Frânari, opriţi-vă! Dacă
veţi continua, România moare!
Teo Palade
Vineri, 05 Octombrie 2018 09:20
Nu
ştiu dacă mai sunt şi alţii, dar eu, trăitor în această România, am impresia că
ţara mea funcţionează cu frâna trasă. S-a umplut ţara de frânari. Ei apar acolo
unde te-ai aştepta mai puţin. Găsim frânari în guvern, îi aflăm rotindu-se cu
folos în jurul preşedinţiei, au locuri călduţe rezervate în armată, ocupă
posturi înalte în justiţie, se află pe poziţii cheie în administraţie, sunt
afiliaţi unor O.N.G.-urilor mai mult sau mai puţin cunoscute, se lăfăie în
fotoliile parlamentare, agită lozinci la mitingurile din piaţă, ne împroaşcă cu
vorbe de pe ecranele televizoarelor şi umplu cu fraze iscusite coloanele
ziarelor. Nu ştim de partea cui sunt, în numele cărei doctrine acţionează, ce
idealuri au sau cum ar dori ei să arate România. Nu este clar nici dacă
adevăraţii stăpâni ai frânarilor sunt fiinţe concrete, autohtone, sau sunt
plăsmuiri eterice, simboluri trăitoare în afara graniţelor ţării. Prin urmare,
pentru mine, cetăţeanul plătitor la greu de taxe şi impozite, pare imposibil de
aflat cine şi cu cât îi remunerează ori cine le compune muzica pe care ei
dansează.
Dacă dorești recâștigarea demnității
naționale, frânarii te atacă!
Indiferent
de poziţia ta socială, indiferent de sex sau de credinţă religioasă, dacă
îndrăzneşti un gest (doar unul!) în sensul recâştigării demnităţii naţionale,
ori ai o intenţie (numai una!) destinată mai binelui acestei ţări, frânarul nu
te iartă. El te va opri, va încerca să te distrugă, indiferent cine eşti şi
fără a precupeţi mijloacele destinate anihilării tale totale.
Ai cutezanţa
de a dori ca bogăţiile acestui pământ să aparţină locuitorilor lui şi te
implici pentru atingerea acestui crez? Vin frânarii şi te atacă cu furie. Afli,
din gura lor spurcată, că urăşti investiţiile externe, că te opui cooperării
internaţionale, că ai ceva cu americanii, cu austriecii, germanii sau belgienii
şi că, desigur, ai rămas în sinea ta un comunist populist cu tendinţe xenofobe.
Te alături
celor care doresc ca ţara ta să-şi dezvolte propria industrie, şi pui la bătaie
pentru asta propria investiţie românească? Imediat ţi se dă peste gură şi peste
buzunar. Frânarii îţi pun poprire pe conturi, apare din senin un dosar penal la
baza căruia se află denunţul unui alt frânar profesionist care te acuză de furt
ori evaziune şi, în mod automat, devii o persoană „penală". Adică, brusc,
peste noapte, ai ajuns unul dintre acei români care nu au drept la opinie şi
nici nu pot prospera în vreun fel fiindcă Justiţia (cu J mare!) îi are sub
anchetă.
Dacă rosteşti răspicat adevărul,
frânarii acționează!
Ţi se pare
că nu este normal ca procurorii, avocaţi ai statului în toată lumea, să devină
peste noapte magistraţi şi în acest fel să se destabilizeze balanţa justiţiei?
Rosteşti acest adevăr cu voce tare? Vin frânarii şi te acuză că eşti unul dintre
aceia care ai ceva împotriva sfintei lupte anticorupţie. Şi, de ce te-ai
împotrivi dacă n-ai fi tu însuşi un corupt? La îndemnul strigătelor asurzitoare
ale frânarilor ţi se pune pe rol un dosar penal şi chiar ei,
procurorii-magistraţi, vor începe imediat să te cerceteze. Concomitent, aflat
într-o directă relaţie cu această nouă şi stranie categorie de justiţiari,
imensul aparat de urmărire-ascultare-filaj se activează. Şi, oricine ai fi, din
acel moment, vei începe să-ţi blestemi zilele.
Dacă încerci să-ți faci datoria,
frânarii sar să te distrugă!
Eşti
jandarm, aperi clădirea guvernului şi eşti lovit cu pietre, scuipat în faţă şi
ars de benzina sticlelor incendiare cu care aruncă asupra ta „protestatarii
paşnici"? Ai grijă, nu cumva să mişti! Dacă reacţionezi cu mijoacele pe
care statul ţi le-a pus legal la dispoziţie pentru a-l apăra şi pentru a te
proteja, apar ca de nicăieri frânarii. Ei inundă internetul, ziarele şi
televiziunile, acuzându-te că tu, criminalule, ai agresat şi ai gazat copiii nevinovaţi
care, împreună cu părinţii, participau în mod absolut paşnic (ca fiecare român
care se respectă! - vezi foto) la o manifestaţie ilegală. Din nou, într-o grabă
pe care ai putea s-o suspectezi de colaborare cu frânarii,
magistraţii-procurori (însuşi şeful lor, magistratul-procuror general!) te
cataloghează drept infractor, te interoghează în mod repetat şi intimidant, te
expun furiei din stradă a frânarilor specializaţi în vociferare aduşi
intenţionat acolo şi apoi se străduiesc să-ţi distrugă cariera.
Dacă te opui poruncilor străine,
frânarii nu te iartă!
Crezi că
este bine pentru viitorul ei ca România să nu fie inundată la comandă, ca un
spaţiu al nimănui, de nişte emigranţi veniţi de oriunde, fără ca cineva să le
cerceteze identitatea reală şi intenţiile adevărate? Doreşti o minimă selectare
şi un control firesc, naţional, asupra numărului celor pe care îi accepţi în
ţara ta, alături de tine, de familia ta? Nu vei avea timp nici măcar să-ţi
expui complet ideile, fiindcă sosesc, în haită, frânarii! Ei reuşesc să te
transforme imediat. Aproape fără să-ţi dai seama, în ochii celorlalţi vei fi
altul. Nu mai eşti cetăţeanul român îngrijorat de soarta copiilor lui,
preocupat de ce se va întâmpla cu ţara în care trăieşte. Eşti un xenofob, un
animal lipsit de empatie care, în mod criminal, se opune ca România să-şi
îndeplinească obligaţiile de stat aparţinând Uniunii Europene. Eşti un
eurosceptic nenorocit, un admirator al lui Putin şi un nostalgic comunist.
Acţionezi,
singur sau cu prietenii tăi, pentru ca aceia pe care i-ai ales în fruntea
statului să se gândească şi la tine, să-ţi reducă taxele, să-ţi mărească
veniturile, să nu mai vândă străinătăţii pământurile ţării, pădurile, petrolul
şi gazele naturale exploatate sau doar prospectate? Nu o să-ţi poţi duce vrerea
la bun sfârşit. De ce? Fiindcă frânarii nu dorm niciodată. Ei sunt prezenţi!
Prin gura lor şi prin acuzele celor ce trăiesc pe lângă ei precum căţeii
maidanezi pe lângă măcelărie, eşti murdărit de nu te mai spală toată apa
Dunării. Brusc, dintr-o persoană onorabilă, ai devenit antioccidental,
antidemocratic şi trădător al intereselor politice internaţionale româneşti.
Vei fi zugrăvit ca fiind un idiot ce nu pricepe mersul spre progres şi
bunăstare a comuniunii europene din care şi noi facem parte, un retardat
incapabil să înţeleagă binele pe care i-l vrea Occidentul şi, ca oricărui
troglodit, ţi se spune să închizi gura fiindcă nu aparţii acesteor vremuri.
„#"
Un semn
nespecific ortografiei limbii române precede lozincile unei importante părţi a
frânarilor profesionişti. Având puterea unui simbol religios, în numele acestui
semn încrucişat frânarii acţionează pretutindeni, urcând de la asfaltul străzii
până pe culoarele parlamentului. Semnul ocupă, până la saturaţie uneori, căile
de necontrolat ale internetului şi infectează ca un virus agresiv minţile
necoapte ale copiilor noştri. Aproape fără excepţie, îndemnurile pe care semnul
le precede cheamă la generalizarea blocajului naţional, la frânarea şi
întoarcerea ţării din drum, la instaurarea unui climat de ură, la răzbunări
absurde ori la flagerarea celor ce nu i se supun necondiţionat, indiferent de
apartenenţa politică sau nepolitică a celor vizaţi.
Prezenţă concretă
a vieţii sociale româneşti, frânarii nu trebuie subapreciaţi. Persiflarea
puterii de care dispun ar fi o imensă greşeală. Ei sunt mulţi. Ei nu sunt
proşti. Ei sunt organizaţi, sunt foarte bine plătiţi, au acces complet la
mijloacele de comunicare în masă, au excelente conexiuni externe şi, nota bene,
sunt postaţi în funcţiile de decizie din aproape fiecare domeniu important al
vieţii sociale şi politice a statului.
Frânari, opriţi-vă! Dacă veţi
continua, România moare!... şi voi odată cu Ea.
Vă veţi
întreba: „Cum s-a ajuns aici?" S-a ajuns fiindcă noi am permis ca aşa ceva
să se întâmple. S-a ajuns aici cauza indiferenţei noastre. Indiferenţă, se
pare, nativă la români. Îi vedem, pe mulţi îi cunoaştem cu nume, cu prenume, şi
nu ne pasă. Ridicând din umeri, trecem nepăsători mai departe fără a ne întreba
încotro mergem. În ciuda atâtor palme primite, în pofida nenumăratelor
zgâlţâieli suferite, nu reuşim să ne trezim. Prizonieri ai somnabulismului
nostru endemic nu suntem capabili să luăm atitudine, ne este frică să-i
demascăm şi nu îndrăznim să le strigăm în faţă: „Gata! Opriţi-vă! Dacă veţi
continua, România moare!". Iar de nu se vor opri, ne temem să-i demascăm,
să-i judecăm şi, în mod correct şi democratic, să-i trimitem acolo unde este
locul special destinat vrăjmaşilor ţării.
Grafica -
I.M.
https://www.art-emis.ro/analize/5078-franari-opriti-va-daca-veti-continua-romania-moare.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu