Incredibilă
minune! Scumpă orânduire a lucrării lui Dumnezeu! O mică fărâmă de piatră, apă
și foc, învelită în cerul de ploi și ninsori trecute prin soare și vis,
alergând în iureșul nebun, dintr-un capăt la altul al necuprinderii.
Ne stăruie
sub tălpi, vremelnic, răspunsul edificării timpului, de dinainte de a fi talpa…
și ochii și mintea și inima înfiripate spre a cunoaște, până când – înainte de
a lepăda praful reavăn, fertil, în care viața și-a statornicit îndurătoare și
blândă nefericirea sau, dimpotrivă, imensa bucurie a zămislirii și nașterii –
privim urmele pașilor ce se duc în veșnicii, cu noi sau fără de noi !
Câtă măreție
și cât fior într-o lacrimă uitată de Dumnezeu peste lumea aceasta, din care
nimeni nu va scăpa viu, tocmai de-aceea… că viața se mută de aici cu noi cu
toți, spre dorurile cele de Sus.
S: Prof.V.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu