Cinci minute de demnitate
Ion Maldarescu
Vineri, 05 Octombrie 2018 09:56
Romania
First -3 octombrie 2018Parafrazând cugetarea Luceafărului de la Ipoteşti, nu
credeam a mai trăi vreodată... redeşteptarea Românismului. Se pare că nimic nu
este întâmplător şi, coincidenţă sau nu, cu prilejul lansării volumului
generalului Mircea Chelaru „Naţionalismul şi Europa Naţiunilor. Despre
patologia civilizaţiei europene", în ziua de 3 octombrie 2018, vorbeam
într-o sală plină dincolo de refuz, despe naţionalism-românism, despre
libertate şi demnitate naţională. Era un mozaic eterogen : vârstnici şi tineri,
civili şi militar activi sau rezervişti, oameni ai condeiului şi ai artei,
intelectuali şi profesionişti ai stiinţelor exacte, teologi, profesori şi
elevi... o „Românie" în miniatură.
Eram sceptic
că acea colonie corporatistă numită încă România, aflată sub jugul „Imperiului
celor 12 stele" va trimite la „Înalta Poartă" de la Bruxelles
reprezentanţi care să nu stea în genunchi, în faţa valorilor expirate şi
ipocrite ale Occidentului. Şi totuşi, aşa s-a întâmplat, iar ziua de 3 octombrie
ar putea fi declarată „Ziua re-trezirii românilor". După ce
„imperialii" dictaturii conglomeratului înstelat au pus la colţ state care
şi-au dovedit demitatea : Polonia, Slovacia, Ungaria... a sosit rândul României
să fie aşezată precum Smărăndiţa popii a lui Creangă pe Calul Bălan, pentru a
fi biciuită. Acest imperiu şi partenerii săi corporatişti au dat firman de
muştruluială locuitorilor carpatini jefuiţi de comori, tot de către „Ei".
Dacă lectura rechizitoriul etilistului Junker şi al fariseului Timmermans
durează mai mult de o jumătate de oră, prim-ministrului României i-au fost
alocate, miercuri, 3 octombrie 2013, în soborul Parlamentului European, numai
cinci minute pentru a-şi apăra Ţara.
Umilit vreme
de aproape trei decenii de nişte incompetenţi şi nemernici trădători de ţară,
ziua în care Prim-ministrul României n-a mai stat în genunchi ci a stat drept,
în picioare, în faţa gâdelui înstelat spunând adevăruri nerostite[1] m-a făcut
să fiu din nou mândru de originea mea de urmaş al lui Decebal. Nu cunosc cine a
compus discursul şi nu are importanţă nici cine l-a rostit, împortant este că
Vocea României s-a auzit din nou, de această dată, tare şi răspicat. Dacă
nedreptatea şi injustiţia „Împeriului celor 12 stele" - transformat pe
parcursul ultimelor decenii într-o „dictatură a haosului global" -, dacă
aceasta este adevărata faţă a mult trâmbiţatei Noi Ordini Mondiale, singura
soluţie de supravieţuire a României ca stat naţional este cea hotărâtă prin
referendum de către Marea Britanie - în cazul nostru, Ro-Exit !
Trăiască România Eternă! Sus
Tricolorul ! (Ion Măldărescu)
*
Conţinutul integral al
discursului prim-ministrului României
- dacă i s-ar fi permis
să-l rostească.
Doamnelor și
domnilor europarlamentari,
În numele
României, vă mulțumesc pentru cele cinci minute acordate mie. Cinci minute spre
a înlătura confuziile celor de bună credință, perseverent alimentate. Cinci
minute spre a demonta calomniile celor de rea credință, la nesfârșit repetate.
Este evident că nu se dorește o dezbatere onestă cu privire la statul de drept,
ci o execuție rapidă a țării mele. Oricum, de azi înainte, nici unul dintre dvs
nu va mai putea spune că nu a știut sau că nu avea cum ști.
Mai întâi mă
voi referi la justiție. A devenit un clișeu afirmația că în România ar avea loc
un asalt al Guvernului și Parlamentului asupra statului de drept. Am cerut să
ni se spună care amendament legislativ sau care măsură politică justifică
această afirmație; care text de lege nemulțumește și care gest al guvernului
contrariază. Nu ni s-a dat nici un singur exemplu concret. Am informat Comisia
europeană în legătură cu ceea ce noi considerăm a fi derapaje ale statului de
drept și violări ale drepturilor omului comise în numele luptei împotriva
corupției. Comisia a refuzat să coopereze, așa cum o obliga Mecanismul de
Cooperare şi Verificare (M.C.V.), pentru combaterea acestora. Ne-a lăsat să
luptăm singuri. Astfel, derapajele au fost girate chiar de către instituțiile
europene.
De-a lungul
timpului, am atras atenția Comisiei asupra inexactităților factuale din
rapoartele M.C.V. Inexactitățile nu au fost corectate. Și mai grav, poziția
noastră și precizările noastre nu au fost nici măcar consemnate. De aceea nici
nu le cunoașteți. Oare de ce?
De-a lungul
timpului, am cerut Comisiei ca în cadrul M.C.V. să se pronunțe în legătură cu
imixtiunea serviciilor secrete în actul de justiție, fenomenul justiției
selective și șantajul sistematic exercitat de procurori asupra judecătorilor.
În rapoartele M.C.V. nu se spune nimic despre acestea. Nici că sunt bune nici
că sunt rele. Oare de ce?
Șefii
serviciilor secrete care au comis abuzuri intervenind direct, potrivit
propriilor declarații și documentelor descoperite între timp, în procesul
judiciar, au fost decorați de diferite state. Oare de ce? Ce servicii au adus
ei străinilor pentru a fi astfel răsplătiți? Noi i-am demis. La rândul lor,
magistrații care au acceptat să lucreze pe baza informațiilor și indicațiilor
necunoscute acuzaților, primite de la serviciile secrete, au fost lăudați și
decorați de state membre ale U.E. Oare de ce? Pentru că au reînviat procedeele
fostei Poliții politice comuniste, faimoasa Securitate?
De-a lungul
anilor, mai mulți europarlamentari au cerut Comisiei să precizeze numele
„experților" care au redactat rapoartele M.C.V. cu privire la România.
Numele acestora a rămas un mare secret. Oare de ce? Nu este transparența una
dintre valorile noastre comune? Cu prilejul unei dezbateri din PE de anul
trecut, referitoare tot la starea justiției românești, ați decis ca o misiune
de informare să vină în România. Recunoșteați astfel insuficiența informației
de care dispuneți. Nu v-ați pus în aplicare decizia. Pe ce bază se poate
discuta atunci astăzi?
Nu știu
concret ce doriți. Nu știți concret ce s-a întâmplat. Prin urmare, nu avem nimic
de discutat. În afara unor sloganuri generale și unor acuze nedovedite, la care
nu înțeleg să mă refer. Ca în orice democrație, măsurile propuse de guvern sunt
criticate de opoziție. Adesea, dezbaterile noastre interne sunt aspre. Nu
înțeleg însă să aduc în fața dvs controversele noastre interne. Nu cred că este
corect ca eu să vă cer arbitrajul între Guvern și Președintele Republicii, sau
între puterea legislativă și cea judecătorească. Pentru soluționarea acestora
avem un sistem constituțional care funcționează. Pe de altă parte, sunt convins
că nu intră în atribuțiile instituțiilor europene să arbitreze disputele
noastre politice interne. Suntem un stat membru, iar nu un teritoriu sub
tutelă.
Putem
discuta însă despre MCV. V-am prezentat mereu cu sinceritate starea justiției
românești actuale după peste 10 ani de aplicare a M.C.V. Nu negăm virtuțile
acestui mecanism. Ele nu ne pot face însă să îi ocultăm viciile. Iar soldul
este negativ. De aceea M.C.V. nu va mai trebui aplicat în viitor nici unui alt
membru. Ne trebuie altceva, iar acel altceva nu mai trebuie să fie instrument
de discriminare, ci să se aplice tuturor membrilor. M.C.V. a fost o anexă a
clauzei de salvgardare inclusă în tratatul de aderare a României la U.E. El a
avut rolul de a oferi eficiență acelei clauze și totodată de a evita activarea
acesteia.Clauza a expirat pe 1 ianuarie 2010. Din acel moment M.C.V nu mai are
nici o bază legală în dreptul UE. Ulterior acelei date, Comisia Europeană nu
mai are nici un temei legal pentru a exercita atribuțiile implicate de
funcționarea M.C.V.
Vă
reamintesc că potrivit Tratatului de la Lisabona, Comisia are numai
competențele atribuite ei prin tratatele convenite de toate statele membre.
Acesta este principiul atribuțiunii. Or, nu mai există nici un tratat care să
îi atribuie Comisiei rolul de a gestiona vreun M.C.V. În consecință prelungirea
funcționării M.C.V. astăzi constituie o încălcare a principiului legalității, a
supremației legii, a statului de drept, atât la nivelul U.E. cât și al
României. A venit vremea să îi punem capăt. Din punctul nostru de vedere M.C.V.
este caduc.
Domnilor și
doamnelor,
Unii dintre
dvs sunt îngrijorați întrucât au văzut cetățeni europeni din România agresați
de forțele de ordine la București. În consecință credeți că, întrucât aveți
obligația de a-i proteja pe cetățenii europeni, aveți și dreptul de a pedepsi
România. La rândul nostru suntem îngrijorați că nu ați văzut și cetățenii
europeni de origine germană agresați de poliție la Frankfurt, cetățenii
europeni de origine franceză agresați de jandarmerie la Paris, cetățeni
europeni de origine belgiană, agresați chiar în aceste zile la Bruxelles, și
tot așa la Genova, Barcelona, Londra etc etc. V-am pregătit și vă ofer o
selecție de imagini cu intervenții ale forțelor de ordine din întreaga Europă
occidentală, inclusiv Germania. Veți constata similitudinea dintre procedeele
acestora și cele ale colegilor lor din România. Acestea sunt standardele
europene.
Cetățenii
români sunt cetățeni europeni în raporturile cu alte state membre ale UE și pe
teritoriul altor state membre UE decât România. Pe teritoriul României ei sunt
cetățeni români care trebuie să respecte legile române. Atunci când le încalcă,
suportă sancțiunile prevăzute de ele, așa cum se întâmplă cu germanii în
Germania, francezii în Franța, olandezii în Olanda. Dacă cetățeni europeni de
origine germană, franceză, finlandeză etc au fost tratați pe teritoriul
României și de către forțele de ordine române, potrivit unor reguli care nu
respectă valorile împărtășite de toți membrii U.E., putem discuta. Deocamdată
nu există nici o probă însă care să arate că în alte țări membre UE poliția și
jandarmeria se comportă altfel decât în România. Mai trist este faptul că dvs
nu ați văzut jandarmii atacați violent de participanții la o demonstrație
organizată fără respectarea legilor române, pe 10 august anul curent.
Felicit
Jandarmeria română pentru modul profesionist și responsabil în care s-a
comportat în împrejurările date și vă țin la dispoziție imagini filmate care
confirmă spusele mele. Când jandarmii sunt atacați ei reacționează. Iar asta nu
în apărarea lor, ci a democrației și a statului de drept pe care s-au obligat
și sunt chemați să le protejeze. Au reacționat ei disproporționat? Care este
criteriul proporționalității? Îl putem discuta, desigur. După aceea să îl
convenim și să îl aplicăm la situația concretă, astfel cum a rezultat ea din
probe. Cu tot respectul, ceea ce dl. Manfred Weber a văzut la televizor nu este
probă, iar ceea ce domnia să crede nu este criteriul proporționalității.
Dincolo de
recrudescența nazismului în Europa, ne îngrijorează faptul că reprezentanții
originari din Germania ai unor partide care se intitulează democrate, nu au
recunoscut în violențele unora dintre demonstranții de la București, care au
agresat verbal și fizic parlamentari și membri ai familiilor acestora, sau
judecători ai Curții Constituționale, stilul de acțiune al batalioanelor de
asalt naziste, și nu au auzit în strigătul „moarte ciumei roșii" una
dintre lozincile favorite ale cămășilor brune. Eu sunt, stimați europarlamentari,
unul dintre membrii „ciumei roșii" și în această calitate, dar mai ales în
respectul valorilor europene, nu voi permite ascensiunea „ciumei brune" în
țara mea.
Demonstrațiile
desfășurate cu încălcarea legii nu sunt stat de drept. Asaltul împotriva
clădirilor guvernamentale nu este stat de drept. Aruncarea cu pietre și
cocktailuri Molotov împotriva forțelor de ordine nu este stat de drept.
Scandarea lozincilor naziste nu este stat de drept. Reprezint un popor care a
stat în fața tancurilor dictaturii, tocmai pentru ca România să fie un stat
democratic și un stat de drept. În acele momente, mulți dintre cei care astăzi
vor să ne învețe ce este statul de drept sprijinind anarhia animată de vechi
lozinci naziste, priveau la televizor cum curge sânge în orașele României. De
aceea, în lupta cu cei care, în numele democrației, ne cer să acceptăm
dictatura, și în numele legii să acceptăm fărădelegea, vom proceda așa cum știm
noi și nu așa cum nu știți dvs. În această bătălie este limpede de partea cui
este Guvernul legitim al României. Aștept să văd de partea cui nu sunteți dvs.
Domnilor și
doamnelor,
În contextul
discuțiilor despre statul de drept, reprezentanții unor partide care se
intitulează creștine insistă ca noi, românii, să dăm o interpretare originală
istoriei relatate în Biblie despre Sodoma și Gomora. Sub influența acestora,
„conservatorii progresiști" ne cer să înlocuim adagiul străvechi potrivit
căruia numai ceea ce este natural este și moral, naturalia non sunt turpia, cu
unul care susține că tocmai ceea ce este împotriva naturii este moral. Este
dreptul poporului meu să voteze acceptarea acestei cutezătoare inovații morale
și a acestei bizare interpretări a preceptelor creștine așezate nu doar la
temelia identității culturale a românilor, ci și a întregii Europe. Mai mult,
indiferent de ceea ce cred eu, Guvernul României, fidel regulilor democratice,
nu poate refuza organizarea unui referendum pe tema definirii constituționale a
căsătoriei atunci când peste trei milioane de români, adică mai mult decât
întreaga populație a unora dintre statele membre ale UE, o cer.
Ce
credibilitate mai poate avea instituția inițiativei cetățenești, introdusă cu
entuziasm în Tratatul de la Lisabona, dacă P.E. îi cere Guvernului român să
ignore sau să boicoteze o inițiativă cetățenească prevăzută de Constituția
României?! Ce credibilitate mai poate avea PE în fața cetățenilor europeni,
dacă pretinde un asemenea lucru?! Respectând în același timp principiul
laicității statului și drepturile individuale ale cetățenilor, Guvernul român
va supune referendumului legea de modificare a Constituției adoptată ca urmare
a unei masive inițiative cetățenești. Nu pot decât regreta dacă lucrul acesta
îi deranjează pe unii creștini, mai mult sau mai puțin democrați, sau pe unii democrați,
mai mult sau mai puțin creștini.
Doamnelor și
domnilor europarlamentari,
Misiunea dvs
este să apărați interesele și valorile comune ale tuturor statelor membre,
inclusiv România. Misiunea Guvernului României este să apere interesele și
identitatea specifice românilor. Cele două nu trebuie să intre în coliziune.
Dacă vor intra, vă asigur că românii și Guvernul lor își voi face datoria. Nu
am venit aici să dau socoteală. Nu am venit ca un elev scos la tablă pentru a
fi examinat de profesor. Am venit pentru că vă prețuiesc și vă respect. Cer în
schimb aceeași prețuire și respect pentru poporul român pe care îl reprezint.
Dacă
(ne)vorbind în fața Dvs în numele unei națiuni europene de 20 milioane de
suflete, nu am dat expresie adevăratelor lor sentimente și aspirații, este
numai dreptul lor să mă judece. Aderarea noastră la U.E. nu le-a răpit acest
drept. Aderând la UE românii nu au renunțat la el. De aceea, în calitate de
român nu voi permite nimănui, nu pot permite nimănui, nu am dreptul să permit cuiva
din afara României să facă o diferență între Guvernul României și poporul
român. Cine încearcă să se substituie Guvernului României sugerând că poate
apăra mai bine interesele românilor decât o face acesta, nu înțelege
democrația, dar mai ales nu înțelege că UE este o comunitate de state suverane,
toate libere și toate egale.
Garantați
drepturile cetățenilor europeni! Drepturile cetățenilor români se negociază în
România. Construiți un sistem judiciar european capabil să apere drepturile
statelor membre și ale cetățenilor europeni! De construcția sistemului judiciar
românesc se ocupă România. Este dreptul său suveran pe care nu l-a cedat
nimănui. Dacă vi se pare sau ni se pare că între cele două există
incompatibilități, discutăm. Discutăm în mod concret, iar nu doar la nivel
retoric. Discutăm până ajungem la o soluție comună, dar nu încercăm a impune
ceva unii altora. Discuție, da! Dictat, nu!
Constituția
României, ca de altfel toate constituțiile statelor membre ale UE, prevede o
procedură legislativă care nu include avizul Comisiei de la Veneția. Nici
tratatele europene nu îl includ. Dacă România a ținut și va continua să țină
seama de opiniile acesteia, este pentru că are încredere în expertiza și
experiența ei. Valorile care îi ghidează activitatea sunt și ale noastre. De
aceea legislația noastră a fost mereu aliniată la recomandările Comisiei de la
Veneția. Așa o vom menține și în viitor, atât timp cât Comisia va rămâne
obiectivă și va sta departe de intrigile politicianiste. Guvernul român, rezultat
din voința românilor liber exprimată la urne și sprijinit de o majoritate
parlamentară consistentă, înțelege și respectă interesele europene în România.
De altfel, atunci când am ales să devenim membri ai U.E., noi înșine ne-am
redefinit interesele în context european. Cer, însă, ca și instituțiile
europene să înțeleagă și respecte interesele României în Europa.
Doamnelor și
domnilor,
Vă vorbesc
în numele unei națiuni mândre, a șaptea în U.E. în ordinea de mărime, care
datorează Europei nu mai mult decât Europa îi datorează ei.
Vă vorbesc
în numele unei națiuni bogate care nu așteaptă de la U.E. decât sprijinul
necesar pentru a-și valorifica bogățiile. Nu cerem pește, ci undițe. Nu cerem
milă, ci solidaritate.
Vă vorbesc
în numele unei națiuni care, inclusiv ca membru al UE, a înțeles, în cele din
urmă, că este prea bogată pentru a putea să rămână în istorie fără luptă.
Vă vorbesc
în numele unei națiuni care a avut istorie, cultură, civilizație, viață cu mult
înainte de a fi membră în U.E. O națiune care a rezistat adesea singură la
răscrucea intereselor marilor puteri.
Românii
doresc să își construiască viitorul împreună cu celelalte state membre ale U.E.
și în cadrul U.E., dacă este posibil. Dacă va fi necesar, o vor face și o pot
face și în afara U.E.
Am auzit
adesea spunându-se că România nu a fost suficient pregătită pentru a deveni
membră a U.E. Adevărul este exact invers. U.E. nu a fost suficient pregătită
pentru întâlnirea cu istoria, cu șansa de a putea include respectuos printre
membrii săi, după decenii de despărțire forțată, națiuni ca România, Ungaria,
Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia și altele, abandonate, la finele celui de Al
Doilea Război Mondial, bolșevismului.
Suntem gata
să ne străduim a depăși împreună acest impas. Dacă este posibil, umăr la umăr.
Dacă este necesar, chiar și împotriva Dvs. Căci U.E., proiectul european, visul
european sunt și ale noastre iar nu numai ale Dvs; sunt și ale românilor,
bulgarilor, maghiarilor, polonezilor, cehilor, slovacilor, letonienilor etc,
iar nu doar ale Occidentului european fondator. După Tratatul de la Lisabona
suntem cofondatori ai U.E., iar nu rudele ei sărace tolerate la masă.
Noi nu facem
confuzie între aceia dintre Dvs care vor să ne sprijine în consolidarea
democrației și cei care vor să ne împingă înapoi spre dictatură. Celor dintâi
le mulțumim. Celor din urmă le spunem să nu conteze pe lașitatea noastră. Nu ne
temem de sancțiunile cu care amenințați România. Ne temem doar că aceste
amenințări pun în pericol viitorul U.E. Visul Europei unite, care este și al
nostru, nu s-a prăbușit niciodată din cauza adversarilor din afară, ci din
cauza egoismelor, dezbinării, intrigilor, miopiei și frivolității interne.
Morarul,
căruia regele Prusiei voia să îi confiște abuziv moara, i-a răspuns acestuia că
nu se teme de gestul său întrucât mai sunt și niște judecători la Berlin care
vor face dreptate. Celor care ne amenință astăzi cu sancțiuni și represalii în
cazul în care acceptăm a da curs unei inițiative cetățenești sau insistăm a
apăra ordinea publică prin mijloacele folosite de toate statele membre U.E., le
spunem și noi: mai sunt judecători la Luxemburg. Și în orice caz, mai sunt români
la București.
Vă mulțumesc
pentru atenție!
----------------------------------------------
[1] Discurs
Viorica Dăncilă în Parlamentul European -
https://stirileprotv.ro/stiri/international/plenul-parlamentului-european-dezbate-situatia-statului-de-drept-din-romania-viorica-dancila-la-dezbateri.html
- 3 octombrie 2018
https://www.art-emis.ro/editoriale/5080.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu