Dimensiunea universală a poeziei
Marian Ilie
Interviu acordat
ziaristului Kadir Incesu de la cotidianul BirGün din Turcia
Poezia este universală
De Kadir Incesu
La Editura
USAR a apărut de curând volumul de versuri “Dalgaların hüznü” (Tristeţea valurilor, n.trad.) semnat de poetul Marian Ilie,
absolvent al Universităţii Bucureşti, Facultatea de limbi şi literaturi
străine, secţia Turcologie.
Printre
altele, Marian Ilie este autorul
volumelor “Dreaptă dragostea mea
Mellactonia” (poezie, 2007), “A doua Scrisoarea III” (poezie, 2010),
“Cântece din Prepeleac” (2011), “Lampa mea cu gânduri mov” (poezie, 2012)
si “Cuvintele, ah, cuvintele” (poezie,
2015).
Am purtat o
discuţie pe tema poeziei cu Marian Ilie, care şi-a făcut o datorie din a
traduce în română poeme ale lui Fazıl Hüsnü Dağlarca, pentru care a şi fost
premiat la un festival international de poezie desfăşurat în România în anul
2012.
•
Ştim că interesul dumneavoastră faţă de poezie datează din anii de
liceu. Cărui factor datoraţi acest inters şi pasiunea pentru scris?
Interesul
meu faţă de poezie îşi are obârşia în copilărie. Mama şi tata iubeau mult
muzica populară şi chiar cântau foarte frumos. Cu o astfel de moştenire am
deschis eu ochii în viaţă. Textele cântecelor noastre populare sunt poezie.
Indiferent de temă, cele mai multe încep cu versul “Foaie verde de…”, neapărat
cu specificarea numelui unui copac sau
al unei plante. Copacul sau planta, în consonanţă cu tema cântecului, pot fi
bradul, fagul, mărul, ori trifoiul, grâul, pelinul sau orice floare. Cuvintele
unui cântec conferă mai multă greutate părţii muzicale. În sat la mine se cânta
atât la munca câmpului cât şi de sărbători sau la petreceri. În plus, balade
precum “Mioriţa” ori “Meşterul Manole”, care circulă de secole din gură în
gură, îşi au locul între capodoperele literaturii noastre.
După ce am
început să merg la şcoală am luat contact cu operele poeţilor noştri. În cadrul
lecţiilor şi îndeosebi cu ocazia serbărilor şcolare ieşeam pe scenă, cântam şi
recitam poezii. Iar la vârsta de 12 ani am scris prima mea poezie. La căminul
cultural din sat se adusese aparatură de proiecţie cinematografică şi rula câte un film de două ori pe săptămâna.
Odată s-a defectat aparatul de proiecţie şi nu s-a mai dat film, fapt pentru
care eu am scris o satiră dupa modelul poeziei populare şi am lipit foaia pe
poarta căminului cultural. Ei, şi aşa primul şi singurul poet al satului unde
m-am născut şi-a expus publicului opera.
•
Ne puteţi spune câteva cuvinte despre poeţii români ce v-au influenţat
şi principalele direcţii pe care aţi resimţit această influenţă?
Satul meu
avea o bibliotecă. Sătenii - printre ei
şi eu - citeau foarte mult, îndeosebi în zilele de iarnă. Pe de altă parte, un
unchi al meu dinspre mamă profesor de limba şi literatura română avea şi el o
bibliotecă personală. Prin intermediul
bibliotecii sale s-a legat o prietenie pe viaţă între mine si literaturile
română, rusă, franceză şi italiană.
Primul de care am luat cunoştinţă
şi la care ţin cel mai mult a fost poetul Mihai Eminescu. Eminescu, cel
mai mare poet al nostru, despre care aveam să aflu peste câţiva ani că a fost
ultimul romantic al Europei, are ca teme predilecte în creaţia sa poetică
frumuseţea naturii, copilăria la ţară, iubirea, ordinea din Univers, istoria
poporului nostru. În anii de liceu aveam să aflu că Eminescu, poetul care a
influenţat în bună măsură însăşi evoluţia limbii române, având o cultură vastă
şi fiind un mare ziarist, a abordat aceste teme dintr-o perspectivă modernă, ca şi maniera în care le-a tratat.
• Există şi poeţi turci care v-au influenţat,
care ar fi aceştia?
La
absolvirea liceului, dată fiind pasiunea mea pentru literatură, bineînţeles că
am optat pentru filologie, facultatea de limbi străine. Iar în ceea ce priveşte
limba străină, la sfatul unui mare rebusist prieten, am ales limba turcă. În
anii petrecuţi în Universitate, am luat contact îndeaproape cu literatura
universală şi i-am putut lectura dintr-o altă perspectivă
pe poeţii lumii pe care îi cunoscusem în biblioteca unchiului. Dându-mi seama
că şi pe mine mă leagă ceva anume de poezie m-am apucat de scris. În cadrul
unei întalniri a studenţilor facultăţii noastre cu marii poeţi Ana Blandiana şi
Marin Sorescu am putut citi pentru prima dată din poeziile mele. La puţin timp
după aceea aveau sa-mi fie publicate în revista literară Amfiteatru primele
poezii. Primul poet turc de care am luat cunoştinţă în facultate a fost Cahit
Sıtkı Taranci. Cele dintâi cuvinte turceşti cu care profesorul Nevzat Yusuf
şi-a propus să ne familiarizeze au fost versurile poeziei lui Taranci
intitulate “Ciudatul”, pe care am şi învatat-o imediat pe de rost. După aceea
aveam sa-i întâlnesc pe poeţii turci moderni precum Nazım Hikmet, Yahia Kemal
Beyatlı, Sait Faik Abasıyanık – fără să-i uităm pe clasicii Yunus Emre sau Celaleddin Rumi. M-am
îndrăgostit, pot spune, de Orhan Veli Kanık şi Fazıl Hüsnü Dağlarca. Poate şi
pentru faptul că ei doi îşi au “fraţi gemeni” în literatura româna - Marin Sorescu şi Nichita Stănescu, pe care eu
îi iubesc nespus de mult. Mai ales în străfundurile poeziei lui Stănescu şi Dağlarca cred că
mi-am găsit propriul univers poetic.
•
Are poezia o dimensiune universală?
Ce credeţi despre interferenţele
ce izvorăsc din legăturile istorice şi de vecinătate dintre ţări?
Fărăp
îndoială, poezia are o dimensiune universală. Mai précis, dacă nu luăm în
calcul deosebirile de limbă, ca instrument, poezia este universală. Şi aceasta
pentru că tematicile, simbolistica, tehnicile sunt universale, iar
sentimentele, impresiile, gândurile pe care le generează sunt omenşti. Aşadar
poezia este universală. Iubirile, suferinţele, visele, dragostea de natură,
modul cum ne concepem viaţa sunt aceleaşi. În orice colţ al lumii trăiesc,
oamenii iubesc, se supără, visează, protestează sau cad robi la fel. Şi eu
consider că rostul artelor şi, în cazul nostru, al poeziei este acela de a
reflecta energiile din oameni manifestate sub formă de vise, gânduri, sentimente,
trăiri. Ca toate artele în general, poezia îi determină pe oameni să se apropie
unii de alţii.
•
Dumneavoastră v-aţi tradus din română în turcă poeziile. Constituie un
avantaj faptul că autorul însuşi îşi traduce poeziile într-o altă limbă?
Puţin mai înainte
făceam referire la limbă. Poezia este o artă, iar instrumentul specific ei este
cuvântul. Cuvintele işi au înţelesul lor, dar în poezie este foarte imporatantă
şi ordonarea acestor inţelesuri. Forma în poezie vizeaza versurile, iar în
interiorul versurilor lungimea, succesiunea, ritmul, măsura. În aşanumita poezie clasică mai e şi
rima de la sfârşitul versurilor… E greu ca atunci când traduci să găseşti
răspunsul adecvat la toate cerinţele astea. Aşa cum afirma şi Osman Bozkurt, “traducatorul trebuie să
fie bine înzestrat în amblele limbi”. Însă nu e suficientă buna cunoaştere a
limbii. Trebuie să stăpâneşti bine şi limbajul poetic, “poeteasca”, cum îi spun
eu. Poezia nu înseamna doar scriere/citire, ci şi trăire. Mai concret, poetul
bilingv trebuie să-şi “trăiască” în mod similar poeziile scrise în cele două
limbi şi să-i facă pe cititorii cunoscători ai uneia din cele două limbi să
“trăiasca” în mod identic aceeaşi poezie. Uneori poeziile nu se traduc direct,
ci prin intermediul unei alte limbi. Fără îndoială, în astfel de cazuri în poezile traduse nu se vor
mai regăsi în întregime energiile originale.
Publicat in ziarul BirGun din
16.09.2017
KADİR İNCESU
Bükreş
Üniversitesi Yabancı Dil ve Edebiyat Fakültesi/Türkoloji Bölümünü bitiren Romen
Şair Marian Ilie’nin bir şiir kitabı “Dalgaların Hüznü” özgün adıyla
“Trtisteţea Valurilor” Usar Yayıncılık tarafından yayımlandı.
Marian
Ilie’nin ayrıca; Doğru Aşkım Mellactonia (2007), İkinci Mektup III (şiir 2010),
Bostan Gözetleme Kulesinden Şarkılar (şiir 2011), Leylak Düşünceli Lambam (şiir
2012), Sözcükler Eyvah Sözcükler (2015) adlı kitapları bulunuyor.
Öğrencilik
yıllarında ödev edindiği Fazıl Hüsnü Dağlarca şiirlerinin Romence’ye çeviri
çalışması 2012 yılında Romanya’da gerçekleştirilen bir şiir festivalinde ödüle
değer görülen Marian Ilie ile şiiri üzerine konuştuk.
• Şiire ilginizin lise yıllarınızda
başladığını biliyoruz. Şiire ilginizi ve yazma hevesinizi neye borçlusunuz?
Şiirle ilgim
çocukluğumdan geliyor. Annem ve babam halk müziğini çok seviyor, güzel de şarkı
söylüyorlardı. Ben böylece güzel bir mirasla açtım gözlerimi hayata. Halk
müziğimizin sözleri şiirdir. Konusu ne olursa olsun, çoğu “Foaieverde de…” (Hey
yeşil… yaprağı hey) dizesiyle başlar; mutlaka ağacın veya bitkinin adıyla beraber.
Ağaç veya bitki, şarkının konusuna göre çam, kayın, elma ağacı veya yonca,
buğday, pelin veya her türlü çiçek olabilir. Şarkının sözleri müziklerine fazla
ağırlık verir. Köyümde tarlalarda olsun, otlaklarda olsun, bayramlarda,
eğlencelerde olsun şarkı söyleniyordu. Halk şiirimiz de var. Yüzyıllar boyunca
ağızdan ağıza geçen Mioriţa (Koyuncuk) ve Meşterul Manole (Manole Usta) gibi
baladlar Romen edebiyatının şaheserleri arasında yer alır.
Okula
başladıktan sonra bizim şairlerimizin eserleriyle temasa girdim. Derslerde ve
özellikle okul bayramlarında sahneye çıkıp şarkı söylüyor ve ezbere şiir
okuyordum. 12 yaşındayken de ilk şiirimi yazdım. Köyün kültürevinde sinema
cihazı götürülüp her hafta iki defa birer filim oynuyordu. Bir anda sinema
cihazı bozulunca filim oynamadı ve ben bu olayla ilgili olarak halk şiiri
şeklinde bir hiciv yazıp kültürevinin kapısına yapıştırdım. İşte böyle,
doğduğum köyün ilk ve tek şairi kendi eserini halka sunuyordu.
• En çok etkilendiğiniz Romen şairler ile
sizi etkileyen önemli yönlerinden kısaca söz eder misiniz?
Köyün
kültürevinde bir kütüphane vardı. Özellikle kışın ben dahil köylüler çok kitap
okuyorlardı. Öte yandan Romence dil ve edebiyat öğretmeni olan bir dayımın da
kendi kütüphanesi vardı. Özellikle Romen, Rus, Fransız ve İtalyan
edebiyatlarıyla hiç bitmeyen bir dostluğum doğmuştur onun kütüphanesinin
aracılığıyla… İlk tanıdığım ve en çok sevdiğim şair Mihai Eminescu’ydu. Bizim
en büyük şairimiz olan ve bir kaç sene sonra Avrupa’nın son romantik şairi
olduğunu öğrenecek olduğum Eminescu’nun şiirlerinde köylü çocukluğu, doğanın
güzelliği, aşk, kozmik düzen, halkımızın tarihi en değerli temalardır.
Romence’nin dil olarak geliştirilmesini epeyce etkileyen çok geniş bir kültür
sahibi ve büyük bir gazeteci olan Eminescu bu temalara modern bir görüş ve
şekilde yanaştığını lise yıllarında öğrenecektim.
• Etkilendiğiniz Türk şairler var mı, varsa
hangi şairlerden etkilendiniz?
Liseyi
bitirince, edebiyat tutkum nedeniyle tabii ki kati olarak yabancı dil
fakültesini tercih ettim. Dil tercihim olarak, zekâlı ünlü bir bulmacacı
dostumun tavsiyesi üzerine Türkçe’yi seçtim. Üniversite yıllarında evrensel
edebiyatla yakından tanışarak dayımın kütüphanesinde tanıdığım dünya şairlerini
yeni bir perspektif içinden okuyabildim. Benim de şiirle özel bir bağlantımın
olduğunu fark ederek şiir yazmaya başladım. Yazdığım şiirlerimden ilk olarak
büyük şair olan Ana Blandiana ve Marin Sorescu’nun fakültemizin öğrencileriyle
bir görüşmesi sırasında okuyabildim. Az sonra ilk şiirlerim Amfıteatru edebiyat
gazetesinde yayınlanmıştır. Fakültede tanıdığım ilk Türk şairi Cahit Sıtkı’ydı.
Nevzat Yusuf hocamızın tanıştırdığı ilk Türkçe sözcükleri, hemen
ezberleyebildiğim Tarancı’nın Garip Kişi şiiriydi. Sonra da Nâzım Hikmet, Yahya
Kemal Beyatlı, Sait Faik Abasıyanık gibi büyük modern Türk şairleriyle
rasgeldim – Yunus Emre, Celâleddin Rumî’leri unutmaksızın. Özellikle Orhan Veli
Kanık ve Fazıl Hüsnü Dağlarca’ya aşık düştüm. Onların Romen edebiyatında çok
sevdiğim Marin Sorescu ve Nichita Stănescu “ikiz kardeşleri” olduğundan dolayı
belki. Özellikle Stănescu ve Dağlarca imzaladıkları şiirlerin derinliklerinde
kendi şiir evrenimi bulduğumu sanırım.
• Size göre şiirin evrensel yönü varsa bunun,
ülkeler arasındaki tarihsel ve yakın komşuluk bağlarıyla karşılıklı etkileşimi
hakkında düşüncelerinizi öğrenebilir miyiz?
Kesinlikle
şiirin evrensel yüzü var. Daha doğrusu dil olayı ele alınmazsa şiir
evrenseldir. Çünkü temaları, sembolleri, teknikleri evrensel, yaratılan
duygular, düşünceler, izlenimler insancadır. Öyleyse şiir evrenseldir. Aşklar,
üzüntüler, rüyalar, doğa sevgisi, hayat anlayışı aynıdır. İnsanlar Evrenin her
ne köşesinde yaşarsa yaşasın aynı tarzda sever, sevinir, üzülür, rüya görür,
protesto yapar veya köleleşir. Bence de sanatların ve şiirin maksadı insan
içindeki düş/düşünce/duygu enerjilerini yansıtmaktır. Şiir dahil sanatlar
insanları birbirine yakınlaştırır.
• Şiirlerinizi Romence’den Türkçeye siz
çevirdiniz. Şiirini başka dile şairinin çevirmesi avantaj mıdır?
Az önce dil
olayına değiniyordum. Şiir sanattır ve onun spesifik aleti sözdür. Sözlerin
kendi anlamları var ama şiirde anlamların düzenlendikleri şekil de büyük önem
taşımaktadır. Şiir şekli dizeler demek ve bunların içinde boyut, sıralanma,
ritim, ölçü demektir. Klasik denilen şiirde de dizelerin sonundaki uyak...
Çevirirken tüm bu gerekliliklere uygun bir cevap verebilmek zordur. Osman
Bozkurt’un dediği gibi çevirmen “İki dilde yetkin donanıma sahip”. Ancak dil
ustalığı yetmez, benim “şairce” dediğim şair dilinde de usta olmalıdır.
Yazmak/okumaktan fazla olarak şiir yaşanır. Yani iki dili bilen şair yazdığı
şiirlerini iki dilde aynen yaşamalı ve iki dilden birini bilenleri aynen
yaşatmalıdır. Bazen eserler direk olarak değil, başka bir dilin aracılığıyla
çevrilir. Böylece çevrilmiş eserlerin orijinal enerjilerinden bir kayıp var
mutlaka.
***
Pod de poezie între Turcia şi Romania
Articol publicat în
ziarul BirGun din 22.09.2017
La
Institutul Cultural Român Dimitrie Cantemir din Istanbul a avut loc o
manifestare prilejuită de lansarea volumelor de poezie “Locul cu cocori” semant
de Nevzat Yusuf Sarıgöl şi “Tristeţea valurilor” semnat de, Ilie publicate de
Editura Usar Yayıncılık. La manifestare, derulată sub deviza “Chipul universal
al poeziei” Nevzat Yusuf Sarıgöl nu a putut lua parte, din motive de sănătate.
A participat însă Marian Ilie, în compania lui Emil Lungeanu şi Aureliu Goci.
În deschiderea manifestării Osman Bozkurt afirma
că aceasta “este, în contextul universalitatii poeziei, o întâlnire a două culturi, nu doar a celor
doi poeţi, ca persoane”, dat fiind faptul că “speţa umana populează în comun
planeta”. În cuvântul său directoarea
Instiututului Cultural Român Dimitrie Cantemir Nadia Tunsu, si-a exprimat bucuria de a găzdui o manifestare dedicată
celor doi valoroşi poeţi Nevzat Yusuf şi
Marian Ilie şi le-a mulţumit celor prezenţi pentru participare.
Din
partea Editurii Usar Yayıncılık, Hasan
Örnek a vorbit despre cele două volume editate şi le-a urat autorilor “în
numele prieteniei şi frăţiei , fiţi bineveniţi”. Şi-au expus punctele de vedere
privindu-i pe poeţii Nevzat Yusuf şi Marian Ilie scriitorii poeţi Afşar Temuçin, Ayten Mutlu
şi Ahmet Özer, precum şi Emil Lungeanu şi Aureliu Goci, veniţi din România.
Poeţii Oya Aksu şi Ali Mustafa au recitat din creaţiile celor doi poeţi români.
S-a vizionat
totodată un mesaj video transmis de Nevzat Yusuf, prilej cu care poetul Egemen
Berköz a dat glas gândurilor sale despre Nevzat Yusuf Sarıgöl.
Comentarii:
Iubite
Maestre, Marian Ilie,
De la Dumneavoastră am învățat ca ,,să facem punte” spre binele
neamului nostru între toți românii, ori
unde se află ei și la fel și către popoarele lumii, răspândind cultura
românească și inspirându-ne și noi din
roua altor zări.
Vă felicit pentru deosebitele
Dumneavoastră demersuri în acest sens. Mă bucur pentru faptul că nu ați fost
singur pentru lansări de carte și interviu la Institutul Dimitrie Cantemir din
Istanbul și spre a vă auzi , ca noi
toți, nu numai prin radio, TV, sau slova scrisă, v-au
însoțit Domnii Emil Lungeanu și
Aureliu Goci.
La
Institutul Dimitrie Cantemir din Istanbul ați mai întâlnit încă o româncă cu
investitură literară, pe Doamna Nadia Tunsu.
Materialul
amplu, bilingv, pe care ni l-ați trimis, eu consider că este o continuare a
științei ,, arta poetică”, subliniind izvorul nesecat de inspirație și energie
pe care îl putem sorbi din folklorul nostru, din cântecele noastre, din creația
înaintașilor noștri. Iar după ce am alcătuit viziunea noastră poetică personală
, reușind, să o transmitem în cele patru zări, așa precum au făcut iluștrii
noștri scriitori din alte vremi. Sau cum având mare răsunet creația lor, au
devenit cunoscuți în toată lumea.
Deci
șansa recunoașterii meritului, împletită
cu dăruirea din creație au propagat răsunetul, răsunet care s-a transformat
în energia artistică, larg cuceritoare a
versului.
Am simțit nevoia să sintetizez în câteva
rânduri simple ideile care m-au
învăluit citind aceste știri și în care și
Marin Sorescu și Nichita Stănescu sunt amintiți ca generoși poeți și
scriitori universali creatori de epocă prin energia versului lor genial,
asemuindu-se, oarecum, în spirit cu alți corifei ai lumii literare, care și
aceia și-au împlinit frumoasa menire, și
Domnia voastră fiind unul din aceia
Cu deosebită stimă,
Melania Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu