V. Ispir - Sunt doar un om ... + Cățelușa - doica bună + Odă iubirii

Sunt doar un om ...

~*~

Sunt om complet, dual

Cu umbre și cu bune,

Ce-a adunat din toate,

Puțină-nțelepciune.

Sunt omul ce-a trecut

Prin încercări, în viață,

El știe cât nu știe

Și tot mereu învață

Sunt zestrea mea de gânduri,

Trăirea netrucată,

Expuse tuturor,

La dreapta judecată

Sunt viața ce-am trăit-o,

Emoția cea vie,

Cuprinsă într-un vers

Și-n orice poezie.

În viitor, rămân tot vii,

Și când al meu parcurs

Se-ncheie-n zborul lin,

Spre cerurile de sus.

~*~

28 septembrie 2018 Prof. V. Ispir

Cățelușa - doica bună

~*~

Pui de om, micuță fată,

Fără mamă, fără tată,

Prea de timpuriu orfană,

La bunica dinspre mamă,

Peste timp, crescu ea mare

Cu o doică iubitoare.

Doica ei nu era „oricine”...

Era unică: „un câine”,

Cu blănița albă-nea,

Suflet bun, ca maică-sa

A-ndrăgit-o pe cea mică,

Sprijinind-o pe bunică:

Semnala cu un lătrat,

Când fetița s-a sculat,

Cerea grabnic ajutor,

Când, în brânci, pleca ușor

Și-ncerca ca s-o oprească,

Când era să se lovească.

Bunica venea în grabă,

Lăsând veșnica ei treabă,

S-aibă grijă de nepoată

Cățelușa mândră toată,

Lingea mâinile bătrâne

Și spunea din ochi: „E bine!”

Fata, câine-au mers la școală

Fără teamă, fără boală

Și încet, trecură anii,

La respect au stat dușmanii,

Din lumea nepăsătoare,

Lumea rea, neștiutoare.

Fata deveni studentă

Pe acasă, fu absentă

Și-a rămas din nou orfană

De doica- suflet de mamă ...

Câinele plecă, cu dor,

Și-un scâncet sfâșietor.

~*~

29 septembrie 2018 Prof. V. Ispir

Odă iubirii

~*~

Iubirea e un dar Divin

Începe c-o îndrăgostire,

În timp, te-nvăluie treptat

Și răzi și plângi, trăind iubire

Iubirea este focul sacru,

Ce-l întrețin numai ei doi

Poate să ardă-n vâlvătaie,

Sau foc mocnit, pe vânt și ploi.

Iubirea este ca un dans,

Cu ritmuri foarte, diferite

Mai preferat e doar tangoul

Cu inimile-nlățuite.

Iubirea e copacul vieții

În inimă cresc rădăcini

Și în deplină contopire

Coroana urcă în lumini.

Iubirea e izvorul vieții

Prin ea viața odrăslește

Cere totală dăruire

Și dăruind, mai mult primește.

Iubirea-i plină de mistere,

Cu multe gânduri nerostite,

Arse-n tăcerile de noapte,

Sau în trăiri închipuite.

Iubirea are anotimpuri

Dară nicicum nu-mbătrânește,

La orice vârstă te-nfioară

Și-n orice zâmbet, înflorește.

Când primul a ieșit din timp,

Luând cu el marea iubire,

Între ceruri și pământ,

Va fi o veșnică nuntire.

~*~

30 septembrie 2018 Prof. V. Ispir