George Anca - CE-AM CAUTAT ÎN AUSTRALIA

George Anca

CE-AM CAUTAT ÎN AUSTRALIA

Decembrie 2009

            Colindele lăsate copiilor pe drumuri. Modernizarea statului, restabilirea valorilor. Nu va fi linişte. Dreptul la protest. Pe cine să tot accepţi să te asasineze? Vă pun ştampilă, ieşiţi. Ba încă, nici nu mai eram, nici nu zisesem. O fi post. Crăciun represat-represiv. Ne arătarăţi Luna şi Jupiter. Pierduşi inelul de la mine. Cicăle-mă. Cine se naşte, cine se ucide. Dacă eşti vie, fă struguri.

Ianuarie 2010

            Silvia, noaptea vieţii. Nevasta chinezoaică. N-am scris de 31 de ani româneşte. Dialect bănăţean. Coelho. Conceptul de altar legat intrinsec de jertfe. Ceva românesc. Eliade. Harry. Gaiţă. Forza Benonino!

            Să-ţi faci o metodă. Porneşti de la personaj. În Hamlet e Hamlet, în O scrisoare e Caţavencu, cutare în cutare. I se întâmplă o porcărie, o situaţie aproape fără ieşire. Zoe şantajată. Am personajul/subiectul, am piesa. Aoleu, îmi vine să mă cac. Iartă-mă, mai vorbim.

            Nae, marţi. Par-impar, or o fi zis că voisem s-o văd. Dodii jupiteriene sub Saturn-Pluton, c-ar veni şi vremea mea de (n-)oi muri. Neagra, nici măcar Ioneasca. Asasinare holocaustică. Asta depresie. Îţi spune ceva numele ăsta? Se vede că nu. Vor mierli-o în linia întâi. Deţinuţii penitenciarului Târgu-Jiu îl vor evoca pe poetul Mihai Eminescu pentru menţinerea contactului cu exteriorul, sensibilizarea persoanelor private de libertate faţă de actul de creaţie, personalităţile, valorile cultural-artistice şi educaţionale naţionale, impact. Fost-am vreodată creştini?

            Ban la ban şi căruţa la ţigan. Slab de înger. A filmat şi s-a cărat. Încep piesele, nu reuşesc să le mişc, e ca atunci când nu ţi se scoală pula. Mijeşte. Fac teoria. Când ştii foarte mult e foarte greu. N-am fost bun la examen la Savin pentru că prea mult ştiam. La jaluzie ca jaluzea de grie.

            Marton, jder, ba biber, împărat înaripat, viaţa pe amor, amorul pe libertate. Da' unde e piesa? Momentul de cumpănă. Nu va mai candida. Gelozie. Mioara. Râsul de singur intelectual. Toţi dacii nimiciţi, 1812. Lexicon, Tentamen. Literatura ca tabu. N-am decât să citez şi pe Maiorescu. Îmi fac de lucru. De ce trebuia să fiu zburat discret de la universitate?

Februarie 2010

            Venise pe la minister, unde lucram. Îl însoţea un neam sau securist. Era slab. Vorbea de o carte a mea. Niscai funcţionari făceau repetiţie într-o cameră apropiată. S-a dus careva să-i facă să tacă, degeaba. Iar s-a supărat slăbănogul. Încă unul să-i oprească, nimic. Mă duc eu, a zis. Am mers cu el – se vor şoca văzându-vă şi nu se vor opri, să nu vă supăraţi. Am intrat, se risipeau, terminaseră corul, ieşeau prin altă uşă. Am intrat în altă aripă, grăunţe pentru pisici pe jos, ele mâncau. A vrut să ies cu el, am mers pe trotuar incognito, tot îi dădeam cu şocatul, dar îl pupincuream că eu am venit la minister pentru el, părea să aprecieze. L-am dus ce l-am dus, m-am întors, am dat de el prăvălit spre un şanţ mare, sub cârje, l-am ridicat, le-am luat, spusese rezolut – ce să-l mai sprijine altcineva, da' uite că-l dărâmaseră şi ele. Ne întorsesem la minister, unde aghiotantul iar îi dădea tonul să-mi laude cartea, ca pe Clarel. Clarel pelerinând Palestina, după revelarea ermetică a păcii ierusalime.

            Mostre de măduvă. Im Herzen waren wir Riesen – în inimi au fost uriaşi. Poetul falnic ştiutor de multă carte. Democratizarea democraţiei, viaţa existenţei. Căpitanul filosofic. Fatalitatea etnică. Lăsaţi pleava să se autoeduce. Murire lămurire. There's no free lunch. Scutecul rusesc pe scutul american. Filosofia naţional-ortodoxă e un nonsens. Rol.

            Capacele de pe gurile de canalizare au fost sudate. Nu vise umede de cancer, ci Boeing 707 (1974). Închisoare pentru provocare de avalanşe. Unbotanium, totem, thanator, wiper wolves. Imaginarium. The Damned United. Crane shot. Final cut. Vidu lunecă şi se prăbuşeşte din cupolă. En parapante.

            Ce se vede se spune la timpul prezent. Să nu se confunde începutul cu mijlocul şi sfârşitul. Să ţii interesul asupra trebii. Oboseşti spectatorul. O treabă care depăşeşte 5-10 pagini are nevoie de un plan. Fără o strategie nu termini cursa. La sprint e o magmă. Îţi trebuie forma. Apelezi la conştient. E riscul facilizării. Ideal e să scrii aşa o chestie de 3 rânduri, pe urmă 5, 10, 20, sinopsis. 20 pagini. Bă, am un scenariu. N-am timp, lasă-mi 2-3 pagini, mai discutăm. Interesant. Nuţi, ia vezi ce telefon are zăpăcitul ăla, stai, nu, stai, mă, ce pula mea ai în cap, n-am timp, îi dau consilierului meu Puşi Dinulescu, şi ăla e ocupat. N-ai treabă cu tehnica. Dialogul te fură

            Plajă. Furtună. Întoarcere (drive). Oslo. Pazvante, Pandele, Vizante. Mari şi Vic, de nu Virginica. Elemer parapantist. Fiord. Şcoala Vahl. Cimitir. Gară. Căutători de mucuri. Catedrală. Singuraticii. Librărie. Vis flash. Dansul morţii. Brand, erou sau criminal. I Plajă-fiord-ipse II Sinucidere Bicicliştii Fii tu însuţi ipse Ibsen III Ondina Odin Pavane Dodism IV Radha-Krishna Houston Honolulu V Rebreanu Midland Ramayana.

            Ibsen Ramayana. Ne rezolvăm pe Ravana et comp. Sinuciderea Sitei ca bărbat? Paparuda în New Orleans? Ce curaj să mai am la dialoguri? Ibsen a murit carbonizat, ba paralizat. Pezmetul Berini îl papă Berni. Hai repede la baia respectivă. Oslo la rând. Povestea abia începe. Ibsen, is wake up call. Fiordul e ca Dracula. Tango în fiord. Linia Oslo-Bergen. Brazi mulţi,norvegieni puţini. Digitation is not risk free. Disaster have no respect. Clingende, clinchete. Rună pe zăpadă. Foetuşi amnistiaţi. Man Birjovan, operaen den norske.

            Ai şantajat o dată şi ai făcut unul din filmele mele. Acum să-l strâng de coaie, îmi eliberez drumul, l-am prins cu un furt. V.I. Lenin, cine e cu noi. Şi Isus. Am văzut cum şi cât fură – ia mită. Numa în flagrant. Calculul hârtiei. Să umble cu poşta neagră. E meci de curve. L-a şantajat cu vânzare de copii. Bă, copile, stai uşor, dacă eu ies... Că e nasol. Stai cuminte. Povestea să fie concretă. Dacă omul nu înţelege produci discomfort. Scoate zgura, dezvoltă spuma, cum e ploşniţa parazitară şi ai vomat treaba, vorba lui Chitic. Iar dai drumul subimperiului inconştient, ca la aur, mai multe tentaţii, să-ţi iasă mai multe chestii. Lope, arta de a scrie comedii e să scrii o singură poveste. O poveste însărcinată. Caţavencu, şantaj, ăia şantaj, o poveste cu altă poveste în burtă. Noi suntem scriitori. Şantaj cu noroc. L-ai prins. Povesteşti în două cuvinte. Îmi prezinţi întâi o lume. Vizante cu Irina, Oslo, cât mai succint, îi faci o porcărie, îl bagi în căcat, cum se zbate să iasă ori se îngroapă total. Poştaşul morţii, mesagerul important. Colo la Gabrovo, trei inşi. Se cheamă nemţii. Ţi-l trimit.

            Mobile, piane, case de bani şi diferite obiecte. Vizitaţi bazarul obiecte de ocazie. Oltenii în protest împotriva interzicerii lor. Dimineaţa când e umbra lungă. Piaţa de usturoi. Ia, neamule, taslaua, ia, neamule, tămâioasa. Dacă aveai un şorţ te numeai vânzător. Vorba canibalului, avea şi părţile lui bune.

Lewis Carrol, The Hunting of the Snark. An Agony in Eight Fits

They hunted till darkness came on, but They found

Not a button, or feather, or mark,

By which they could tell that they stood on the ground

Where the Baker had met with the Snark.

In the midst of the world he was trying to say,

In the midst of his laughter and glee,

He had softly and suddenly vanished away -

For the Snark was a Boojum, you see.

            Expatriot. Un actor american, cu apariţie de 4 secunde într-un film, proiectează scrierea şi producerea unui film în România, împreună cu o actriţă (tava dusă lui Dinică într-un film de Veroiu). Îşi schimbă pe e-mail, la telefon ori telepatic, replici. Ea îl vizitează în America, el vine în România după ce ea se măritase. Filmul, înscenat eventual de servicii, de exemplu, doborârea uşoară a lui Moby de o Dacie, simetrică doborârii unui cuplu de către un Ford, dar şi altor coborâri, precum prăbuşirea de pe cupolă a lui Vidu, care asculta predica Papei.

            Întoarcerea în Hiroshima foarte bine pregătită, să fie treabă sănătoasă. O desfăşurare temporală normală, amănunte, firul poveştii, şmecheria nu ţine, aştept în gară să vină cutare, vine, ce i s-a întâmplat, chestie limpede, interior enigmă, bancă de personaje, alegi unul singur, două în Pescăruşul de Cehov, Trigorin se sinucide, am mulţi sinucigaşi, personaj, grup de personaje, îşi povestesc visele, roman cu sertare, a tiroir, Decameronul, heptam, 1001. O poezie e sprint, o nuvelă semifond, scenariul (nu ca un roman), genul mediu. Poveste cinstită. 60 p. 2-3 fraze, 1-5 p, dialogurile se bagă la urmă, când ai ajuns pe la 20-30 de p intră gagmanii, chiar la regie, unii numai decupajul, se dă la regia de filmare şi pe la story boardman.

            După stagiul bucureştean, Moby trebuie să plece (dispare), nu mai dă semne, apare în filme/secvenţe lucrate (de Vizante?) sub jocul virtual al lui Moby, ca o prezenţă. Astfel, în proiectul iniţial (incipient) subiectele (întâlnirii) între cei doi (grupuri) nu sunt corecte, se autocenzurează des. Mai rămân câteva. Moby e dat afară din casa părinţilor Corinei. Proiectul continuă fără el, mai specios, pe puşcărie politică, vapor în gheţuri, ameninţare cu moartea.

            Se spovedeşte, a intrat în comă, a crăpat, a fost strigoi. Mai bine nu făceam revoluţia (boschetarilor). Dansezi tango (Tanzanian Association of Non-Governmental Organizations). Dacă nu eşti şantajabil, nu intri în guvern. Probabil de-asta le e frică străinilor. O ţară plină de agenţi şi dosare. Specialist în autoşantaje, o coteşte sau se dă accidentat. Încercaţi şi voi să prindeţi ce discută mai mulţi deodată şi scrieţi toate ideile exprimate, inclusiv ideile proprii.

            Scenariul n-are fir, nu poveste, doar pasaje rupte, fără cratimă. Şi eu sunt expatriot. Nu există mişcare. Fire to Bucharest. Gentlemen and gentlewomen. Diploma de sinucidere. Activitatea obiectivului. Plâng nemişcarea. Tu eşti, mă taică? Whitman-Dracula. Hello from the traffic hell. A close shave. Ne împăcăm pe bani. Să-i fie zăpada uşoară.

            Scenariu – subiect – schemă şi un hăţiş. Treabă picarescă, Lazarillo de Tormes. Orice hăţiş ţine. Partea cu schema – comunicarea cu ceilalţi. Bobul merge pe o albie. Problema e o albie. Adu-ţi aminte de Fragii sălbatici, o călătorie. Marfa şi banii. Vizante să fie el călcat de Bugatti ca Teo Peter.

Martie 2010

            Nu s-au supus somaţiei. Faptele s-au prescris. Setznaz. Atâtea corpuri neidentificate. Îţi ştergi mucii cu dosul palmei. Să moară toţi duşmanii tăi ca să scape de tine. Degeaba trăieşti fără creier. Al doilea popor ales. Bucuria comparaţiilor filologice. Film în film. Ne faultăm de unii singuri şi cerem tot noi lovitura de la 11 m.

            Impas de scenariu, tirade rupte, grupuri (ibsenieni, upanişadişti, fulbrighţi). Bugatti spre spectatori. Sărăcie de mişcare. Bun cu schemele, n-ai hăţiş. Te controlezi prea tare.

            Vizante Rana, comparatist aflat la un congres în India, primeşte telefon de la soţia lui, Virginica, în legătură cu o scrisoare de ameninţare venită din Iran. La întoarcere, doi agenţi îl întreabă dacă vrea să intre în diplomaţie, iar el refuză. Familia Rana găzduieşte pe pe Moby Ribb, din Ohio. Fiica lor, acum căsătorită, proiectase mai demult pe e-mail cu oaspetele nepoftit, un film despre întâlnirea unor expatrioţi americani cu tineri din România. El are, de fapt, bilet pentru India, Bucureşti-Mumbay. În primele lui drumuri prin Bucureşti, o Dacie roşie îl doboară uşor pe Moby, în faţa Ambasadei Americane. Înscenare? Receptarea României de către american se schimbă, chiar dacă e întâmpinat cu simpatie în diferite cercuri din Bucureşti, Braşov, Iaşi, Constanţa. Ajuns în Kerala, urmează tratamente şi masaje pentru coloană, pregătindu-se, în patru labe, de întoarcerea în America. Între timp, Vizante ţine workshop-uri comparatiste cu tineri, Corina şi Ovidiu îl iau la mare, la corturi, când ei sunt plecaţi se iscă o furtună, iar el, singur, pe alee, un Bugatti cu toată viteza apropiindu-se de el.

            Fermez la porte. The oversimplification of Europe. Why are there no Arab democracies? Sinopsisul tău, sunt probleme. Bugatti este destinul, cărămida căzută la cutremur în capul lui Ivasiuc după ce plecase de la Petroveanu. Tangoul tigrului s-a şters, magia dispariţiei, nenorocirea perfectă, cum că nu mă mai puneam înaintea vreunui Bugatti. Unde e mult Hegel (Radio Hegel) este şi nebunie. Zidurile dintre personaje s-or fluidiza.

            Memoriile se scriu cel mai uşor. La senectute. Şi Dinu. Şi muzică uşoară. Ivaşcu, ce om minunat. Hai, domnule, să scriu, să-mi văd de treabă, da da' degeaba, fără noi nu ajungeţi prea departe. Racolare, ciripire. Oricine cu propensiune socială e suspect, nu chestii la vedere, aşa-zişi disidenţi. O proteză pierdută. Paiaţa a ieşit pe strasse în populime.

            Cuplul V & V primeşte vizita lui M, care are bilet pentru India, peste două luni. V îl introduce la clubul Fenomen, Miandra îi arată Iaşiul. M pleacă în Kerala. V primeşte ameninţare din Iran. Fiecare în căutare de sine, ipse (ipsaţionişti labagii). Fulgeră. V mai vede venind spre el în viteză...

            Familie conspirată reflex. Diclose to. Cut to. Imaginarium. Parnassus. Poliţistul a pus alarmă la pivniţă şi sună într-una. Se cutremură casa de manele. Şi nu vrei să-l bag în film. Preşedinte e gardianul. Exploratorium. Doamne, dacă eu uit de Tine, Tu să nu uiţi de mine. Personajul nu are toate ţiglele pe casă. Caricaturi desenate cu o mână epileptică. Nu voi mai traduce în engleză. Au investit ca înecaţii în sistemul de contaminare. Munca e sănătate curată, să muncească bolnavii.

            Pariezi pe cenţii tăi. Pumnul în gură. Acceptul scris al candidatului. Ingineri de building care adună gunoiul. Scenariul, prima chestie. Plânge-te că ai ceva de plătit. La fotograf plăteşti înainte, ce să facă el cu pozele, se cacă pe ele. În general să nu vinzi ceva la un nobelist. Şi la service cu maşina, manopera pe oră. Kruger cedează. Atamanul, Călina. Babel, Bulgakov şi Şuşkin.  Ce e suflul romanesc? Capacitatea de alunecare, nu bălteşte. Îţi trebuie suflu să ţii un roman. Că n-am. Tocmai că am. Îţi pune etichetă din mers, că dacă nu s-a auzit de mine n-am suflu romanesc. Gaşca are suflu, o citeşti cu sufletul la gură. Te-a sunat din Germania, aveai suflu.

            Îi jucau ochii de parcă învinsese moartea în persoana duşmanilor săi. În casă vorbim româneşte cât putem. Poate într-o zi o să am nevoie. Paradisul alungării din paradis sub filtrul seducţiei. Dictango, şarpele tanghează alterparadisul zburător Evei. Misa Tango. Cum ne-am întoarce etern în paradis spre a fi alungaţi, asurziţi de gloria muzicii. Incantaţii extatice. Agnus Dei. Benedictus.

            Nomine odiosa. I-ai scris. Oricum îţi erau duşmani în stare latentă fără să le fi făcut nimic. Îşi bagă pula în patrie. Ochi de cataractă. Nişte greve. Să fiu teafăr şi să nu se mai întâmple nimic. După '90 n-am mai ţinut jurnal. Am spus nişte aproximaţii. Era mai boncoş, agreabil. M-a îmbobinat Rabelais. Mă compara cu ce ştia el. Mâhnire până la zi de grea decepţie. Iau condeiul şi îl las, 5 cuvinte. Amân o lună. În fiecare zi mă dau cu capul de pereţi.

            Mare nostrum. Little dark bay. Wheelor. Ambling. Equus caballus. Ţi-am tradus mânzul cabal, rabbi. Borges: Tangoul este un cântec trist, dar care se poate dansa. Konzertina. Îşi dădea cu ciocanul peste degete. Horia Sima şi Crişan. Mă, şi tu eşti în criză, cârpă-n cur. Nu-i bat în uşă. S-au dus la Buda să-l predea. Platner. Îşi esenţializează singurătatea în România. Un artist trebuie să fie bine îmbrăcat. Eu (Pasi) am simţit toată viaţa pulsul publicului. Bizet. Limberea. Impichment de copyright. The legend. Mai mult te spionează decât te păzesc. Popor de adunături mondiale. Şi nu mai povesti altora chiar toate aşa. Of corz.

Aprilie 2010

            Regina virtuţii, îndoiala sceleratei, fenomene funeste. Vierge de doute, essence magique. Solitons and fractals. Comunicarea cu publicul nu cu tine însuţi (asta în poezie). Îţi taie capul. Îţi trebuie o minciună. O minciună trebuie crezută. Schema e clară, se întâlnesc, în actul doi se fut, act trei se despart, metfora jocul de-a vacanţa, vis al morţii-eterne. În teatru, treaba e mai conservatoare. Visele unora devin deviaţia altora, vilă medievală în Italia sau vilă nouă în ţară medievală.

            Poporul e mereu tânăr cu pula calului pe umăr. Tu eşti clavecin şi eu pian. Frontiera Curtici bate cu 28 la 1 Şoimii Lipova. Juvenal. Cam tot la Vitebsk. Fiu decapitându-şi tatăl. Preoteasa i-a luat locul lui Fantek. Panti l-a avertizat pe Ghiţă să nu plece (ce facem cu ăilalţi?). Nu suntem la stomacul multora. Câţi ca tine am găurit cu ăsta, numai să nu fie beţi, pot să facă orice, monstru şi tatăl şi fiul şi nora adulteră incestuoasă. Numai cazaci bătrâni rămaşi în sat operau nurorile. Ecaterina, m-aş da la tine dar n-am palton. Corupţii din parlamentul românesc trebuia  să fie în avionul polonez. Vă urez numai bine, dom' doctor, şi poporului român la fel.

            Schemă simplă, un bărbat întâlneşte iubirea vieţii lui, faza a doua, el e extrateretru şi i s-a încheiat stagiul. Brodează orice demenţă. Ea are planuri de concediu la Paris. El îi spune că trebuie să plece, ea nu-l crede, are pe altcineva. Demersuri la centrală (demiurg), el vrea să rămână pe pământ chiar dacă pierde câteva mii de ani. Mai apare un bărbat, ea se încurcă cu el. Lumea toată-i o ţâgare.

            Rabbi, găsii toate cuvintele, minus praeputium. Baragladina godmother. Să-şi înşele nevasta în faţa poporului, dar nu şi poporul în faţa nevestei. Spurcat fenomen. A venit să ne ameninţe. Să mai activeze cârtiţe până la Tuzla, scutul, cizma. Pedepsită purtarea tricolorului, create instincte managerial-patronale la securişti, figuranţi în scenele lor, la coada lanţului trofic. Noroc cu apocalipsa.

            Poţi să spui de pulă şi pizdă da' nu te umpli de malahie. Cele mai sfinte. Pe muche de cuţit. Stelele sunt nişte pizde. Disciplină mai mare decât la cuvintele acceptate. Blaga, altă zonă. Raţa sălbatică nu e o piesă rea. Hugo are şi o teorie. Vulcan erupt, „ca islande caste norii”. Să te linişteşti de miasme, să scoţi pula şi să te pişi pe toţi. Iolanda, a doua Islandă. La antipozi, la antipozi, la anipozi el a plecat, l-a durut în cur de mine, disperată m-a lăsat”. Mama mă-sii, contaminat de sintagme engleze pe leviatan l-ai înecat. The Three Princes of Serendip (1754).

            Australis-southern, Oz, Aussi, terra australis incognita, 1625, hunters-gatherers, belief in Dreamtime, Penal Colony, stolen generations. Driest, flatest. Tinerii mai religioşi decât bătrânii. Patrick White. Melbourne, 1835. Athos. Iviron, foc 1856. Vatopedos, copilul din tufiş. Dezlegare la untdelemn. Muntele ispitei. Poporul român m-a dezamăgit. Ai primit şi pumni în gură. Bine că n-am un frate. Pozele astea să i le arăţi lu' mă-ta în America. Omorâţi bătrânii, omorâţi câinii, omorâţi tot ce puteţi, criminalilor. Plec pe 28 mai, ajung pe 29. Didgeridoo. Waltzing Matilda.

Mai 2010

            A convict then a free man / I became Australian.

          

Waltzing Matilda

                                                             A.B. Paterson

Cobora cândva un hoinar în billabong

La umbră de eucalipt şi

Cânta cu ochii l'al său billy în clocot

Cin' să vină o waltzing Matilda aci

Cor

Cin' să vină o waltzing Matilda cu dor

Cin' să vină o waltzing Matilda aci

Waltzing Matilda s-aducă apă-n urcior

Cin' să vină o waltzing Matilda aci

Coborî berbecel să bea apă din baltă

Sus călătorul îl înşfăca vesel şi

Cânta vârându-l în raniţă

Cin' să vină o waltzing Matilda aci

Cor

Coborî vătaful pe cal de rasă

Coborâră poteraşi un' doi trii

Al cui e mielul din traistă

Să vii o waltzing Matilda de-aci

Cor

Însă hoinarul sus şi s-aruncă-n bulboană

Înecându-se lângă eucalipt şi

Strigoi îl auzi cântând în billabong

Cin' să vină o waltzing Matilda aci

Malurile Condominei

baladă de tufiş

Oh, i-auzi, câinii latră, iubire, de ziuă se crapă

Băieţii toţi plecară în trupă nu mă mai aşteaptă

Mă duc şi eu cu zorii până ce soarele lumine-i

S-ajung părtaşii Roma pe malurile Condominei

Oh, Willy, scumpe Willy, mă lasă cu tine a veni

Părul de in tăia-mi-voi părtaşă tot a fi

Răbojul ţi-oi socoate, iubire, în urmă ţine-i

Şi moleschini spălaţi-voi pe malurile Condominei

O, Nancy, scumpă Nancy, cu mine nu pot să te iau

Dădură ordin lorzii femeile că voie n-au

Trup gingaş ai, iubire, nu zdravăn ca mine-i

Să ţină piept tigreşte pe malurile Condominei

Atunci, scump Willy, dragu-mi, rămâi cu mine-aci

Ne-om ridica rodirea, soaţă de fermier oi fi

Om dezghioca porumbul, iubire, ţi-oi găti ce bine-i

Să uiţi berbecul Ramstag pe malurile Condominei

O, Nansi, draga-mi Nansi, nu mă lăsa la urmă

Aşteaptă toţi băieţii, trebui' să-i prind la turmă

Aceasta-i sărutarea, iubire, pentru tine-i

La ultim miel părtaşi fim pe malurile Condominei

            Puşi: George e prozator adevărat, în dâra lui Matei. Criminalul ăla de Ţepeş. Cum te cheamă, Stelniţă, nume de stea da' sună ploşniţă. Călifar, Steinbeck. Falsa recunoaştere. George: voluptatea de a se compromite a multor scriitori români. Turturică s-a angajat pe şantier să cunoască viaţa. Ne-a făcut-o meseriaşul, să i-o facem şi noi şi furau mai mult. Piaţa Ovidiu Picadilly. Prost să fii, da' să-ţi revii. Bă, Catrina era mama Gherghinei, să nu fim şi noi nebuni. Abocalipsă. Banjo. Adio dodii. Zero e mult. Aiureli ca-n Isaia ăla. Cul et pognon. Şi ce să faci în stradă? Am să te strâng de gât, aligatorule. Când nu dorm, se uită la filme porno. Logica loviturii de graţie.

            Eureka. Yarra. Loop. Dome. Alexandra. Opera (neagră). Cities of literature: Edinburgh, Melbourne, Iowa. The Age. Kilda. Kill all. Ni huia tebia. Angy Pinguins. Dandenong. Doveton. Wallachian voivode Dracula. Michael Becheim. Murim sau emigrăm. Visezi vals vienez cu un mort. Sugetar. Partidul comunist condamna diaspora. Ne-aţi alungat. Să nu vii în North America. Voi acolo la kgb lucraţi din patriotism. Eşti pa. Frock me. Vintage bolşevic. Ai semnat ca primarul propria condamnare la moarte.

            Dolarul e hârtie igienică. Îi dai în cap, chemi salvarea. Ortodoxia. Fiţi creatori şi economi în micul spaţiu individual. Arunca-v-aţi de pe stauia libertăţii. Nostalgici ai comunismului şi consumismului. Se pune jar în palmă. Ca şi democraţia, rusaliile sunt o sărbătoare a nimănui. Stai în pytulice. L'avenir du crime. Etnosociologia excluderii imaginare. Violenţa contagioasă. Violenţa de sine, violenţa celorlalţi. Wolfgang Doeblin. Să moară satanele. Patroană de bordel reproşându-le angajatelor că nu sunt virgine. Se laudă cu beţia ca alţii cu două facultăţi.

            Ura şi la Melbourne. Waltzing Matilda. Alertă de tsunami în Pacific. 35 de ore pe drum, în paşii lui nea Romică. Ne blindăm cu declaraţii. Trebuie mers la Chişinău. Vezi ce faci cu pizdele, pizda de la nevastă e cea mai bună. Etnologie recroi-vom începând de Sânziene. Voi aşterne liber ce să cern la întors, şi mirări regizabile. Numai în Australia nu fusesem. Aerofagia antropologia. La întoarcere mă ia Costică. Rusu şi Cârligeanu pentru Air Moldova. Acum Ardelean şi Maximilenzio. Se apropie plecarea din ţară.

            Din Austria în Australia. Cloudy day în Viena. Ai dreptate cu Măiastra. Căderea în etnologie în locul turbulenţelor. Comandantul Gavril. Star alliance. Vom vorbi mai mult la întors despre ce ne va înfrumuseţa bătrâneţele sau tinereţea despărţirii. Oaia mea era Gilda, a ta, Pitulicea, Matilda să nu fi fost a lui taică-meu. Fierarul îi punea potcoave la gât, tâmplarul, de-al lui Isus, tot waltzing. Greu de ajuns la sinucidere prin părţile noastre altfel decât să te laşi omorât. Şi ăl înecat, preţ să nu se dea viu, cum le-ar fi oferit tot moartea. Matilda – viaţa – tuckerbag, sinuciderea – billabong, descântată-neuciderea. Ţi-ai furat mâncarea morţii. Înecaţi la mâna Vienei în sânge iobag mieluşel. Glob valseze-ne oceanul cum s-a născut lumea din coral.

            Înecul, formă de acces la profunzime. Ajungem noi în Gallipoli. Enjoy rotary, Gheorghiţă. Lions Club Caritas. Valsă, valsă, moş Martine, că-ţi dau canguri cu măsline foarte eucaliptine, bumeranguri, guri de mine şi de cine ne pe şine. Cristina, Ionică, Maria canceroşi lângă billabong. Valţurile morii, moira muririi. Hai, Vlade, în golfurile sudului, să ne împăcăm. Meals prepared according to Islamic principles.

            În moschee, citate din nobilul Coran, ceas-calendar, orarul zborurilor. Rugaţi-vă, nu dormiţi. Rugăciuni militante. Poate mai mormăiţi budhiştii prin toată Nirvana, plus Eminescu. Orice rugător se clatină şi desfiinţează spre a fi reconstruit din credinţă. Ascultând, la plecare, The Band Played Waltzing Matilda, am pantomimat tăierea ambelor picioare. Ci mergem la Melbourne, la antipod, ne vor legăna turbulenţele ca ursitorile. Rase amestecate în aeroporturi. Se umple şi se goleşte moscheea aeroportului din Doha. Umbrele reflectate în peretele de sticlă îndesesc rugătorii la răsăritul invizibilităţii dumnezeeşti. Care în costum, care în courta, care cu copilul, care hindi între arabă, femei în negru împingând copii. Scris de Apolodor, nisipul se luminase slăvind peninsula. Mă dau antropolog zero în materia islamică, de-am iubit Coranul nu o dată. Şi câţi fac trimitere la sufişti. Din adâncul Arabiei respir Bucovina, discursul etnic, moscheea neoprind respectul efemerului ultim, spor sper. Confund lungul drum cu întâlnirea de sine, altfel pierdere în deşert ajuns oceanului cenuşă

            Nu mai scriu, văd filme indiene şi chinezeşti peste americane. Benjamine ages backward. She Bungs the Drums. Ghost Town. Did you miss 2010. Catedrala ortodoxă în fostă biserică anglicană, cumpărată. Cor femeiesc. Aprind lumânări. Intru în filmul lui Benedictus. Tatăl nostru cântat. Praznicul tuturor sfinţilor, mucenicie şi sânge, duhul se coboară în chipul focului. Petromanuanţu din Petroma. Mormintele eroilor fugiţi. Nu ştiai că lumânările se aprind separat la vii şi la morţi. Şi lui Eminescu. Două nunţi, două botezuri, un invitat,eu. Am zis de sfântul voevod Constantin Brâncoveanu, de sfânta Filofteia şi de Eminescu, de victimele puşcăriilor comuniste şi ale emigrării forţate. Popa, că părul meu plin.

            Grija chinezească de român. Southern Cross. Indiae imperatrix died 1901. De ce ai mâna tăiată? Heracles & Apollo. Dodiile sunt surori cu probabilităţile, Harry, vezi şi cartea lui Puşi, Einstein şi îngerul contabil.

            Mai toţi cu puşcării de transfugi în ideala Australie cu gratuite cursuri de engleză şi altele, trăitori din real estate. Sudură 30 de ani, cu banii – film şi radio. Pastorul pe camion. Poetul în oţelărie. Imnul l-a făcut un ceh, nu ştie nimeni decât refrenul şi prima strofă. Ming Ming nu condusese două luni în Shanghai şi tocmai la venirea mea a ciocnit o maşină, fără persoană, o să repare. Cui oi fi purtând şi eu noroc, cine mi-o fi purtând şi mie.

            Euphemisms, how not to say what you mean. Aaron's rod the penis, zoo a brothel, academy idem, Acapulco gold marijuana, Acteon one who cuckolds another, visible minority a black, Vatican method contraception, scalp to kill te scalpez la Găeşti, sauna parlour sapphic, peace a preparation for violence, in Abraham's bossom dead. Fratricid adultery incest in exile. Only a stranger can reveal who we really are. A world where the wolf is always at the door.

Iunie 2010

            Nu mă prinse Maria de pe urmă. Pe tine te apără Magdalena pe Swan Street. N-o fi să ne întâlnim. Aşteptare românească. Şi cerşetorul. Flux de pe Collins spre Little Lonsdale. Îţi spusesem de vineri. Maria la euthanasie. Îţi cumperi blugi. Murise Maria când v-aţi mutat vizavi de oficiul primilui ministru. Cercul protestului împotriva morţii calului, pentru interzicerea curselor. Ai vrut să-mi plăteşti cărţile lui Puşi Dinulescu. Slujită cenuşa Mariei şi aici şi la Stâlpu.

            Pe Bourke, we want justice, a resolution to fight is undertaken. George Gallaway. Free Palestina. Libertate australiană. A fiasco, virtues of pessimism, blame game, leg-pull, anglosphere, xenotext. Ăştia abia aşteaptă să fie împuşcaţi. Toată pleava la uraniu. Unu-i făcea nevesti-sii pizda cu creion chimic şi cauta pe toţi la pule să vadă care sunt scrişi. Pricess Highway. Maşină de generat hidrogen. Toţi lucrează în ascuns. Roboţi pentru Ford Nissam Toyota. Feldioara. Philip Adams.

            Vă insuflaţi hormonul ori chiar amiciţie. De ce nu-ţi electrizezi salteaua. Business la golf. Suflet peste roboţi selfmade necomercializabili. Pui piesa şi se sudează singură. Ţi-ai scos ochelarii, nu ochii. Profilul plat, clapele degetelor în dans, ghilotina verticală. Din faţă, vrăjitoare. Fâşii de patimă a ne mai vedea. Urcă treptele râzând. Prima nevastă îţi semăna cu Michelle Pfeipfere, s-a sinucis din amor. Uniţi în dispariţie. Genii sfărâmicioase. Uite cine vine la şcoală. Mulţi greci, italieni, puţini români.

            Wurudjeri people of the Kulin nations, the traditional owners of the land on which the university stands. Cate din Sydney, well, George, you did almost everything. Faraday Street. Ce zi frumoasă să mori. Imax. Carici pe varză. Femeia nu ştia şah, mutase totuşi o piesă, i-am aratăta L, pentru cal, iar ea, la picturi, s-a oprit la tabloul cailor. Interesat în trecerea zilelor mai scurte de la sud. Ai dreptate, în scris nu sunt de pe pământ. Îmi uit visele, nu numai paşii. Mi se apropie bumerangul. Azi de-aş fi de-o zi acasă aici aş muri nenăscut.

            Graţiile urâţeniei, altfel copilăroasă. The Troat by John Montague. Say your salam to the prophet. Hai, irlandezule! Her tender robe touch. Urlet. Epilepticul căzuse în timp ce irlandezul îşi recita coma (la mine, minute înainte, coma oceanului). Mai apoi, Nino, cu l'alba che muore un piccolo fiore. Puşi, Ezra ţi-e Ivănceanu.

            Corin: I am the boss in this house and I have my wife permission to say so. Tradiţia îi ţine. Miroase a peşte. A pizdă. Astăzi vom mâca un peşte. Ceata de reverenţi. Că omul nu este numai materie. Adam e sedus de o femeie, Eva e sedusă de Lucifer. The Great Ocean Road. Lorne. Apollo Bay. De intrat în rezonanţă, minereu la suprafaţă, câinii mai valoroşi ca omul. La miezul nopţii va veni Isus. Fieştecare-n lucrul lui. Oamenii ăştia muncesc din greu pentru biserică şi vizitatori.

            First Baptist Romanian Church of Australia, Endeavour Hills. Cel ce totul vede nu te va lăsa. Cina Domnului. Să-l pomenim nu numai pe buze, ci din adâncul inimii. O, de-aş avea eu limbi o mie. Sunt mai mulţi samariteni. Oi în mijlocul lupilor. Mă pocăiesc, mă mântuiesc. Veneam de la Caracal cu maşina. Nu există creştin nepocăit. Ne cufundăm în moartea lui Isus Hristos. Nu poţi să fii pecetluit cu două peceţi (la adresa cui?) Verificaţi-vă viaţa cu ce e scrisă în scripturi. Nişte necuraţi, nişte leproşi. Cui i se iartă mult iubeşte mult. Dă-mi şi mie siguranţa vieţii veşnice. Salutări de la Mocanu. Sophia Loren a deschis aici Spaghetti Carbonara.

            Psalm 118. Fraţii de la Harul n-o să vă lase la Brisbane, vine fratele Mânzat. Lărgirea împărăţiei lui Dumnezeu. Colectă specială pentru acel copilaş. Tatăl tuturor, amin. O, dă-ne o harfă. Fratele Marin va predica. Nu v-aţi plictisit. De ce iubesc crucea? Unii n-au nicio credinţă, au draci. Poeţii români au crezut în viaţa de dincolo. Îţi mulţumim pentru moartea ta. În locul meu muri Cristos. Sticks and stones will break my bones but woods (?) will never do.

            Helen, de trei ori botezată. Pastorul cu ţara în camion. Zaharia cu prăjituri şi nevastă frumoasă. Dom' prof din lancrimă. Şi câtă strungăreaţă. Mai urcă. Suburbii, pământ în scumpie, Chapel Street, chinezuţa cu ochii închişi. Mai urcă vile, nu-n tramvai, lucruri numărate macro. Vecina veinătăţii pe-al meu scris. Ţară de muncă, în '78 nu era pregătită să primească poeţi. Traversate grădini, terenuri de golf, mausoleul. Laud ce-o să tac. Vă recunosc ca pe Lupaşcu după şapte ani de secetă.

            Bibeloul bătrâneţii frumoase coboară în Flinders. Duceţi-vă-n brânză. Carne macră de cangur, fragedă de crocodil de 400 de ani. Echilibrul în coadă. Dans.Sârbiţă-Sir-Puţă, mai mic decât ăilalţi c-o zi, venit aici să le fie leat, dar mort să-i fie penultimă ultima zi. Outback town of Leonora. World Oceans Day. Das Paradies und die Perl. Mă închid cu pleopele ca indienii cu obloanele în Mauritius, în Kamla Nagar. Mi se mai limpeziră, making eyes. Supăraţi incineraţii.

            Pe William, de sus, tai Bourke, les Lees Tailors & Invisible Patch. Trecut de Eagle nu sar rând, naivităţi nemaidând, de ardei, de inimă rea, căcatul nu se mai supunea, Mirceo la Moscova. De ajunsesem vizavi, şi mai şi, am singurul fâş din Australia. Ce-o fi rămas de noroc, diseară recitator. Cât mă închinai în budă că supremul e în noi. Dai banii pe parcare în faţa bisericii. Olderfleet la antipozi. În conservare securitatea. Zi mohorâtă, oceanul departe, cine l-o înota după moarte.

            Dandenong e şi departe. Ploaia lăcuie străzile. Nu se mai scula el Tom de noapte să ia Bucureştii la metrouri. Norocul Melbourne-ului cu mine. Cafea long cu studenţii. Negativitate. Vă învăţa cum să vă ţineţi minte visele. Să-mi fie frig mai ca în Argentina sub vara de la noi. O graţie ne-om improviza din aventură. În oglinda geamului, la intercepţie, sate ardeleneşti australiene. Vărsare în frig. Tot n-am nimic de făcut. În loc să scriu demăsurat răsură. Buy Australian. Ca indienii. Puţini şi mult. Rase decartate. Gene dominante. Vorbărie. Nu ne merităm. Bravează tu că râd eu. Fato, mă vezi bătrân, ori ce-ţi închipui. Mâna nu mi-o vezi condei. Trăsei în bojdeuca din Doveton. Voinic, asiatinca, fata popii, sinuciderea sinuciderii.

            Groovy tunes underground sounds. Dumas: Ces mots si simple en aaparence. Flaubert: Il doigt vingt mille francs a un orfevre. George Sand: Ne vous accusez pas. Starbuke. Photo. Yes. Mulţi copiază. Adică eu spy. Sorry. Be. Nimeni în shop. Copiezi purcei sfârtecaţi. Mai şi aruncai căcatu' cât să nu mă laşi să laud Australia. Banjo. Coming south. Avort cosmic. Ce timp om pierde de ne înghesuim asiatic. Green elephant. Old jail. Yellow flag. Sunt mai mult Cristina. Suntem mai mult asiatici. Viaţă de marsupiu fără viitor. Pakenham. Mi-o fi părut bine că vin, nu-mi pare rău că plec. Umblu în paşii lui Ionică de dragul Cristinei de-i plăcuse în Italia. Îmi stăteai la mână, te pozai grână. Oi fi având ce-mi aduc aminte. Sudură după sudură. Năpârlit incinerare. What's wrong with anzac? The militarization of Australian history. O zbugheam, eram mort.

                                                          

                                                            EA PLECĂ

ea plecă ploaie cu beznă

dansatoare într-o gleznă

din cascadă geam geamie

altei predici bagdadie

zacă zarca vulcăneşte

în Pacificul cu peşte

lese lese-ne câineşte

în peştele fără deşte

tir pe arte cărăuşe

trage-te pe stânga duşe

roţii radiourilor

morţii necadourilor

n-am parâma Parma zamă

Gaza raza şi-o destramă

stăm pe ploaie catifea

roşie art center prea

australian accent

reginei adiacent

            Femei pe înalt verii opuse. Mai un strănut, o razie. Sentiamo vorba de muzică. Oraş muzical la diapazon european. Apărare de demoni. Muzica subliminalităţii saxone peste Pacific. Ascunsă muzica de mine. Lumea îşi respectă picioarele, serenada paşilor. The long portrait gallery. Tea and Zen, Chadao

when are the crimson leaves?

Only a little hut on the long

curving bay

stands in the serenity

of an autumn evening

            Ăle mai bune vieţi pe Golgota pocăinţei. Recunoştinţa venitului, neplecatului. Fiecare să-şi vadă câlţii. Avem bani, nu-ţi fă probleme. N-avem nimic unul cu altul. Futaiul de pe lume. E excalibur, te taie, zbori prin perete şi-ţi dă de cap grăsoaia.

            River's Terrace. Sadness never goes away. Guardians of gift of light. Eureka rămâi de mine. Pe Blaga i l-am dat Fionei. Bănci în Washington, ba-n Melbounre, de eucalipt. Libertate cu imigranţi. Preţuri lăsate pe spate, oarecare respectabilitate. Biserica plecării. Intense nostalgia and the fear of the unknown. The fresh water tortoise. Fear of aging. A dream within a dream. Accross the desert. Walk and don't look black. O rogi pe Helen să te traducă, eu revăd originalul. Şi în chineză. Mi se va sfârşi Australia regretului de Australia. De n-oţi fi fost primii oameni a vă denatura ultimii. Iar se puse ploaia, m-apucai de scris, used syringes here please. Albă Melba, Dalida. Benedictus. A crea în virtutea lovirii. Nu voiam să-i dau poante măiestre lui Philip Adams. Colonişti în zale pe mătasea deşerturilor. Repatriere la antipozi.

în floare de ce-mi erai

pasăre te răscântai

diseară mă ahimsai

din Hristos ne mioreai

moira de o mureai

            Aici am crezut că avem libertăţi. Nu există să nu fii primit ca alb. Îi mănânci mâncarea, îi fuţi muierea. Tulnice, soprane. Disperat că nu voi fi auzit. Ileana mi-a adus cartea lui Sică. Popa -  şi ăsta apostolesc - cu sluga la doi stapâni. Părintele Bosif vă va mirui, să mergem la hol. Părinte, tu eşti singur cu dracu. Văduva ţi-a dat Mlaştina disperării. Infinitatea de mii de îngeri la Philadelphia. Cu Isus vom zbura.

            Pornisem spre locul sinuciderii. Ţi-am spus să rogi pe Corin să folosească o puşcă, să fim mai siguri. Doina glonţului. Imnul ortodoxiei româneşti voievodale. Australia primeşte criminali, daţi-ni-i nouă, ăştia sunt. Ghicito, evantaiul. Alte personaje. Adânceşte. Stăm un spălat. Imigraţie, libertinaj, multitoleranţă. Uite cum facem, o să le zic.

            Interzis în catedrală. Rămâne vocea evangheliei. După baptişti, exil la penticostali. Apele plâng clar izvorând, dacii se nasc, vai nu mai mor. Secătuirea crucii. Voi merge pe jos în Arabia. Gritty and stylish. Spiral Mozart. Cu cât mai departe cu atât mai viermănos, rămaşi ouă de muscă în praful criminalităţii. Nor cu apă de întuneric. Nerostire. Satul munţilor, părinţilor. Pacific misogin. Covânt prin instinct decât conştiinţa limbii materne, plus estetică.

            Anglie mai peste apă. Psihologii aborigenilor. Necunoscutele australianizării în hăţişul placerismelor de ghetto, totuşi românesc, împins la protestantism şi ajutor de şomaj. Nici când am ajuns n-am crezut că sunt acolo. How to train your dragon, vecino. Atât-mai-rostirile de subconştient al hazardului nepetrecut. Sinecdoca. Adam-Amsterdam, Austria-Australia. Talpă-n talpă, cap în cap, clone de Turcu. Cum să se mai transfigureze diaspora interioară, cum ar fi recunoaşterea în limba română a lui Dumnezeu şi a poporului dispreţuit în patrie, regenerat la antipozi, peste atavismele asasine pândind eminenţele originare, cum nu mai ştiu copiii din Australia numele lui Eminescu. Cei din vâltorile Pacificului n-au motive să ne iubească şi parcă totuşi o fac, paradoxal, din altă patrie ce n-o dislocă sufleteşte pe cea născătoare şi înnăscută.

            Ce români s-or fi ducând la operă, a se recunoaşte australieni, iarba nisipului. Vor mai rămâne rânduri pentru totdeauna. Europa ierbii pe muzee, orânda norilor pe pajişti, dulceaţă de războaie înroşite în obraji, proaşca lehamitei şi ce mai respingând nu ne-am înţeles. Beste ingredienzien. Filmând epilepsia.

*

NESCRIŞII

nescrişii pinguini pufini

carnet în Jersey voi nestrini

no Ben Nobel prin camberrini

ne ţinem film în Dandenong

la venezuelean oblong

al Petcăi slab ca tine song

ai scrie cum îţi scriu dicteu

pe sfinte la futai ateu

din pleznitoare ochiul bleu

suiţi economiei de prozod

prozod altcând mormânt în pod

pe film şi soră-sii alt plod

încinsă zi plecării vară

din iarna ce mă împresoară

sans voce evangheliară

restrângem caţa din rechini

numai ocean sub paladini

lăsaţi de contingente crini

ce vin în sud a scrie mud

pretenţiei de paprud

cu Sânziene Ioane ud

iubire sub bătaie toi

ci scriitura de apoi

Ileana la copii stiloi

brâncuşian la staţie

cărăuşit nataţie

din golf în levitaţie

de n-am respir înghesuit

din pieptul minei răsărit

aer uraniu antracit

se va sculpta computer sant

portretelor trăit desant

alergătură adamant

din sub în sub prietenii

pe drojdii salt salate scrii

pe Kilda pinguinii chinezii

neaustralei cauze

închipuind aplauze

în cricket fără pauze

de antrenori less piei englezi

pe dragii aboriginezi

buldozere de vii retezi

nu te-o ajunge cosa nostra

sub zarzavat drogată mostra

noatratic rostul a sa rostra

la lucru voi eu singur cri

şi pinguini a drăgăli

cigale de Europa gri

ce dren că nu-ţi primii din flu

poveştile cu sfinţi adu

şi fute-le până acu

strânşi sfintei ape cabotin

sorbindu-ne arginţii vin

în două ore scrisul spin

pe ce filosofii bard lanţ

veniţilor din şanţ în şanţ

cât vă uitaseţi de Bizanţ

filme de voie ochii alţi

flăcăilor demult înalţi

mai negre mâini în bălţi de balţi

ce-mpuie statua hotar

pe hat tătari spre Călifar

femeii sinucidere de s-ar

Rodari lângă aparat

copiilor voi fi predat

nu numa-n India arhat

toţi preşedinţii de acad

mi se văzură camarad

şi tu în australiad

mai şi ajungem orei opt

cu bănăţeni şi moţi la copt

Cluj nevăzut în Melbourne stopped

din Bega Yarra barca parcă

torcându-te să te întoarcă

a nu te scrie Gyr libarcă

de host neplatei zarcă

somonului pe arcă

nalt sudul ne încearcă

fluenţa strămoşească

amnar zbucnit în iască

mai apa ne trăiască

nu mă închipui din dor

pe sarea apei comandor

al desalinizărilor

cu piedică judecător

mă controversă vărsător

de după sud versuitor

de suitor la mirador

pământ oceane Maldoror

ce voci sub lume lagăr or

agora a gomorilor

sodomelor şi tu sudor

pas tras în piept glonţ inodor

pe nespălate sânge cor

drag de băgaţi la rotisor

cum şi-o seduce ora or

verso pământului mă dor

o doară aurora nor

în coarnele toreador

ţi-oi fi recurs d'al vostru por

Mariei depresiv ocolitor

cu blugii cumpăraţi amor

dentistei că-ţi atârnă flor

Flagstaf ca Falstaff mai uşor

şi Flinders catedral călăritor

ce ne mai paşii de aviator

plictisul masculinilor

tu macho da' doar narator

de autor neştiutor

or southern cross întorcător

metalice reţelelor

din neatenţie odor

trecui şi prapure mă lustrui

că Australia austru-i

mă las şi intersecţiilor

piano mama lecţiilor

*

DIDGERIDOO

cum s-a născut

cum s-a născut lumea

din coral şi s-a înecat

la un vals împiedicat în Viena

Mehta dirijează Turandot în Beijing

de nu la Sydney în paralel etnic

înecul formă de acces la profunzime

staroste Strauss în Galliopoli

Horia spre roată swagman

strigoii supărării pe împărat

Matilda valsând în roată

enjoy Rotary Gheorghiţă

şi cine-ţi mai barde bardă

            Înainte de a pleca în Australia, mi-a venit în minte Costache Popa, ginere al lui Sadoveanu, pregătindu-se, pe strada Delavrancea, de dimineaţă, să ajungă seara la Viena la concertul lui Celibidache, lăsând-o pe Profira acasă, dânsa chiar dându-mi mie un interviu. M-o fi aşteptând, evident, nu ca pe el, Melbourne Symphony Orchestre? Ori, mai degrabă un didgeridoo, confundabil pentru tot românul cu buciumul, când colo, Dingo însuşi se aude astfel ca din Hadesul de sub deşert, tronând – muzical? - peste alte fiinţe ancestrale, chiar peste şarpele curcubeu.

            Afişe din belşug. Vieneze. Melbourniene. The Band Who Knew Too Much. Schubertiade. Songs of Travel. Last Waltz (including Brahms and Haydn). Swan Lake (a new ice age). The Soul of Genius Requiem Mass in D Minor Wolfang Amadeus Mozart. Schumann Panorama. Haendel's Messiah. Romantic Symphony. Mikelangelo and the Black Sea Gentlemen. La Sonnambula. Shen Yun. Grungada („gathering”. Conceived, performed and composed by Mark Atkins – one of Australia finest didgeridoo players and member of the Black Arm Band). 2010 Melbourne International Festival.

            Românii au coruri la bisericile ortodoxe, iar la cele protestante cântă toţi, ori vorbesc în limbi. Tudor Gheorghe le-a furat inima în două rânduri. Hip „n” body rock poţi prinde, patriotic stoker-ean, la Dracula's, pe Victoria Street. Pe cine să întrebi de un concert de vioară al Deliei Diaconescu?

            Interpretul la didgeridoo respiră circular, pentru a obţine un sunet continuu, întrebuinţează tehnici pentru inducerea unor multiple rezonanţe armonice. Faimoşi sunt Djalu Guruwiwi, Mark Atkins, William Borton, David Hudson, Jol Geia şi un virtuoso alb, Charlie McMahon. Didgeridoo este cel mai vechi instrument din istoria muzicii. Dezavantajarea aborigenilor în Australia urbană se vede şi aude, eufemistic, în filmul „Wrong Side of the Road”, pe muzică interpretată de Us Mob sau  No Fixed Address. Cântecele Clanului, în anume ordine, ajută la deplasarea în deşert. Visul şi cerul nopţii sunt sursele poveştilor, legilor, muzicii.

            Cum ar şterge băştinaşii visele noilor veniţi, între terra nullius şi black transnationalism. Ca la schimb cu generaţiile de copii – 1869 – 1969 - furate de guvern şi misionari (scuze atât de recente, pe când şi 21% din puşcăriaşii Australiei sunt indigeni, adică 2% din populaţie). Măcar kava ar fi o alternativă mai sigură la alcool şi tot înainte cu inhalarea petrolului „opal”.

            La plecare, comutasem succesul barzilor australinazaţi de pe Waltzing Matilda – am citit-o în taducere românească la un festival de la Australian Poetry Centre – cu The Band Played Waltzing Matilda. Cum să mai valsezi fără picioare lăsate la Gallipoli? Dar fără didgeridoo?

            Campioni şi campioane, Lionel Rose (box), Evonne Goulagong (tenis), rugby, atletism, Indigenous All Stars, Flying boomerangs. Pe bancnota de 50 de dolari: Polimath David Unaipon.

            O întâlnire ceremonială, corroborre, vis-cântec: balga, wangga, linga, jurba, ilma. Digeridoo e doar o onomatopee sunând aborigen (cf. emu, goanna-iguana). Cuvinte englezeşti de origine australiană aborigenă: boobook, coolibah, dingo, gang-gang, gidgee, kangaroo, koala, kookaburra, kurrajong, wonga-wonga, boomerang. Cooee (vino aici) dă cheia crimei, muzical, cocainomanului violonist între raţionamente Holmes.

            Vis-cangur, vis-rechin, vis furnică de miere, vis-totem, vis-lege tribală. A mişcat copilul, spiritul-vis intră el în luna a cincea a sarcinii. Timp-vis-alcheringa. Şarpele curcubeu coboară din Calea Lactee şuierând luminos din întunecat prin ploaie. Spre a deveni adulţi, copiii sunt înghiţiţi de fiinţa ancestrală. Visul ordonează cosmosul prin cântece tingarri. Timp fără timp, creaţie necreată, tjukurpa, wapar. Bibliografie: Sandra McDonald, The Outback Stars, The Stars Down Under, Startrek, John Constantine in the Dreamtime, albume „Dreamtime” - formaţiile The Strangles sau The Cult, Daryl Hall.

            Din didgeridoo, vocalic peste lătratul acela monosilabic, se aud chiar numele-vis ale lui canis lupus dingo antarcticus: Tingo, Joogong, Mirigung, Noggum, Boolomo, Papa-Inura, Wantibirri, Maliki, Kal, Dwer-da, Kurpani, Aringka, Palanganwari, Repeti, Warigal.

            Didgeridoo. And the Band Played Waltzing Matilda.

            Citind în Ţara Kangurilor de Mihail Sadoveanu despre „Australia stutterilor” te afli în miezul mioriţei coloniale, aceştia sunt cei cărora nevrând să se dea viu, swagman-ul (fratele ciobanului) se sinucide şi, strigoi, mai cântă din bulboană acompaniat din dreamtime-vis-eon de didgeridoo. Poţi auzi chiar şi cele şapte porta-voci noi trimise de doamna Petrescu-Makakis din Sydney şi folosite în Piaţa Universităţii din Bucureşti, 1990.

*

            Cu inima mai puternică decât glonţul, prin muncă fizică sponsorizându-şi faptele intelectuale, fenomen. Fericire banii, tocmai, limba noastră-i o comoară. Somnoroase păsărele. Waltzing Matilda-Mioriţa. Diaspora pe vatra universală. Internaţionalizarea dialectalismului. Sânge, apă de Pacific. Am lipsit două săptămâni din sinea casnică, m-am întors, ah, sacrosancte headquarters anti-Eminescu, anti-aborigeni. Căutat de adrenalină. Muzicalităţi tăiate în papgali şi mierle-Messiaen. Desecurizarea diasporei.

            Deşertul visează. L-ai auzit cum respiră, în Tunisia, Puşi. „Şi mă încălzeam numai când deliram” (Cezar Ivănescu). Preda îl plăcea, i se bădase sub piele. Era foarte singur, bătea la uşă, cum adică, să-ţi aperi sărăcia. Pământuri, nume propriu. Şi Calu. Cu un singur l Belinda, mai autohton, ţi-a zis Preda-ţi. Aceeaşi operaţie la 7 secunde, timp de zece ore pe zi. Pornografie de idei. Davai paşli. Ce spui, praleo? Saul Paul. Voci pozate. Urcăm zece etaje şi recităm Paşa Hassan. Trădarea păsării. Arderea cărţilor. Patriotism horror. Ghiuzel. Dreamtime. No matter who you are. Artist independent.

            Vise magnetizate de minge. Printre cei niciodată căraţi. Sub aceeaşi bombă. Umbrela o lăsasem deschisă, cineva a închis-o. Pleiada transfiguratorilor deplânşi de propriile personaje în replică. Prea insistaşi cu ştersul ochelarilor. Plouă cu morţi. Mi-oi trece pisicile dincolo când aş mai merge până la capăt. Aborigeni, Gallipoli. Vise şterse.

*

BENEDICTUS

Ben Todica

I

1

SINUCIDERE

            Vezi tu ca eu am fost complet singur, aveam tot ce-mi trebuie, material, aveam emisiunea la radio care imi aducea un fel de satisfactie profesionala si de a contribui, insa eram singur, iar comunitatea nu,ts, nu raspundea cumva muncii mele, sa dea telefoane, sa spuna le-a placut nu le-a placut, sa-njure, sa felicite. Si faceam asta de ani de zile si de fiecare data ma intorceam acasa intr-o casa goala, ma asezam pe marginea patului si stateam pana se intuneca afara si ma gândeam la rostul vietii. Ce rost au astea toate, să fii singur.Dar vezi tu ca muncind sa-ti castigi existenta si sa contribui si la munca voluntara, la munca asta artistica cerand un efort deosebit si timp, intr-un fel te izoleaza de o viata reala, adica, la urma urmei, eu traiam intr-o lume virtuala. Si intr-o zi am zis ca nu mai are rost si am simtit ca nu mai are sens nimic in jurul meu si am zis ca o solutie ar fi poate sinuciderea.

            Si ma si imaginam deja pe un scaunel cu o franghie legata de gat, deja umblam dupa ele in gandul meu prin casa, prin garaj. Si cand am fost decis s-o fac, suna telefonul. care ma deranjeaza de la drumul meu si chiar am vrut sa-l ignor, sau poate-l ignoram daca telefonul nu insista, fiind in alta camera. Si m-am dus cu intentia sa-l deconectez. Si, punand mana pe el, am raspuns intr-un fel automat. Inauntru o voce de doamna cu un accent, vorbea in engleza, de sarboaica am dedus eu, care ma intreaba daca eu sunt dl Benedictus de la radio si ma roaga sa nu ma supar dar ca a auzit despre mine de la o familie si c-ar vrea sa se intalneasca cu mine sa stam de vorba.

            Mi-a spus ca e austriaca, are doi copii, c-a avut recent un accident de masina in care sotul i-a murit, ca au o fabrica de paine, ca are mici probleme si ar vrea sa ma cunoasca sa stea de vorba cu mine. Are nevoie de ajutorul meu, daca pot s-o ajut. Bineinteles ca n-aveam eu chef sa ies din casa la ora aia, ca eram pornit pe un alt drum. Insa ea a insista ca sa ne intalnim acum si am zis ca haide s-o ajut, sa vad ce vrea, si pe urma...

            Si mi-a dat intalnire intr-o suburbie la vreo zece km de casa, in Charlston, la jumataea drumului, la un McDonald. Zic, cum o sa va cunosc. Dar ea avea o voce, cum am zis,  de femeie de tara, un accent sarbesc, un om mai simplu, nu elevat. Si ea mi-a zis, nu-ti fa probleme, eu o sa te recunosc pe tine, ma astepti in parcare si doar iesi din masina sa te vad. Pentru ca ea mi-a vazut poza la familia respectiva si ma cunoaste.

            M-am urcat in masina mea Nissan Gazel si m-am oprit in parcarea din Charlston, de la McDonald. Am stat si am asteptat, afara, ma uitam la fiecare masina care intra si fiecare persoana care iesea imi imaginam ca aia e persoana si incercam dinainte sa prezic sau sa deduc ce probleme avea, cum s-o ajut. Aratarea si felul sa sugereze de ce natura sa fie ajutorul meu.

            Si la un moment dat apare in parcare  un BMW decapotabil alb si o pustoaica de vreo 18-19 ani, superba, care parcheaza langa masina mea. Bineinteles ca eu m-am uitat peste ea, mai departe, asteptam o femeie necajita, femeia din telefon. Gagica asta se da jos din masina si vine ea la mine, in loc să intre in Mc Donald. Si-mi spune, d-stra sunteti Ted Benedictus. La care, automat, m-am gandit   ce drac de ajutor sa-ti dau eu tie , cand eu sunt un parlit, iar tu cu masina asta luxoasa si figura, corpul, aratarea ta poti sa futi o juma de strada, sa te umpli de bani si sa-ti rezolvi problenmele oricat de mari ar fi.

            Si ea ma invita inauntru, daca am timp, sa stam la o cafea. Si incepe sa-mi povesteasca problema ei. Ca ceva timp in urma a avut un accident de masina si i-a murit sotul si ca a ramas singura impreuna cu business-ul si copiii si ca umbla sa caute sa gaseasc pe cineva cu care sa-si uneasca viata si ca a auzit ca sunt cinstit si stau singur. Si imi propune sa vada daca vreau sa ne cunoastem. Ce drac sa-i zic. Asta era o intorsatura nu stiu cum. Ciudata. BMW.  Frumusetea asta din fata, Vernusu', business-ul, ea are bani, nu trebuie sa faca nimic.

            Acum juma de ora cautam franghia prin casa. Si ii zic, bine, o sa ne cunoastem si dau sa plec, sa ma ridic. Mai imi dai telefon si vedem, nu stiu cand esti tu libera, cand sunt eu liber. Dar imi zice, nu, acum vreau sa vin cu tine acasa, sa vad cum stai, este posibil? Pentru ca nu vreau ca sa-ti dau timp sa te pregatesti tu sa ma primesti. Vreau sa-l cunosc pe adevaratul tu. Este posibil?

            Ok., n-am nimic de ascuns, poti sa vii. Si a zis, uite, tu mergi in fata si eu te urmez. Si-am adus-o acasa, am intrat, am aprins luminile, i-am dat voie sa inspecteze casa, i-am aratat cum stau. A fost impresionata de cantitatea de muzica si varietatea pe care o aveam, i-am arata si poze de familie, cum a cerut. Cerceta cu mult interes tot. Bineinteles ca nu-mi trecea nimic prin cap pentru ca pentru mine era oricum un sfarsit de drum.

            Si pe urma i-am pus niste muzica, am servit o cafea, una-alta,  si cu o incantare cumva s-a apropiat de mine si mi-a spus ca sunt ceea ce isi doreste. Si mai un pahar de vin, mai un dans, am inceput sa ne sarutam, si-am inceput sa ne dezbracam si sa stingem lumina, muzica, si nu-mi venea sa cred cum o tipa cu un corp, un copil, aparent, ca aratare, practic, si frumoasa, sigur ca  ne-am inclestat si am facut dragoste, si bineinteles ca pe urma am inceput iar sa bem si sa stam de vorba dezbracati in pat, la un pahar de vin, si, la un moment dat, imi spune ca-i place foarte mult de mine si nu stiu ce, si ca vede ca sunt un om foarte onest, cinstit. Zice ca ar vrea sa-mi destainuie ceva, dar nu stie cum reactionez.

            M-am schimbat dintr-odata la 90 de grade, mi s-a urcat sangele la cap si i-am zis, te pomenesti ca tu nu esti maritata si n-ai nici copii, si ca esti fata cuiva, ca poti sa ai 17 ani sau 18 ani, si ma poti baga in belea. Ea a zis, nu-i asta, m-a asigurat ca nu e problema asta. Si mi-a dat mai multe ghesuri (guessings, guess) sa vada daca ghicesc, sa vada, hai, care-i problema pe care o am?

            Si cand a vazut ca sunt asa de ingandurat si serios, a zis ca nu poate sa-mi spuna - maine, s-a sculat, s-a imbracat si a plecat.

2

MICHELLE PFEIFER II

            Copilul batea la usa. Tipul l-a vazut prin vizor si s-a intors inapoi ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ea, din dormitor, il intreaba, cine e, draga, la usa. Nu e nimeni.

            O fetita de cativa anisori se rostogoli pe perna in partea cealalta continuandu-si somnul. El a stins lumina.

            A doua zi de dimineata, el o lua de gat si incepu sa tipe. Dumnezeii ma-tii, sa nu-l mai prind pe fi'tu, sa faci ceva, ce trebuie sa-ti car eu cozile, si incepu s-o loveasca violent cu pumnii, era fost boxer. Cu fata umflata si plina de lacrimi, Michelle se aranja in oglinda, avu o senzatie de voma, gandindu-se cu durere la un alt avort, si pleca  la lucru.

            La Fabrica de vopsele din Sinaia nu erau niste conditii prea grozave ca muncitoare pentru o femeie care fusese odata campioana de sah la tineret a Romaniei si directoarea cinematografului din Ciudanovita. Eu ii scrisesem in mai multe randuri, in cinci ani de cand eram in Occident, si ea ezita mereu de frica sa nu-i iau copilul. Copilul de la usa a fost fructul primei noastre iubiri, iar ea era haituita de situatia in care ea era incoltita de ideea ca eu o sa-i iau copuilul si n-o sa-l mai vada niciodata, iar tampitul de langa ea nu-l accepta in casa. Fetita din pat era a  lor, facuta cu boxerul, asta o tinea prada sau inlantuita, ii tinea spiritul ei liber, c-ar fi vrut sa zboarte, dar n-avea unde.

            Eu ii scriam scrisori adresandu-ma fiului meu, iar ea imi raspundea la ele ca si cum ea era fiul meu. Aici a fost momentul cand eu am iertat totul si as fi dorit-o inapoi, dar acum era prea tarziu. In vest, dupa ce m-am maturizat un pic, iesind de sub vraja traditionala, am realizat ca totul nu e decat un joc copilaresc chestia cu gelozia, iar cei cinci ani de viata petrecuti impreuna erau de neegalat in comparatie cu un rahat din asta de gelozie sexuala.

            Deodata se auzi o sirena puternica in toata fabrica si lumea se intreba innebunita ce se intampla. Ea era cazuta jos ca o pasare, cu fruntea descretita, senina, ca o pasare care si-a luat zborul spre ceruri sau spre libertate. Se otravise. S-a sinucis. Acum copilul era al meu, nu mai era singur si fetita era a boxerului, dar amandoi orfani de mama.

3

            A doua zi, Sinucidera m-a invitat la restaurant. Dansam inlantuiti si recitam versuri in limba romana, daca ai sti tu ce-ti spun, nemtoaico, n-or fi atat de dulci chiuiturile elvetiene, fata iti radiaza sub hipnoza stihurilor mele, o hipnoza dubla, ca, de fapt, eu eram hipnotizat ca un soricel in ochii sarpelui, totul sclipea in jurul ei si a fetei sale. Eram pe scena ei.  . Era in control. Eram paralizat ca de sarpe. Ea controla totul in jurul ei si facea sa straluceasca. Era o hipnoza.

            Pe urma ne asezam la masa si imi spune viata ei. Sigur, pentru ca eram si eu curios, ce vrea sa--mi povesateasca, de ce-i e frica de reactia mea daca imi spune adevarul. Mi-a zis ca are doi copii. Sunt pe picioarele lor, sa nu ma sperii la propunerea ei de a-si uni viata cu mine, cumva, stii. N-o sa duc lipsa de nimic, are doua fabrici de paine, una in Australia si una in Elvetia, numai sa fiu loial. Sotul a iubit-o foarte mult si ea l-a iubit pe el, dar viata merge inainte si...

            Si ne-am ridicat si am plecat in parcare si, sarutandu-ne, am inceput s-o dezbrac de atata eleganta de pe ea, de parca dezbracam imparatul Frantei, spre sani, ca pe drumul de ea forjat deja in noaptea trecuta. Actul asta odata initiat era intrerupt de zgomotele trecatorilor, mame cu copii, nu era o parcare mica. In momentul in care eram impletiti pe calea asta euforica, depuierea ei fiind in trepte, cu fiecare parca desfaceam o ceapa de fiecare data avand o senzatie extraordinara, si pe urma mai aparea unzgomot din afara care ne distragea si mai genera un strop de adrenalina in sangele nostru, era un fel de dragoste  cu sare si piper.

            Dar natura parca era in favoarea noastra, care ca o floare de lotus a-nvaluit toata masina si toate directiile intr-o perdea groasa de ceata si acum, ca sa ne protejeze, sa ne dam drumul, ne vedeam protejati vizual si nu ne mai interesa ce e afara. Am inceput s-o dezbrac mai adanc, am lasat scaunul meu jos si, sarutand-o, am trecut-o usor peste schimbatorul de viteze in poalele mele. Cu hainele frunzarite pe ea, arata ca o lebada. Acum sa descriu actul sxexual, cum i-am infipt-o.

            S-a lasat cu ochii inchisi, si si-a dat drumul in jos ca sa nu piarda niciun rand din boabele stiuletelui care a futut-o aseara. Ia uite ce fericita sunt, parca-mi spunea Sinuciderea, si tu voiai sa pleci dupa franghie in garaj. Si nu ne mai saturam. Da' tu stii ca chestiunea asta cu tinerea futaiului atata de mult, cu atata adrnalina futaiul tine cat vrea dumnezeu, aici chinezii sun mesteri. Ca futiul nu este numai datul din cur, e mult mai complex.

            Am dus-o la masina si a plecat acasa.

4

            Noi facem tolstoism din postmodernism. Ne pitulam intr-o maretie tolstoiana. Kareniana era pe urmele mele? M-a luat pe mine pentru ca sunt un baiat bun si cei din jur au convins-o sa vada si alte laturi ale unui barbat decat cele dupa care alergau pustoaicele Sinaiei, calitati pe care nu le aveau toti. Ii placea de mine pentru ca eram inocent, baiat din Ciudanovita, nu din oras rafinat, ea era mai versata, vindea cravate la fabrica, iar unchi-sau era mare goanga la partid in inchisoare. Toti care o cunosteau pe Michelle ii spuneau Fatsa.

            Eram casatoriti de cinci ani si tocmai sosisem din delegatie de la Feldioara, la uzina R, de prelucrare a minereului de uraniu, din care Ceausescu voia sa obtina bomba atomica, viitorul Romaniei, zicea el. Si, printre altele, jucandu-ma cu fiul meu, care avea cinci anisori, imi spune ca mamica se joaca cu nenea sub plapuma in patul celalalt si ca pe el il lasa singur in patul asta sa doarma. Si-atunci mi-a atras atentia, am devenit curios, am zis ca nu vorbeste el bine. Dar rautatea din om nu te lasa, stii, ca daca treceam cu vederea, poate ca era in viata, si eram impreuna, daca nu insistam sa spuna copilul mai mult, poate era taticul, nu, era altcineva...

            Si pe urma am luat-o pe ea la intrebari si i-am tras o palma, pana mi-a spus ca e un fost prieten din copilarie si a venit sa lucreze si el la mina, ca n-a putut sa scape de el, nu stiu ce. Am aflat si pe urma l-am cunoscut pe tipu' si ne-am luat la bataie. Chestiunea este ca tipu' a fost un las, a scos cutitul si m-a taiat. Nevasta-mea a fugit acasa, era la o vecina unde se framnta de ce o sa urmeze, iar eu am fost dus cu salvarea la spital.

            Sigur ca a doua zi a venit la mine la spital ca o vaduva trista, imbrobodita, si atunci poate ca era momentul s-o iert. Dar cum eram in salon cu inca opt persoane sau zece, aia cunoscand de-acum povestea astuia taiat din pat, au inceput sa strige dupa ea, curvo, s-o umilească. Ce, ti-ai adus ibovnicul ca sa-ti omoare barbatul? Sigur ca ea mi-a lasat plasa, imi adusese niste fructe, eu priveam in tavan cu ochii inlacrimati, ea s-a intors si a parasit salonul, pasind drept, plangand cu demnitatea muntencei care infrunta umilinta pe care o merita cumva.

            Asta era un moment pentru care o admir, in care era inconjurata de toti lupii care o huiduiau, din care orice persoana ar fi plecat vaicarindu-se sau tinandu-se de pereti. Si din momentul asta ne-am intalnit doar la tribunal. Ea a ramas acasa cu baiatul si eu m-am mutat la parinti. Eram de-o seama, aveam 25 de ani.

            M-am cerut din nou acasa, unde erau radiatii. Viata spre moarte, dupa fiecare intrare in mina mureai cate o zi, era o moarte lenta, ca la o mie de metri adancime nu poti sa gasesti o groapa mai adanca decat asta, cavou de cosciug.

            Dupa ce tribunalul i-a dat copilul ei, pentru ca in Romania copiii se dadeau mamei pana la varsta de 11 ani, netinandu-se cont de partea vinei, si-abia la 11 ani copilul este intrebat unde vrea sa stea, cu tata, sau cu mama, asta m-a pus pe liber sa pot pleca in jurul pamantui. Judecatoarea sau avocata care m-a aparat pe mine era sotia inginerului Iulian Topala, un om cu mare viitor pentru industria miniera romaneasca, ale carui inventii si inovatii eu le filmam in subteran si le prezentam la conferintele nationale si internationale pentru promovarea tehnologiei miniere romanesti in strainatate.

            Bine, ca acum ce sa intru la rusi, pentru ca rusii au plecat la ei si au luat, deci, tehnologia pe care rusii au folosit-o in exploatarea miniera, ei nu au mai vrut sa o mai delivreze Romaniei, si atunci Romania a fost obligata sa-si formeze din franturi si ramasite de la rusi sa-si creeze propria lor tehnologie pentru exploatarea miniera. Si, fii atent, odata cu caderea lui Ceausescu, sperantele si proiectele si visele acestui inginer Topala, prabusindu-se, el s-a spanzurat de clanta de la usa dormitorului, unde l-au gasit sotia si copiii intorcandu-se acasa.

            Copil fiind, gasisem in garajul flotilei de basculante un sofer spanzurat cu cureaua de la ventilator pentru ca isi prinsese femeia futandu-se in pat cu altul. Era nemtoaica gagica. Mai si planuisem, cu o gagica unguroaica, cum sa-l omoram pe barbatu-sau. Ca sa vezi cat de proasta e lumea, si ei aveau doi copii frumosi. Si bunicul meu, padurar din Moldova, tot din curvaraie, l-au prins in padure si l-au batut cu patul pustii pana si-a scuipat plamanii. Toti de la uraniu, in afara de bunicu'.

5

            Trebuie toate tinute ca si varfuri de munti, mai cobori intr-o vale, nu le uniformizam, nu devin orizontala. Tocmai cumintenia ma interupe de la sinucidere. Am gasit usile si geamurile sparte acasa la Sinucidere, dupa ce, cu zi inainte, ma chemase la ea acasa s-o cunosc, ma tratase si vizual si fizic cu o atmosfera de eleganta si aristocratie care impunea respect si calm si liniste. Era o bucatareasa superba, toate erau la locul lor, in bucatarie, in baie, in dormitor, de parca faceam parte din casa asta de nu stiu cand, ca toate erau pe placul meu si mi se potriveau, aveam si pijama, halat de noapte, papuci, parca venisem la mine acasa.

            Dupa dus, m-am dus in dormitor, ea era sub plapuma dezbracat, luminile de carte aprinse, si sigur ca am inceput sa facem dragoste, era in pielea goala, si sigur ca am luat-o in toate stiulurile, si cateleste, si pozitia misionarului, cracii la umar, figura 48, nu stiu, si ea deasupra, kama sutra, chestiile astea, pana am cazut frant. Totul era enjoyment total. Am cazut pe perne, vorbeam, nu stiu de ce am aprins lumina si ea era fericita, fata ei era toata plina de incantare si n-a realizat pentru moment ce se intampla, ca privirea mea a aluneca in jos pe corpul ei frumos modelat, si a inceput sa scaneze cicatricile de cutit chirurgical de pe corp, lucru care m-a infiorat, la care ea a realizat, a tras plapuma si s-a acoperit. Vazusem pentru moment pe Frankenstein si monstrul lui. O taietura de deasupra sanilor pana jos la putsa, o taietura in cruce sub sani, si una pe mijlocul stomacului la buric. Dar cusaturile erau de asa proasta calitate ca acuma se vedea ca un sac de cartofi cusut cu ata de canepa, ca acum din acea zana si fecioara devenise monstru.

            Si a inceput sa-mi povesteasca de ce sunt toate astea, a inceput sa-mi spuna adevarul. C-a vazut ca m-a pierdut. A scos albumul cu poze si a inceput sa-mi arate copilaria ei, ca e olteanca, ca vine dintr-un satulet din Oltenia, ca era o fata grasa, cu tate mari, flescaite, si buci mari, un ghindoc, si ca toata viata a lucrat in fabricile din Austrsalia si acum la urma ca bucatareasa la spital, si toti banii pe care i-a agonisit i-a bagat in operatii estetice, pentru ca n-o iubea nimeni. Avusese peste vreo zece operatii, fiecare la 10-15 mii de dolari. N-am stiut ce sa mai cred, mi se facea mila de povestea ei si o respectam. Mi-a castigat compasiunea si respectul, ca, la urma urmei, Sinuciderea e si ea o fiinta care-şi cauta dragostea, incerca sa se faca iubita.

            Insa a doua zi, cand am gasit usile sparte, i-am spus ca eu nu pot face parte din povestea ei, ca secretul ei ramane cu mine, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, si ne continuam fiecare drumul sau. Ea m-a mai sacait de cateva ori de-atunci, venindu-mi la usa eleganta foc, insa eu acum eram in realitate. Si, mai tarziu, dupa ce a iesit de la puscarie, nu stiu pentru ce delict, m-a sunat, a raspuns fiul sotiei mele.

                     

II

1

            Nu pot sa vorbesc la persoana lui. Ce le leaga pe-alea doua, Sinuciderea, invazia personala, iarasi sinuciderea aborigenilor in puscarii. Pune intrebarea daca nu cumva statisticile de sinucidere ale australienilor nu sunt cumva determinate de durerile acestora. Pentru ca ei sunt un spirit liber de 40 de mii de ani si dintr-o data am aparut noi cu civilizatia, cu orasele noastre de beton si claustrofobice ca niste Bastilii si dirijarile astea regimentale ale populatiei in infrastructura vestului i-a facut sa ne deoache, sa ne directioneze spre chestiile astea de autosinucidere, pentru ca ei nu ne pot rezolva pe noi fizic, decat spiritual.

            Faptul ca am venit noi si i-am deranjat de la pescuit, le-am mai luat si copiii, am intrat in viata lor si-i mai acuzam si de incest si alcoolism, tragandu-i prin tribunale si puscarii, sinucidere sigura pentru ei, care nu accepta sa li se ia libertatea, pentru unul atat de liber ca aboriginalul. Este ca si cum ai acuza un rechin ca te-a insfacat de picior, tu fiind infractorul care i-ai invadat teritoriul, el nefacand nimic anormal, doar natural, i-ai fost hrana, erai in teritoriul lui si el te-a halit.Si atunci, de doua sute de ani, rasa alba a hotarat ca daca nu poate sa-i distruga fizic, sa-i invadeze prin incrucisare, luandu-le copiii si transformandu-i in slugi si copii de infiat, incrucisandu-i cu albi. Pui corciturile sa intre in ei. Nu mai fac parte nici din ei, nici din tine. Poti sa-i comanzi.

            Nu rare au fost cazurile cand aboriginezi maturi au venit sa-si claimuiasca sotiile ca legitime prin hotatarea lor tribala si multimilenara. Acestia de multe ori fiind arestati si dusi in tribunale, acuzati de incest si rape, viol. Unii chiar omorati la fata locului de administratia sau justitia locala.

            Ei au o cultura orala. Fara scriere. De 50 de mii de ani, datina si istoria le este transmisa verbal printr-un mecanism social numai al lor, unic, in care familia clasica, de mama, tata si copii este formata din trei soti la aboriginezi. Intotdeauna in familie se vor afla doua sotii sau doi soti. Intotdeauna va fi un sot sau sotie student si un sot sau sotie invatator, incorporand in acest invatamant si scoala. Noi albii fiind imprastiati cu scoli, bunici, mamici, tatici, bla-bla - parintele batran aboriginez sau aboriginal, whatever, initiindu-l pe cel tanar in arta supravietuirii,  transmitandu-i prin povesti, cantec, joc si secretele unei casnicii fericite, toata istoria milenara a parintilor sai.

            Nu cumva toata aceasta karma se resfrange asupra noastra, a albilor, care am venit si i-am disturbat din evolutia lor? Nu este o poveste a mea, dar ei poate ma pun sa ma sinucid.

            Si acum ma duc inapoi in povestea mea. De la aborigenii batuti in custodie, la o nemtoaica  incinsa din bataie, pe pulpe in sus, din gelozie, de ... Pentru el, iarasi am un respect deosebit, si n-as vrea...  Sau asiaticul iradiat de la Ciudanovita  care isi manjea femeia la buzele pizdei cu creion chimic, ca la baia comuna a minerilor cand ieseau din mina, sa-i urmareasca pe toti la pula sa vada carte e  manjit cu creion chimic si sa i-o traga cu o coada de tarnacop.

            Care suntem nebunii, noi ciudanovitenii sau noi, Vestul? Dupa ce a iesit  de la puscarie, Neigel, aboriginez, s-a casatorit cu o englezoaica si o fetita. Dupa nasterea ei, s-a trezit cu politia acasa, care i-a interzis sa mai locuiasca cu ele impreuna, fortandu-l sa se mute, iar sotia lui il viziteaza zilnic cu fetita, pentru ca e tatal ei.

2

             Iordan Tasov , cu care m-am imprietenit in campul de refugiati din Latina, venind special de la Camberra, unde era student la geologie, sa ma vada in Melbourne, s-a revoltat la faptul ca un om ca mine, cu un palmares in lumea filmului, sta si lucreaza la Philips., complacandu-se cu un salar si o viata modesta dar lipsita de griji. Repede m-a ajutat sa impachetez valizele. A doua zi m-am lichidat de la fabrica si am plecat la Canberra, sa locuiesc cu el si sa-mi incep cursurile de limba engleza.

            In Melbourne-ul multicultural nu aveam nevoie de engleza, pentru ca lumea muncitoreasca era dominata de greci si italieni. Ori eu vorbeam italiana. Insa daca vroiam sa intru in lumea artelor, sa-mi fac practic meseria, trebuia sa vorbesc engleza. Si asa am ajuns la The Red Taffe College in Camberra, unde am cunoscut-o pe sotia unui avocat in varsta de 35 de ani, care-mi preda engleza, care m-a uimit cand mi-a spus ca ea in viata ei n-a fost nicaieri din Canberra. Mie, celui care am colindat jumatate de planeta si traiam inconjurat de oameni ca mine nu-mi venea sa cred.

            Iordan studiase arhitectura la Moscova, iar in anul trei, la intoarcere spre Bulgaria, a luat ruta Polonia-Iugoslavia, in ultima cerand azil politic. Si astfel, iugoslavii l-au dat italienilor. In camp, el avea un regim foarte militar. Si intr-o dimineata, pe la 5, neavand somn, am luat-o la fuga in jurul Campului. Si intr-un desis, intr-un cotlon al campului, l-am zarit pe Iordan juggling bottles si ne-am salutat, noi fiind singurele vituitoare treji din cele 2000 de persoane cate erau in camp. Si ne-am imprietenit, de acum intalnindu-ne in fiecare dimineata, alergam impreuna cate zece kilometri si dupa amiaza jucam tenis.

            Ba chiar s-a potrivit ca am venit in Australia in acelasi avion, stand unul langa altul. Numai ca el a vea destinatia Sydney iar eu Perth si la Melbourne ne-am despartit.

            Nu mai auzisem de el de doi ani in ziua cand mi-a batut la usa. Ma gasise prin departamentul de emigrare.

            Filmul cu cainele il facusem inainte de a ma duce la scoala la Canberra.

            Ce-a fost la urma? Canberra. Da. Incerc sa intru pe un fagas, pe care din ele? Teoria lui ca sa vin la scoala, ca scoala este totul, este cheia succesului nostru cade tocmai prin el care renunta la meeseria de geolog si se apuca de varuit case, care in scurt timp il face milionar. Milioanele sunt bune pentru a fi visate, insa nu oricine le poate tine in frau. Pentru ca, plecat intr-o croaziera in jurul lumii, ajunge in Columbia, isi pierde toti banii la un cazinou, joaca pe datorii si devine prizonierul  ideii de milionar, al milionarismului, fiind arestat, nemaiavand nicio sansa de a se intoarce in Australia.

            Si cum m-a surprins la inceput, in ziua cand mi-a batut la usa, tot asa a facut-o printr-un telefon in care-mi spune ca este prizonierul unei infractiuni create de banca columbiana si-mi cere sa contactez media australiana ca sa-l contacteze si sa salveze cetateanul australian kidnapped in Columbia. Eu il cred, si de asemenea media, la convingrerea mea, si sub presiunea articolelor din media, a interviurilor si insistentelor presei, statul columbian si organele locale de acolo, probabil ca sa scape nu de un paduche ci de un insignfiant ciot sau trouble maker, ii da pasaportul inapoi si-i da drumul sa plece. Dupa cum stim, Columbia are mult mai importante probleme cu drogurile sa se incurce cu un  milionar amator.

3

            Rujita, nevasta lui Iordan, devenit Jordan Atkinson, vazandu-ma singur si baiat cuminte, s-a gandit sa ma introduca la o fata necajita si cuminte, Biserca, o croatianca - i-am pus o coronita, la croata. Avea o fetita de 8 ani care ne pandea prin gaura cheii. Dupa ce o imbrac, cu gustul de artist, incepe sa fie curtata in comunitatea croatiana - inca o coronita - si la scurt timp dispare. Deci eu cand am cunoscut-o ea era imbracata ponosit, taraneste si fara gust. Dar in pielea goala era o pasare maiastra. Si sigur ca intr-un costum de casa de moda a devenit un star. De ani de zile era singura, n-o baga nimeni in seama. Ca sa vezi puterea modei.

            Pasarile lui Brancusi din Galeria Nationala a Australiei ma consolau de fiecare data, in vizitele mele de refacere sufleteasca, spirituala, erau singurul mod de a fi in Romania, de a fi acasa. Si nu numai atat, dar, in, dinamismul lor, of, in, catre o directie, oricand posibila, iti dadea un sens de libertate si speranta, parca spunandu-ti, priveste spre cer si vei fi salvat.

            Bineinteles ca  partea aceata spirituala din mine era mereu stimulata  de studiile mele pe care le faceam in biblioteca nationala de peste drum, unde imi petreceam ore intregi studiind marii cineasti ai lumii. Si in aceasta perioada nu pot sa nu-l revad pe Serghei Eisenstein in experientele sale spirituale din Sud-America si America Centrala.

            Jordan se intoarce din Columbia, vinde casa, se desparte de sotie, casatoria parandu-i-se o pierdere de vreme, ca sunt in viata asta multe posibilitati de a se ajunge si pleaca, si dispare fara urma. Nici in ziua de azi, 11 iunie 2010, nu mai stiu unde e. Nici de sotia lui si nici de Biserca.

            In aceste momente, destinul meu ramanand tot atat de putin conturat, nedefinit, ca al celor doua pasari brancusiene si al legendei maharajahului din Indore care le inconjura. Sa fie oare faptul ca, de cate ori am trecut pe langa ele, le-am mangaiat, si, precum sfera de cristal a printului de lotus care are puterea de a incatusa duhurile rele, au putut sa-mi transmita sau sa-mi ia nefericirea din jurul meu? Sa fie oare in ele ascunsa iubirea maharajei pentru maharani, sau razbunarea cuiva, sa fie un bad karma pentru mine, sau de fapt norocul? A fost oare destinul nostru sa ne intalnim aici in Canberra toti trei, perechea si eu.

            A doua zi am plecat spre Melbourne.