Dan Plăeşu - Tentaţia liricii de obârşie niponă

Două cărţi de Vasilica Grigoraş *

„Starea vremii azi, senryu”, Editura Pim, Iaşi, 2016;

„Ochi în ochi cu luna, tanka şi pentastihuri”,

Editura Scripta manent, ediţie bilingvă, Napier, Noua Zeelandă, 2017

Citeam deunăzi (în „România literară”, nr. 40) într-un excelent eseu, „Insperienţa onirică”, semnat de Irina Petraş, o definiţie a poeziei dată de Paul Valery. Reproduc din articol: pentru el „poezia este o artă a limbajului; anumite combinări de cuvinte pot produce o emoţie pe care altele nu o produc şi pe care noi o numim poetică... toate obiectele posibile ale lumii obişnuite... se găsesc deodată într-o relaţie indefinibilă, dar minunat de potrivită cu modurile sensibilităţii noastre generale; ele se găsesc muzicalizate, având rezonanţe unele prin altele, îşi corespund parcă armonic. Universul poetic astfel definit prezintă mari analogii cu ceea ce putem presupune despre universul visului”. Citatul a fost preluat de Irina Petraş din cartea autorului francez, „Poezii. Dialoguri. Poetica şi Estetica”, apărută la noi în 1989, în traducerea lui Ştefan Augustin Doinaş. Sau, referindu-ne la o altă  definiţie, foarte scurtă, pentru poezie, ea ar putea fi: „Cuvinte potrivite”, precum a zis Arghezi.

Am simţit nevoie să menţionez cele mai sus ca o introducere la consemnările legate de cele două cărţi ale Vasilicăi Grigoraş, cărţi de lirică în manieră japoneză. Autoarea de faţă scrie eseuri, poezii, cronici literare, impresii de călătorie, medalioane, interviuri, apărute în volume şi în periodice (print şi on-line) din ţară şi din străinătate. În ultimii ani s-a apropiat de lirica de sorginte niponă, îmbrăţişând formule poetice puţin cunoscute de marea masă a cititorilor. Dacă haiku-ul este ştiut şi agreat, despre autorii de senryu ori tanka este posibil să se ştie mai puţine lucruri. Deşi internetul oferă suficiente amănunte în acest sens. Senryu este o formă de poezie scurtă, evident, japoneză, cu o metrică similară haiku-ului (trei versuri de 5-7-5 silabe). Diferenţa o face tonalitatea, în acest caz fiind vorba despre o abordare uşor satirică, umoristică a naturii umane. Aşa încât titlul cărţii, „Starea vremii azi” se referă nu la meteo, ci la social-politic. De pildă, din grupajul „Actualitatea la zi”, cităm: „încotro oameni?/ mai peste tot negură/ şi câini lătrând”. Sau: „toamnă bogată -/ de necrezut murături/ şi în parlament”; Ori. „rol în travesti -/ zmeii din politică/ sunt doar nişte struţi”. Şi încă un poem: „obicei străvechi -/ şi-azi mulţi se spală pe mâini/ îngenunchindu-ne”. Ciclul „Alegeri  libere” include zeci de poezii dibaci lucrate. Iată trei poeme din acest grupaj: „simţ electoral-/ cu momeala pe la uşi/ pun picioru-n prag”; „ales şi cules -/ în fruntea turmei/ un mare măgar”; „discursul cel nou -/ paharul deja plin cu/ apă de ploaie.” Alte titluri tematice din volum: „Cuplu, dulce cuplu”, „La braţ cu Bachus” , De-ale tinereţii”, „Cu umor la senectute”, „Pescăreşti”, „Sărbători de iarnă”. Într-un interviu, reprodus către finalul cărţii, autoarea vorbeşte despre o „tendinţă din ce în ce mai tenace de universalizare a culturii, a literaturii, implicit a poeziei. În acest sens, este evident faptul că haiku-ul a devenit universal.” În acelaşi interviu, luat de Cezar Florin Ciobîcă, autoarea adăuga: „Cred că nimeni în lume nu poate să scrie o doină mai frumoasă ca a noastră, fie şi numai datorită faptului că doar limba română are în lexic cuvântul dor.”

Pe coperta a patra a cărţii există două citate pe care le reproduc. Mai întâi, o mărturie a autoarei: „Poemul senryu este universul în care mă simt confortabil şi îmi regăsesc cu bucurie felul meu de a fi. Acestea sunt doar mici urme şi ale trecerii mele prin timp cu zâmbetul pe buze, clipe dăruite cu drag cititorilor”. Şi: „Fără discuţie, Vasilica Grigoraş îşi află locul între cei doar o mână de de autori cu talent evident pentru acest poem hâtru fără a fi veninos - senryu”. (Corneliu Traian Atanasiu).

Cartea „Ochi în ochi cu luna, tanka şi pentastihuri” a apărut la o editură din Napier, Noua Zeelandă, consilier editorial fiind poeta Valentina Teclici, care a lucrat multă vreme la Galaţi. Poezia tanka (cinci versuri, 31 de  silabe) implică o tratare filosofică a vieţii. „Se simte pe parcursul lecturii o nostalgie a trecerii timpului, o atitudine uşor aforistică asupra vieţii, a umanului. Un abandon tainic va scoate la lumină, treptat, unda nevăzută a gândirii, a cugetării omului implicat între cerinţele şi îndatoririle vieţii,” - menţionează Ana Urma, în prefaţa cărţii. „Valoroasele poeme sunt tablouri ale unei psihe care s-a luat foarte în serios, departe de jucăuşa Vasilica, cea din senryu. „Ochi în ochi cu luna” este „cartea de pe noptieră”, la care revii pentru altă şi altă lecturare, mâine, poimâine sau din când în când... La fiecare aplecare asupra cărţii descoperi noi şi noi valenţe ale poemelor, alte tainice împletiri de stări, sentimente, într-o gamă largă de nuanţe, împresurate de lumină ori cufundate în umbrele eului liric”, susţine şi Elena Ciubotaru. Pentru ilustrare aleg câteva poeme, oarecum la întâmplare: „Prin pământul steril/ trec şuvoaie de ape/ cristaline -/ gânduri senine-n timp ce/ prind din nou rădăcini”; Îmi depăn paşii/ prin aurul frunzelor/ din scrinul vieţii -/ o nouă dizertaţie-n/ neastâmpărul iubirii; Scârţâie carul/ pe drumul emigrării/ prea mult dorite -/ clătinaţi paşii mei în/ arta de-a purta crucea; Ghiocei-n păr/ şi frunze arămii prin/ inima deschisă -/ ştrengarul şi-nţeleptul/ se joacă de-a prinselea.

Evident, fiecare poet scrie ce şi cum simte, alegându-şi, de asemenea, forma potrivită. Inclusiv cuvintele, pentru a reveni la definiţia lui Arghezi. Ancorarea într-o modalitate lirică născută în exotica Japonie nu trebuie aşadar înţeleasă decât drept o necesitate a acestui moment de descărcare sufletească ce marchează starea de creaţie a autoarei. Posibil ca viitoare cărţi să îmbrăţişeze alte căi de transmitere a zicerilor sinelui lăuntric.