NISTOROIU - ...un OM cu suflet frumos cât o ŢARĂ

       ADRIAN COSTEA-un OM cu suflet frumos cât o ŢARĂ şi mai mult...

                                                 GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

   „Geniile trebuie să aibă cultul mulţimelor:

   căci dacă nu ar fi ele-nu ar fi ei.

   Mulţimele trebuie să aibă cultul geniilor lor:

   căci dacă nu ar fi ei-nu ar fi ele.”

(A.               C.  CUZA)

   În Omul frumos, ales, sălăşluieşte cultul pentru Dumnezeu, Creaţia Sa şi pentru Neamul său.

   Ochii, inima şi sufletul Omului frumos caută, întâmpină, îmbrăţişează şi împătăşeşte celor doritori, doar ce e bine, frumos, adevărat, veşnic, sublim, serafic şi sfânt.

   Cugetarea lui e o simfonie a armoniei universale ce înnobilează generaţia sa şi posteritatea.

   Omul frumos, faimos are o conştiinţă morală creştină, un caracter integru, un suflet strălucitor din demnitatea căruia se aprind toate manifestările lui dinlăuntru şi din afară, imprimându-i astfel pecetea originalităţii sale alese.

   Omul frumos, ales, cu care conlucrează Dumnezeu şi în care se răsfânge caracterul Naţiei este o admirabilă pledoarie pentru Neamul său.

   Orice gând, cuvânt ori faptă a Omului ales este o expresie sublimă a frumuseţii Neamului.

   Creaţia Omului frumos este aşadar o Taină aleasă. Orice operă de valoare e Dar şi Taină.

   Numai cine comunică cu frumosul se cuminecă în Dumnezeu, putându-se apropia de Adevăr: „Orice operă e dar o taină, pe care trebuie să o dezlegi: care nu are fiinţă decât în raport cu simţirea şi priceperea ta.” (A. C. Cuza în prefaţa lucrării, Mihail Eminescu-Opere Complete. Ed. Librăria Românească, Iaşi-1914, p. VIII)

   Adrian Costea-CÂNEAZUL FRUMOSULUI ROMÂNESC!

   Omul frumos de care vorbesc aici este ADRIAN COSTEA, artistul româno-francez, care a realizat pentru Neamul nostru un concept monumental de o grandoare aproape divină, aproape absolută: „ETERNELLE et FASCINANTE ROUMANIE”.

   Iată Omul: ADRIAN COSTEA –AMBASSADEUR AT LARGE DU PRESIDENT DE LA REPUBLIQUE DE ROUMANIE CONSEILLER EXTRAORDINAIRE DU PRESIDENT DE LA REPUBLIQUE DE ROUMANIE AFFAIRES POLITIQUES, ECONOMIQUES, FINANCIERES, DIPLOMATIQUES ET DE SECURITE NATIONALE POLE ETRANGERE

   Iată Opera: „ETERNELLE et FASCINANTE ROUMANIE”- ANTOLOGIA FRUMOSULUI POPOR ROMÂN şi a PATRIEI sale-GRĂDINA MAICII DOMNULUI-VLAHERNA CARPATINA.

   Iată Artistul: Antologia în imagini a poporului nostru frumos valah s-a realizat cu o caravană profesională care a parcurs între 1992-1996, aproape 80.000 km, realizând pe peliculă Kodac 240.000 de fotografii. Din toate negativele obţinute s-a selectat o arhivă de numai 44.000 imagini negative, operându-se doar 500 de imagini extrase ce strălucesc etern în fascinanta antologie-Costea a României.

   Antologia, Pruncul frumos al Dacoromâniei s-a născut în greutate de aproximativ 8 kg, avânt toate trăsăturile caracteristice ale unui Neam prea ales în care se reflectă harul, credinţa, frumosul, curajul, binele, răbdarea, sublimul, adevărul, libertatea, omenia, geniul, demnitatea, eroismul, martiriul, sfinţemia, iubirea.

   A fost realizată în Franţa, de editorul Groupe Saintonge Editions-Paris, distribuită în 144 de ţări, având 110.000 destinatari finali.

   Fiecare exemplar a fost însoţit de o scrisoare a autorului cuprinsă între 10-15 pagini în limba destinatarului, însumând peste 1.000.000 de pagini.

   După darul făcut celor 110.000 de destinatari, Antologie + scrisoare, 110.000 de Eterne şi Fascinante Românii, artistul-ambasador a primit în jur de 180.000 scrisori de răspunsuri frumoase din afara hotarelor ţării.

   Românul nostru frumos Miron Manega a selectat în acest cotidian de prestigiu doar 11 scrisori dintre cele primite, după ultimul val al distribuţiei, toamna 1999-primăvara lui 2000.

   Mă voi rezuma numai la numele şi funcţia expediatorului, astfel:

1. Jean-Franqois Burgelin, Procuror General al Franţei şi mb. al Comisiei Naţionale Consultative a Drepturilor Omului;

2. Jacques Delors, Preşedintele Grupului de Studii şi Cercetări „Notre Europe”, deputat european, ministru de Finanţe;

3. Senatorul Andre Rouviere;

4. Senatorul Jacques Larche, Preşedinte al Comisiei de Legi  Constituţionale a Franţei;

5. Bernard Stasi, deputat francez, european, ministru;

6. Alain Barrau, Preşedintele Delegaţiei pentru Uniunea Europeană din Parlamentul Franţei;

7. Michele Sabban, Director general în Ministerul Economiei, Finanţelor şi Industriei; 8. Franqois Nicoullaud, Director general în Ministerul Afacerilor Externe, fost ambasador şi Preşedinte al Agenţiei pentru Educaţie în limba franceză/ diaspora;

9. Claude Pompidou, văduva fostului preşedinte al Franţei;

10. Alain Juppe, deputat francez, europarlamentar, ministru, premier;

11. Nicolas Sarkozy, ministru, deputat, primar de Neuilly-sur-Seine, preşedinte al Franţei.   

   Din cele aproximativ 15.000 de Eterne şi Fascinante Românii, oferite unor inşi autonomi, privilegiaţi din guvern, parlament, preşedenţie, instituţii de stat şi Bancorex-în calitate de cumpărător de publicitate, doar Unul singur a ieşit din beznă, din încremenire, din muţenie, din surzire, Patriarhul Teoctis Arapaşu, care a mulţumit cordial printr-o scrisoare frumoasă.

   Restul de NIMENI..., NIMIC!

   Insul cu sufletul schimonosit de ură, invidie, laşitate, stupizenie stâlceşte şi striveşte tot ce întâlneşte în cale prin vidul dureros al gândirii sale meschine: cuvânt, operă, om, geniu etc.

   Insul urât, turbat în faţa Frumosului de orice natură: fiinţă, lucru, persoană, pe care-l pomenesc nevoit-cristian tudor popescu: „suferă, cred, cum perfect l-a diagnosticat alt Om frumos Miron Manega, de sindromul anti-Pieta, sau sindromul isteriei în faţa perfecţiunii.” (Certitudinea, Coordonator spiritual şi moral: MIHAI EMINESCU, Anul 1, Nr.0, 2017, p. 6)

   Frumosul nu se poate oglindi decât în Frumos. Urâtul sălăşluieşte doar în sinele autonom.

   Dacă primitorii din România ai marelui şi frumosului Dar, n-au gângurit nimic, presa ocultă a urlat: „A existat, bineînţeles, spune acelaşi Om frumos Miron Manega, reacţia gregară a presei: demonizarea unanimă, pe toate canalele de comunicare media din România, a cărţii „Eternelle et Fascinante Roumanie”. O campanie furibundă şi inexplicabilă de nimicire a proiectului, în sute de pagini de ziare, fără ca autorii acestei campanii să ştie ceva despre carte şi despre menirea ei. Încununarea acestei campanii a fost atitudinea de torţionar ideologic a lui cristian tudor popescu, în data de 26 mai 2017, la Digi 24.” (idem. p. 9)

   Vampirul monstruozităţii-calcă totul în picioare: pământul, soarele, cerul dac, profanând deseori majestatea sacră a Limbii noastre divine.

   Referindu-se la monumentala Antologie a Frumosului: „Eternelle et Fascinante Roumanie”, cutia, casetele, pânza roşie cu numele României inscripţionat pe foiţă de aur, care înconjoară Cartea-Monument, în emisiunea amintită, c.t.p.-chipul turbării personificate, striveşte între copitele fumegânde a exprimării sale aura cuvintelor celeste: „... Este, domnule, după părerea mea, este (rosteşte tare şi accentuat) MONUMENTUL CORUPŢIEI DIN ROMÂNIA. Artistic!... Ar putea fi pus pă un soclu... Aici e ca la groapă, tragi dă funii... Vedeţi cum e făcută? Dăşchidem acum şi ce vedem aici-şa?... Dedesubt se găseşte, aici-şa... În carte, mai e ceva... aicea,... trebuie să scoatem dă aici... Iată poze!... Este o carte cu poze, dom’le... Cu poze dă oameni. Cu poze dă oameni, dă garduri... „Eterna şi fascinanta Românie”. (comentează o imagine:) Asta e dă la Ateneu... Are şi semn de carte cu care poţi să omori un om... E şi cu ouă dă Paşti!... Cu ouă dă Paşti! Semnul dă carte e cu ouă dă Paşti!... Şi pentru aceasta s-au dat PESTE CINCI MILIOANE DĂ DOLARI... din buzunarul CE-TĂ-ŢE-NI-LOR RO-MÂ-NI-EI...

Ăia „peste cinci milioane dă dolari”, care au fost de fapt, 4,7 milioane, extraşi, „cu contribuţia decisivă a domnului Hrebenciuc din banii, din buzunarul  CE-TĂ-ŢE-NI-LOR RO-MÂ-NI-EI” reprezentau, repet, spune distinsul Miron Manega, contravaloarea publicităţii cumpărate de Bancorex. Publicitate care se regăseşte de patru ori în ansamblul cărţii, atât în interior (pagina 512-penultima) şi pe coperta 4, cât şi (de două ori) pe semnul de carte... Cartea s-a tipărit, de fapt, într-un tiraj de aproximativ 130.000 exemplare, din care o parte au fost rebuturi... Căci, la un asemenea tiraj şi la un asemenea volum de hârtie, fără să mai punem la socoteală cheltuielile de distribuţie nominală în 144 de ţări (aproximativ 8 kg x 110.000 exemplare = 880.000 kg), suma invocată de el, ca presupus jaf naţional, devenea o simplă şi sinistră glumă. Mi-ar face plăcere să-l văd pe cristian tudor popescu la fel de indignat în privinţa „frunzei” doamnei Udrea, ale cărei costuri s-au ridicat la aproape 76 de milioane de euro, din care 75 de milioane numai pentru promovare şi distribuire... Precizare: Adrian Costea nu a fost niciodată salariat al statului român. Nu a cerut şi nu a primit niciodată vreo formă de recompensă, nici în bani, nici în natură, nici direct, nici indirect.”(Miron Manega,  Certitudinea, p. 7,8)

   Emil Constantinescu, ex-preşedintele ţării, nu putea să-l îndrume pe Adrian Costea spre acel Dar minunat, fiindcă el s-a precipitat prea mult cu Convenţia Democratică, cu miile de specialişti..., încât  a donat Insula Şerpilor, Ucrainei aşa pur şi simplu fără ca aceasta să pretindă ceva, rămânând acelaşi ins care, după mandatul prezidenţial a devenit specialistul militant privind destinul Roşiei Montane pentru crasa exploatare străină.

   Despre celălalt uzurpator şi ucigător Emanat... ce să mai vorbim.

   Greu păcat, că marele Om, artistul cu sufletul frumos Adrian Costea a făcut un asemenea Dar grandios unui omuleţ bolnav, închipuit a fi un ziarist bine cotat, în realitate fiind sub un cot, adică de-o şchioapă, spumegând în sperjurul deontologic care încalcă flagrant Decalogul Jurnalistului.

   El s-a cocoţat graţie isteriei, graţie maleficului din el pe culmile disperării unde sălăşluiesc inşii cu sufletul chircit de venin în faţa unor evidenţe care-i copleşesc, îi sufocă, îi tâmpesc.

   Vorba lui G. B. Shaw: „Când un cap se ciocneşte de o carte şi sună a gol, nu întotdeauna e de vină cartea.”

   Cine sunt detractorii, denigratorii, calomniatorii, guzganii Românilor?

   Priviţi-le chipul radiind de vampir: o faţă demonizată de Monstru, hulpavă de urât pe un trup boţit cu ghiare ce sfâşie literele, cuvintele, epresiile, binele, adevărul, credinţa, Omul Frumos.

   Fachirul ziarist, ghilotinarul ideologic, torţionarul de litere şi cuvinte-c.t.p. (chipul turbării personificate), „prostituatul intelectual”, cum remarcabil sublinia faimosul jurnalist John Swinton, scoţianul-american în Clubul Twilight, confraţilor săi în seara zilei de 12 Aprilie 1883: „... Treaba jurnalistului e să distrugă adevărul; să mintă sfruntat; să pervertească; să denigreze; să lingă cismele lui Mamon şi să vândă ţara şi neamul pentru pâinea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi, o ştiu şi eu. Şi atunci de ce să închinăm pentru o presă independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise. Suntem Hopa Mitică; ei trag sforile şi noi dansăm. Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar nişte prostituate intelectuale.” (Certitudinea,anul 1, nr.0, 2017, p. 1) 

   

    Adrian Costea a ridicat pe altarul jertfei celor nouă ani de viaţă, cu sacrificiul personal, moral şi material o somptuoasă Catedrală editorială a frumuseţii Neamului dacoromân.

   Adrian Costea se înscrie în Galeria marilor personalităţi spirituale, ctitori de cultură creştină, ctitori de educaţie, ctitori de Neam, într-un cuvânt Ctitori de Frumos Românesc pe care Seminţia noastră prea aleasă daco-valaho-română le-a dat Patriei de-a lungul mileniilor, alături de marii regi şi Voievozi: Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Matei Basarab, alături de marii Ierarhi: Şaguna, Varlaam, Dosoftei, Ivireanul, Justinian, Plămădeală, de marele mecena Emanoil Gojdu, de marii Vlădicii ai gândirii şi mărturisirii istorico-teologico-filosofice ai culturii şi educaţiei creştin-ortodoxe naţional-universale: Cantemir, Haşdeu, Eminescu, Densuşianu, Mateevici, I. Nistor, V. Ţepordei, Sergiu Roşca, Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Ernest Bernea, Vasile Băncilă, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Th. M. Popescu, Dimitrie Bejan, Iustin Pârvu, de artizanii frumosului: Brâncuşi, Grigorescu, Constantin Daniel Rosenthal, de rapsozii divini ai muzicii sublime: Porumbescu, Enescu, Maria Tănase, Tudor Gheorghe, Dumitru Fărcaşu, de alteţele Iubirii: regina Maria, principesa Ileana-Maica Alexandra şi atât de mulţi alţi Aleşi frumoşi şi inimoşi Fii ai Dacoromâniei.

   Antologia Frumuseţii Sacre a României este ca o Icoană aureolată şi răsfrântă în sute de chipuri sublime de Valahi, de locuri mirifice, de imagini celeste, de priviri serafice:

   „O Românie ancestrală, caldă, în culorile ei reale, demnă şi verticală. Privirile chipurilor sunt directe şi clare, unele inocente, altele severe. Se vede însă substanţa umană în albul ochilor prezentaţi. O Românie care emană încredere şi cheamă la ea.” (Miron Manega,  Certitudinea, p. 7)

   Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru Oamenii frumoşi pe care i-a hărăzit Neamului nostru!

   Mulţumim Bunului Dumnezeu, că Omul frumos: poetul, gânditorul, inginerul, geniul, artistul, învăţătorul, duhovnicul, eroul, martirul, cuviosul, mărturisitorul, sfântul nu sunt aleşi de detractorii şi denigratorii care nu se pot situa nicicând pe treapta creştină şi demnitatea de Om!

+ Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul.