Cel mai tânăr erou de război român

Cel mai tânăr erou de război român din istorie, umilit de ţara pe care a slujit-o

DIANA OROS

Profesorul Dan Voiculescu a reactionat la acest articol : „Am citit astăzi, în Jurnalul Național, povestea eroului Marin Lungu și sunt hotărât să mă lupt pentru dânsul. Revin cu detalii.”

Generalul maior în rezervă Marin Lungu este cel mai tânăr veteran din istoria celui de-al doilea Război Mondial, erou al Armatei Române, supravieţuitor al unui lagăr nazist, decorat cu cele mai înalte distincţii militare în România, Cehia, Franţa, Slovacia şi Rusia. A intrat în război în prima linie la doar 7 ani, a participat la eliberarea Transilvaniei, Ungariei şi Cehoslovaciei, iar la 9 ani era deja caporal. Elogiat de presa europeană a vremii, Marin Lungu a fost subiectul a două cărţi, despre incredibila sa viaţă s-au făcut două filme. Un erou cum alţii nu au, dar de care propria lui ţară îşi bate joc.

 „Şi-au bătut joc de mine. Cuiva nu-i plac ochii mei şi n-am făcut rău niciodată, nimănui...”, ne spune generalul maior Marin Lungu. Peste câteva luni va împlini 82 de ani şi nu înţelege ce şi de ce i se întâmplă. Stă într-o locuinţă socială, oferită de Primăria Capitalei, după ani de chin şi alergătură prin instanţă, pe la ministere, Parlament, Preşedinţie, în căutarea dreptăţii. Cel mai tânăr veteran de război din istorie a căzut victimă mafiei imobiliare din Bucureşti, care l-a aruncat în stradă din propria casă, în anul 2004. Judecătorii corupţi şi politicienii ipocriţi şi-au unit forţele pentru a umili unul din ultimii eroi români ai celui de-al doilea Război Mondial.

Mesaj pentru un erou de război: „Doamna ministru nu vrea să te primească”

Ca veteran de război, Marin Lungu „ţine” de Ministerul Apărării Naţionale, dar a ieşit la pensie în cadrul Ministerului de Interne. În ianuarie 2017, şi-a încercat norocul şi la ministrul de Interne Carmen Dan, cerând o audienţă. De cinci ori a fost chemat la minister, de tot atâtea ori a fost lăsat să stea şi câte 3-4 ore în soarele fierbinte al verii şi nu a fost primit niciodată. În cele din urmă, un aghiotant al ministrului i-a spus verde-n faţă: „doamna Dan nu vrea să te primească, nu mai insista!”. În mai 2017, ministrul Carmen Dan îi înmânează însă un „Certificat de recunoştinţă”, „pentru felul în care a înţeles să-şi iubească ţara, apărându-i cu preţul celor mai frumoşi ani, graniţele şi viitorul”. Dând dovadă de un cinism revoltător, ministrul trimite după generalul maior Marin Lungu să-l aducă şi la ceremonia de înmânare. Bătrânul erou dă bine în pozele demnitarului, problemele acestuia sunt mai puţin importante.

Lista celor 55

Carmen Dan a fost doar ultimul din cei 55 de lideri politici la care Marin Lungu a apelat de-a lungul timpului. Cel mai tânăr erou de război le-a ţinut o evidenţă strictă, ne arată lista celor 55, în dreptul fiecăruia a trecut şi numărul de memorii adresate. Nicolae Văcăroiu- un memoriu, Adrian Năstase- trei memorii, Ion Iliescu- un memoriu, Emil Constantinescu- un memoriu, Călin Popescu Tăriceanu- două memorii, Gabriel Oprea- trei memorii, Victor Ponta- patru memorii, Sorin Oprescu- şase memorii, Traian Băsescu- trei memorii, Klaus Iohannis- două memorii, iar lista se întinde pe trei pagini. Generalul are o memorie incredibilă. Cercetaşul care la 7 ani „îndosaria” din mers câte tancuri şi tunuri aveau trupele naziste, ce armament purtau şi câţi soldaţi erau, pentru a transmite apoi informaţia trupelor române, povesteşte în detaliu cum a decurs fiecare demers în parte, pentru fiecare politician.

Sentinţă a Tribunalului în timpul procesului la judecătorie

În 1996, pe când era consilier parlamentar în celebra comisie „Apartamentul”, a început să primească somaţii pentru a părăsi apartamentul cu trei camere de pe strada Costache Negri nr.12, în care locuia din 1979. A început să se judece cu Dana Moisescu, cea care revendica apartamentul fără a depune vreodată dovada dreptului său de proprietate asupra respectivului imobil. În 1999, pe când dosarul său încă se judeca pe fond la Judecătoria Sectorului 5, un bărbat bine coboară dintr-o limuzină cu geamuri fumurii în dreptul casei sale, îl anunţă că a cumpărat toată clădirea şi-i spune, în faţă, că procesele sunt de faţadă, pentru că el are deja o hotărâre judecătoarească definitivă şi irevocabilă în favoarea sa de la Tribunalul Bucureşti, emisă de judecătorul Florea Vişan şi datată 11.03.1999. Au urmat alţi ani de recursuri şi apeluri, dar cineva a avut grijă ca generalul maior Marin Lungu să le piardă pe toate. În iunie 2008 s-a produs inevitabilul: cel mai tânăr erou de război român este aruncat în stradă, alături de soţia sa grav bolnavă. Mobila şi toate bunurile sale, lăsate în curtea casei, au fost furate. Românul căruia un cineast american îi oferea, în anii ’80, nu mai puţin de 10.000 de dolari pentru a-şi povesti viaţa de copil-războinic, era umilit şi abandonat de ţara sa.

„Am pierdut tot. Două luni de zile soţia nu mi-a mai vorbit. A făcut atac cerebral. Eu am pierdut 70% din vederea ochiului stâng şi am început să am dificultăţi de vorbire. Nu mai păţisem aşa ceva din război, după ce am fost în lagărul nazist de la Skromca - Pyarky. Atunci, un an nu am putut vorbi, doar ţipam”, generalul maior Marin Lungu.

După insistenţe disperate, generalul maior Marin Lungu primeşte un apartament al RAAPPS pe strada Alexandru Constantinescu, unde rezistă doar 15 luni. Chiria şi utilităţile treceau de 4.000 lei pe lună, în condiţiile în care eroul de război avea o pensie de 3.000 de lei.

„Mi-am îmbolnăvit copiii, nu ne mai suportam”

„În ultimele două luni nu mai aveam nici bani de mâncare. M-au dat afară pentru neplată. Ne-am mutat la fiica mea, unde am dormit pe jos câţiva ani. Mi-am îmbolnăvit copiii, nu ne mai suportam. În tot acest timp am trimis memorii peste tot, m-am întâlnit cu toţi premierii, cu Boc, cu Ponta, apoi cu Cioloş. Toţi se arătau revoltaţi de situaţie, îmi promiteau că rezolvă şi îmi dădeau un număr de telefon la care apoi nu răspundea nimeni. O metodă clasică, folosită de toţi cei la care am apelat”, a spus general maior Marin Lungu.

Batjocura RAAPPS: i-au dat o vilă cu 22 de camere

Până să fie trimis în apartamentul de pe Alexandru Constantinescu, de unde a fost evacuat pentru neplată, RAAPPS i-a făcut mai multe oferte. Cel mai probabil în batjocură, ştiind că bătrânul erou de război nu avea cum să-şi permită. „În 2008, RAAPPS mi-a oferit vila de pe strada Washington nr. 14, fosta reşedinţă a ambasadorului elen. O vilă cu 22 de camere. Am refuzat, eu ceream doar trei camere, în care să pot sta cu soţia, după ce mafia imobiliară m-a lăsat fără casă. Ei îmi dădeau doar de la 5-6 camere în sus”, îşi aminteşte generalul.

Abandonat într-o locuinţă socială

În 2014, generalul s-a mutat în actuala sa locuinţă, un apartament social dintr-un bloc al Primăriei Capitalei. O „pomană” aruncată de statul pe care l-a slujit şi care a permis să fie scos în stradă din propria casă. Se judecă şi acum cu cea care i-a furat apartamentul, cere înapoi măcar contravaloarea acestuia: 57.000 de lei conform unei expertize tehnice sau 34.000 lei în urma unei expertize contabile. Cu banii aceştia s-ar muta în Tulcea natală, deşi are şi aici probleme legale cu pământul lăsat moştenire de bunicii săi. Autorităţile locale refuză să-i recunoască dreptul de proprietate, acesta fiind şi motivul pentru care cerea, în ianuarie 2017, audienţă la ministrul de Interne Carmen Dan.

Răzbunarea lui Traian Băsescu

„Cineva îmi poartă sâmbetele prin ministere, cel puţin la nivel de premier, altfel nu-mi explic de ce mi se întâmplă toate astea, cineva a dat ordin să fiu umilit”, consideră generalul maior Marin Lungu. Suspiciunile sale au fost confirmate încă din 2007, când a aflat că printre cei care au un dinte împotriva sa era însuşi preşedintele României. Traian Băsescu a refuzat să promulge atunci proiectul de lege al Senatului „privind atribuirea unei locuinţe celui mai tănăr erou al Armatei Române, celui mai tânăr veteran de război, decorat cu patru medalii de război şi supravieţuitor al unui lagăr nazist”. Proiectul iniţiat de senatorii Mihail Popescu, Varujan Vosganian, Dan Voiculescu şi Gheorghe Funar a fost adoptat de Senat în aprilie 2007 şi de Camera Deputaţilor în mai 2007, dar respins de preşedintele Traian Băsescu, în iulie 2007. Moment în care generalul Marin Lungu îşi aduce aminte că, printre cei anchetaţi de el în perioada 1992- 1997, prin comisia parlamentară „Apartamentul”, care viza demnitarii ce şi-ar fi însuşit abuziv imobile ale statului, s-a aflat şi Traian Băsescu. Unul din cei mai răzbunători politicieni. 

Aventurile de pe front ale cercetaşului Marin Lungu

„Am plecat la război copil de trupă, aveam 7 ani. Tatăl, bunicii, toţi bărbaţii din familia mea s-au întors acasă de pe front fără mâini, fără picioare. Pe vremea aceea trăiam cu inconştienţa copilului. Aveam mereu un cleşte la mine, cu care tăiam sârma ghimpată, să trec pe frontul nemţilor. Săream gardul, aruncam cleştele şi ţineam minte de unde să-l recuperez când mă întorceam, după ce mă eliberau nemţii care mă prindeau. Umblam noaptea prin păduri, iarna, pe geruri cumplite. Am fost mereu în faţa primei linii a frontului. Eram trimis ca cercetaş în rândurile lor, fiind cel mai mic, ajungeam cel mai departe. Trăgeam o capră după mine, era acoperirea mea. Când mă întreba ce-i cu mine vreunul din naziştii printre care umblam, făceam pe surdo-mutul şi eram lăsat să merg mai departe. Şi, în timp ce treceam de-a lungul trupelor, memoram tot ce vedeam. Mă întorceam apoi la ai mei şi le spuneam câţi nemţi erau, câte tancuri şi tunuri aveau, ce armament purtau, ce era în camioane, ce maşini, tot...Uneori, eram folosit să trimit mesaje sau să caut depozite de armament în munţii Tatra. Am avut peste 20 astfel de misiuni. În 1945, am descoperit două depozite de armament în păduri, când am fost prins de germani. Cred că şi-au dat şi ei seama că mă vedeau prea des pe acolo pentru a fi doar un biet copil surdo-mut cu o capră. M-au dus în lagărul de  Skromca- Pyarky. Se terminase războiul de o lună, iar eu încă eram aici. Am fost salvaţi de trupele sovietice şi slovace şi dus la un spital al Crucii Roşii, unde am stat internat câteva luni, traumatizat, fără să mai pot vorbi. M-a întors în ţară din Cehoslovacia pe jos, cu ultimul lot de militari români”, ne povesteşte Marin Lungu.

Decorat de patru ori în teatrul de război

În 1945, pe frontul din Cehoslovacia, ministrul de război al României, Constantin Vasiliu Răşcanu, a fost profund impresionat de copilul Marin Lungu, pe care l-a înaintat la gradul de caporal, la numai 9 ani şi l-a decorat cu „Virtutea Militară de Război- Clasa I-a (de aur)”. „Îl decorez pe acest copil pentru fapte de curaj şi eroism, pentru informaţiile aduse Armatei Române, merită mai mult şi ţara îi va fi recunoscătoare”, spunea atunci ministrul de război. S-a văzut acum cât de recunoscătoare i-a fost ţara. Tot pe front a mai fost decorat cu „Bărbăţie şi Credinţă” clasa a II-a (argint), „Medalia Serviciului Credincios” clasa II-a (argint) şi „Crucea Serviciului Credincios” clasa II-a (argint).

Erou de romane, filme şi personaj de manual pentru elevii români

Eroul de război Marin Lungu, caporal la 9 ani, a devenit o figură emblematică pentru acele vremuri cumplite, în care era nevoie de speranţă şi exemple mai mult ca de orice. Românul a ajuns pe primele pagini ale presei din toată Europa, cel mai tânăr veteran de război din istorie a fost decorat de aproape toate statele aliate, fiindu-i recunoscute meritele excepţionale. S-au scris despre el două romane: „Prea mic pentru un război atăt de mare”, de D.R. Popescu, şi “Prizonier la 9 ani”, de Ion Grecea, şi s-au turnat mai multe firme şi documentare, inclusiv în Slovacia şi Franţa. Marin Lungu a influenţat generaţii de elevi români, povestea sa, “Caporal la 9 ani”, aflându-se în manualele de citire din clasele a IV-a şi a V-a timp de 40 de ani. 

 

Doctor în istorie şi anti-Ceauşescu

După război, generalii Armatei l-au ţinut aproape şi au avut grijă să fie dat la şcoală. A făcut liceul, şi-a licenţa în istorie, iar în 1980 devine doctor în istorie cu o temă unică: „Organele de ordine şi informaţii ale României”. A lucrat în structurile de securitate ale statului, fiind responsabil de fabricile de armament sau din industriile specifice şi a ieşit la pensie în 1986, în cadrul Ministerului de Interne. Fără beneficiile securistului de rând, întrucât s-a pronunţat de mai multe ori împotriva Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu. „M-am ridicat şi am spus că eu nu mă uit la televizor, pentru că nu mai suportam să-i văd pe ăia doi. Şi nici nu am fost de acord cu multe din măsurile lor”, ne spune generalul maior Marin Lungu. Doar statutul său special, de veteran şi erou de război, l-au salvat de închisorile comuniste.

Marin Lungu este, probabil, cel mai spectaculos erou de război român, cu o poveste de viaţă fabuloasă, încărcată de glorie şi dedicată ţării sale. Un erou pe care alţii îl inventează în filme de acţiune, dar pe care autorităţile române îl umilesc.

Sursa: Melania Rusu Caragioiu