia noastră, sau cu înşelăciunea diavolului, şi aşa Îl răstig­nim zi şi noapte, cât trăim. Sfântul Pavel ne învaţă: ,,Nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea odată pusă, care este Iisus Hristos. Iar pe această temelie, care ce zideşte: aur, argint, pietre scum­pe, lemne, fân sau trestie: lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va da pe faţă ziua Domnului. Pentru că această zi se descoperă prin foc, şi ce fel este lucrul fiecăruia: focul însuşi va cerca-o. Dacă lucrul lui, pe care 1-a clădit, va rămâne, plată va lua; dacă lucrul lui va arde, va fi păgubaş de plată, dar el se va mântui, însă aşa, ca prin foc”. E limpede. Faţă de Hristos Iisus din noi şi de Duhul Său cel Sfânt, temelia şi viaţa noastră cea după Dumnezeu, putem avea în vremea vieţii noastre pământeşti una din cele două atitudini: fie trăda­rea lui Iuda, fie iubirea lui Ioan. De la acestea se decide soarta noastră în vecii vecilor. Dacă am trăi anii lui Matusalem tot aşa am face. Prin urmare: ,,Nu este nedreptate la Dumnezeu”, când ne dă o plată veşnică pentru o mică decizie.

*

             File de jurnal – 27 ian. 1982. ,,Zilele acestea mi-am pus corespondența la punct și lucrările pentru volumul IV din seria Mehedinți - Istorie și Cultură. Am trimis studiul Eufrosin Poteca inedit. Cursul de Istoria Filozofiei la ,,Revista de Filozofie”; Părintelui Valeriu Anania, la București, reportajul Însemnări privind activitatea culturală a clerului de mir(nov.- dec. 1981) pentru  revista ,,Biserica Ortodoxă Română”; Domnului Virgil Joița, la Craiova,  studiul Fond și formă în studiul istoric după concepția lui Nicolae Bălcescu, pentru a mi-l trimite la Iași, în vederea publicării în ,,Anuarul Institutului de Istorie ,,A. D. Xenopol”. Am făcut o circulară către toate comitetele județene de cultură, pentru a afla care este programul cu sesiunile de comunicări și simpozioanele de anul acesta. Am trimis Bibliotecii Academiei Române, Institutului de Istorie ,,N. Iorga”, Bibliotecii Județene Timiș, Institutului de Istorie ,,A. D. Xenopol” și Arhivelor Statului Mehedinți câte un extras din studiul meu Eufrosin Poteca inedit. Elementuri de Metafizică. Pentru vol. IV din Mehedinți-Istorie și Cultură am pregătit materialele Atestări documentare privind localitățile Județului Mehedinți(I), Contribuții privind monografia satului Bârda(Jud. Mehedinți)(II) și Documente privind Mânăstirea Strehaia în secolul al XIX-lea(…).

              Zilele  acestea am făcut două pene la mașină. De fiecare dată am călcat pe cuie puse pe Linia Cocoanei, mahala a satului Bârda. Mă gândeam că le-au pus(…), azi, însă, Mihăescu Dumitru (Țuțu lui Ducu) , mi-a spus că-l știe el pe cel care a pus cuie, e om în vârstă, șade în Linia Cocoanei. N-a pus cuie pentru mine, ci pentru altul, dar am nimerit eu. N-am putut să-l conving să-mi spună cine este. În orice caz, acum stau cu mașina pe butuci!

            C. A. P. Malovăț a făcut contract pe recolta de la vară și în baza acestuia a luat un vagon de grâu, din care dă acum pâine la populație. Aseară, aducând pâine la cooperativa din Bârda, au vrut s-o lase și să plece, spre a fi vândută azi. Au ieșit oamenii din curți și au început să strige: ,,Dați-ne pâine, că nu plecați de aici!” Adunându-se mulțimea, oficialitățile au fost nevoite să le împartă pâinea.

           Președinta C.A. P.-ului a spus în ședință publică: ,,Prima mea grijă este ca să termin cu toți caii din comună, fiindcă, datorită lor, se fură atât de mult din C. A. P. Frumos raționament! Au mai avut unul similar, când au făcut C. A. P. – ul. Au adunat atunci toate bietele cabaline și le-au dat la abator, ca să le facă salam italian. Le-au căutat apoi, dar era prea târziu!”

*

              In memoriam: preotul Ioan Sfetcu. Despre regretatul părinte Ioan Sfetcu(1907-1982) am mai scris în diferite împrejurări, dar niciodată nu voi putea epuiza toate amintirile ce mă leagă de dânsul. Am descoperit în aceste zile, cu multă bucurie, o însemnare a sa pe un Liturghier din 1887 al bisericii din Bârda, în care aflăm multe date necunoscute până acum din biografia sa. O redăm, cu precizarea pentru cei care nu știu, că satul Pitulași de care se vorbește mai jos nu este altul decât Bârda de azi, cele două denumiri alternând de-a lungul timpului:

           ,,Subsemnatul preot Ion Stanciu Sfetcu, m-am născut în anul 1907, luna Martie, ziua opt, în comuna Bobaița satul Pitulași jud. Mehedinți. Am învățat să descifrez primele slove în școala primară din satul Pitulași, unde am terminat patru clase în anul 1919, având ca învățător pe vrednicul dascăl Ion Baloescu. Între anii 1919-1923, am urmat cursurile secundare la Liceul ,,Traian” din Tr. Severin, unde am absolvit patru clase, urmare examenului de capacitate ce am depus.  La stăruința arzătoare a părinților mei Stanciu și Călina, care doreau în mod sincer să aibă un fecior preot, am dat examen de  admitere în clasa a cincea la seminarul de curând înființat în orașul Craiova, cu denumirea ,,Sf. Grigorie Decapolitul” și, fiind admis la acest examen, am urmat cursurile acestui seminar în anii 1923-1927, obținând Diploma de absolvire în urma examenului de diplomă ținut la susnumitul seminar  în sesiunea iunie 1927, cu o comisie prezidată de P. C. Pr. Grigore Popescu-Breasta, directorul acestui seminar.  De la 1 sept. 1927, până la 15 iun. 1928, am servit ca învățător suplinitor la școala primară din satul Pitulași, iar pe ziua de 23 sept. 1928 m-am căsătorit cu Domnișoara Învățătoare Elena N. Coifan, fiica învățătorului Nicolae I. Coifan din comuna Malovăț jud. Mehedinți. Pe ziua de 15 Decembrie 1928 am fost  hirotonit preot de către Prea Sfințitul Platon Ciosul, vicarul Sfintei Patriarhii, în biserica Sfintei Mitropolii din București și mi s-a încredințat de către Prea Sfințitul Vartolomeu Stănescu, titularul Episcopiei de Râmnic, - suferind în timpul acela al hirotoniei mele - , spre păstorire, Parohia Balotești, formată din satele Balotești, Schitul Topolnița și Pitulași. Pe data de 1 Sept. 1943 s-a desfăcut Parohia Balotești de filiala  Pitulași, care a rămas parohie aparte, condusă de subsemnatul până la data când am făcut această însemnare, iar de acum înainte cât va binevoi Bunul Dumnezeu.

        18 Mai 1947, Pitulași, Preot Paroh Ion Sfetcu.”

         Ne îngăduim să completăm această însemnare cu precizarea, că în perioada 1928-1930, Părintele Ioan Sfetcu, împreună cu enoriașii satului Bârda, au construit biserica ,,Sf. M. M. Dimitrie”, pe care o avem și azi, care a fost sfințită în 1930. De asemenea, precizăm, că Părintele Ionică a mai păstorit cu multă vrednicie Parohia Pitulași până în anul 1968, când s-a pensionat, dar a fost și după aceea prezent la toate evenimentele din viața parohiei până în 28 ianuarie 1984, când a plecat la Domnul. Dumnezeu să-l ierte și să-i răsplătească ostenelile depuse în ogorul Lui!

*

                Rugăciunea unei mame: Redăm mai jos o poezie cu acest titlu a lui Mihai Eminescu, închinată mamelor, care poartă grijă de copiii lor și se roagă neîncetat să le fie Dumnezeu ocrotitor:

,,Copilaşi din lumea toată,
Ştiți voi cum se roagă mama
La icoană-n orice seară?
Nu ştiți?-Sigur, n-aţi luat seama
Când cu ochii plini de lacrimi,
Înaintea Maicii Sfinte,
Îşi şopteşte-n blânde şoapte
Rugăciunea ei fierbinte.
Uite-aşa se roagă mama:
,,Maică Sfântă Prea Curată,
Vezi ce frumos dorm dânşii?
Ei îmi sunt averea toată,
Pentru ei din greu mă zbucium!
Pentru ei trăiesc pe lume
Şi îndur atât noianul
De durere fără nume.
I-am culcat...Şi-acum spre Tine
Vin încet, să nu mă vază,
Şi te rog, Măicuţă Sfântă,
Să cobori o rază blândă,
Raza bunătăţii tale,
Printre blondele lor plete,
Ca să n-aibă vise rele
Şi nici pleoapele muiete.
Şi le adu-n suflet raiul
Liniştit al vieţii Tale;
Şi mi-i fă, în zorii zilei,
Când o fi ca să se scoale,
Să-i văd blânzi, cuminţi şi veseli,
Îndreptând spre mine paşii,
Cum îi îndreaptă spre Tine
Colo-n cer, sus, îngeraşii.”

*

               Publicații. Preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 356, în ,,Armonii culturale”, Focșani(VN), 2017, 3 sept., ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2017, 3 sept., ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 2017, 17 sept., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Seceta și pârjolul… uman, în ,,Națiunea”, București, 2017, 4 sept., ediție și on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Lupta politică, în ,,Datina”, Tr. Severin, an.  XXVII(2017), nr. 6960(14 sept.), p. 1; Prețul pământului, în ,,Datina”, Tr. Severin, an.  XXVII(2017), nr. 6960(14 sept.), p. 1; Măria Ta, țăran Român(IX), în ,,Datina”, Tr. Severin, an.  XXVII(2017), nr. 6961(15 sept.), p. 1; Sfârșitul lumii, în ,,Datina”, Tr. Severin, an.  XXVII(2017), nr. 6961(15 sept.), p. 1; Alungarea lui Dumnezeu, în ,,Datina”, Tr. Severin, an.  XXVII(2017), nr. 6961(15 sept.), p. 6; Secetă și pârjol, în ,,Omniscop”, Craiova, 2017, 18 sept., ediție on-line(http://www.omniscop.ro).

*

           Ajutoare și donații. În această perioadă, am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Butoi Denisa din Londra(Anglia), fiică a satului Malovăț, Domnul Popescu Constantin - Iulian  din Ghemme(Italia), fiu al satului Malovăț și Doamna Pârvuceanu Eugenia din Gârla Mare(MH): câte 100 lei; Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG), Doamna Roman Carmen din Tr.  Severin, Doamna Michescu Elena din București, fiică a satului Malovăț, Doamna Burtea Elena din Tr. Severin, fiică a satului Bârda, Doamna Mayers Daniela din New York(SUA) și Doamna Berbec Rodica din Tr. Severin: câte 50 lei;

        Domnul Cioabă Dumitru din Malovăț a mai adăugat 200 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 565 lei; Domnul Meilă Nicolae din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 150 lei; Doamna Paicu Mariuța  din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 120 lei; Domnul Mema P. Ion din Bârda a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum  120 lei.    Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

        La îndemnul Prea Sfințitului Părinte Episcop Nicodim, parohiile din eparhia noastră au fost îndrumate ca să identifice cazurile în care anumite familii nu au posibilitatea să asigure cheltuielile necesare pentru pregătirea copiilor de școală, aceștia fiind în pericol de a abandona școala. Drept urmare, am rugat în numerele precedente pe toți acei părinții care sunt într-o astfel de situație, să ia legătura cu preotul, să spună în ce constă nevoile copiilor lor, clasa și vârsta copiilor,  și parohia noastră le poate cumpăra ghiozdane cu rechizite, chiar și hainele și încălțămintea necesare. Din păcate, o singură familie a făcut acest apel și parohia i-a donat pentru cei doi copii două ghiozdane cu toate rechizitele pentru clasa I-a, respectiv pentru clasa a III-a. Dacă mai este vreo altă familie în situație de acest gen, să nu se jeneze și să-l contacteze pe preot.

*

        Lucrări la cimitir. Parohia noastră a construit un WC din metal pentru cimitirul din Malovăț. Nu putem să facem toaletă cu canalizare, așa cum ne cere Domnul Cioloș, dar facem și noi ce putem. Din păcate, în țară mai sunt 1.500 de școli fără o astfel de toaletă!  Poate că ar fi mult mai necesară acolo…!

        Rugăm pe toți cei care fac vizite la cimitir, în special femeile care merg la tămâiat, să aibă grijă cu cărbunii și lumânările. În ziua de Sf. Maria Mare(15 august) s-a aprins focul de la astfel de surse  și a ars tot cimitirul din Malovăț, inclusiv împrejurimile lui. Pompierii și locuitorii satului abia au reușit să stingă incendiul. Au ars crucile de lemn, s-au spart multe fotografii, s-au afumat crucile de piatră și de marmură. Cu o mică atenție se putea evita o asemenea nenorocire!

*

        Excursii-pelerinaj ● Pentru  data de 21 sept., parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin - Cladova(Serbia) – Negotin (Serbia)(oraș, mânăstire, sărbătoarea hramului) -Vidin(Bulgaria)(oraș) - Albotina(Bulgaria) (mormântul Maicii Teofana Basarab, fiica lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești) – Calafat – Maglavit (mânăstirea, mormântul lui Petrache Lupu) -Jiana Mare(mânăstirea) - Tr. Severin – Malovăț - Bârda. Până la închiderea acestei ediții s-au înscris 53 persoane. Preț: 30 lei.

         ● Pentru o dată pe care vom stabili-o ulterior, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj, pe următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(cetatea medievală, Muzeul Județean, cetatea dacică, piciorul podului lui Traian) – Cerneți(Cula lui Tudor Vladimirescu, mânăstirea ,,Sf. Treime”) – Strehaia(orașul, mânăstirea) - Gura Motrului(mânăstirea)- Motru – Malovăț - Bârda. Se poate face într-o zi. Preț orientativ: 30 lei;

         ● La solicitarea mai multor enoriași, Joi, 19 Oct., organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda - Tg. Jiu – Lainici – Petroșani – Hațeg - Mânăstirea Prislop - Caransebeș (Mânăstirea Teiuș)-Mânăstirea ,,Sf. Nectarie” - Mânăstirea ,,Piatra Scrisă” - Tr. Severin - Bârda. Se poate face într-o zi. Mai sunt câteva locuri. Preț orientativ: 45 lei.

*

         Comemorări. În urma apariției cărții Amintiri despre Titani(Mitropoliții Antonie Plămădeală, Bartolomeu Anania și Nestor Vornicescu), Domnul Vasile Malanețchi, directorul Muzeului Național din Chișinău(R. Moldova), care semnează câteva pagini în cartea respectivă, l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la comemorarea Mitropolitului Nestor Vornicescu, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui, ce va avea loc la Chișinău și Lozova(satul natal al mitropolitului) la începutul lunii octombrie. Ispita e foarte mare  și greu îmi este să cred că-i va rezista chiar și unul ca mine, adică… mai bătrân! Vom vedea, fiindcă e vorba de timp, de bani!

*

         Repartiții în învățământ. Pentru anul școlar 2017-2018, Inspectoratul Școlar Mehedinți l-a desemnat pe preotul Dvs. să predea Religia la Colegiul Național Economic ,,Th. Costescu” și la Colegiul Tehnic ,,Domnul Tudor” din Tr. Severin.

         Când ești tânăr, mai găsești câte ceva de lucru!

*

         Zâmbete.  ☺  Gheorghe tăia un lemn gros cu briceagul. Lângă el era o drujbă și câteva securi. Trece Ion, îl vede, îl salută și îl întreabă: ,,- Ce faci, măi Gheorghe?” ,,- Tai lemne!” ,,- Păi, n-ar fi mai bine să tai cu drujba sau cu securea?” ,,- Ba ar fi, dar eu sunt plătit la oră!”  ☺* Studentul se întoarce de la examen, părinții îl asaltează: ,,– Hai, spune, cum a fost?” ,,– Nimic deosebit, numai că examinatorul s-a nimerit să fie o persoană foarte credincioasă. După fiecare frază zisă de mine, ridica ochii spre cer și repeta: – Doamne ferește!” ☺ ,,- Ce i-a spus Adam, Evei, când au avut prima ceartă!?” ,, -Ai noroc, că nu pot să te trimit la mă-ta!” ☺  Preotul îl întreabă pe un copil: ,, - Fiule, când ai deschis ultima oară Biblia?”  ,, - Ieri, părinte...!”   Părintele, neaşteptându-se la un astfel de răspuns, îl întreabă curios: ,, - Dar cum se face, fiule, citeşti aşa des?”  ,,- Nu, părinte, dar acolo îmi ţin banii…!”     

*

         Conferințe. Vineri, 6 Oct., ora 18, în biserica de la Bârda, Părintele Pr. Prof. Dr. Constantin Necula de la Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu va țin conferința Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire……,  așa cum numai dânsul este în măsură s–o țină. Vineri, 13 Oct., ora 18, la biserica de la  Malovăț, Părintele Necula va ține aceeași conferință. Vă rugăm să veniți în număr cât mai mare și nu veți regreta. Dacă prezența va fi mulțumitoare, ne va mai ține și alte conferințe.

*

         Anunț. Cineva dorește să cumpere coceni.

*

         Program. În cursul lunii Octombrie, avem următorul program de slujbe: 1 Oct.(Bârda); 7 Oct. (Malovăț-Bârda); 8 Oct. (Malovăț); 14 Oct.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 15 Oct. (Bârda); 21 Oct.(Malovăț-Bârda); 22 Oct.(Malovăț); 26 Oct.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 28 Oct.(Malovăț-Bârda); 29 Oct.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe  adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.  

          Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!                                                                                                                                             

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda