Iulie 1940 - Constatări și reflecții (din epocă) după
retragerea din Basarabia
Col. (r)
Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
03 August 2025
Analizând modul în care se făcuse
retragerea trupelor din Basarabia şi nordul Bucovinei în urma ultimatumului
sovietic din 28 iunie 1940, ministrul Apărării şi şeful Marelui Stat Major au
constatat numerose greşeli şi lipsuri în comportarea comandamentelor şi
trupelor şi au dispus măsuri corespunzătoare de îndreptare menite să întărească
disciplina şi starea morală a militarilor.
„Ofiţerii noştri par
a fi pierdut datoria de şefi; sunt prea toleranţi, se jenează parcă să dea
ordine (de exemplu: băieţaş, du-te şi cheamă pe domnul plutonier-major);
într-un cuvânt, nu mai avem personalitate. Ştiu că toţi avem greutăţi care ne
apasă; nu ne-am văzut familia; greutăţi familiale. Nu trebuie să uităm că
suntem la o răspântie epocală de ale cărei urmări generaţia noastră va fi
răspunzătoare. Să căutăm să ne facem datoria pentru ca urmaşii noştri să nu
aibă ce ne reproşa” preciza
generalul Constantin Nicolescu, la 23 iulie 1940.
Şi mai categoric a fost generalul
Florea Ţenescu, şeful Marelui Stat Major, care constata, la 25 iulie, „lipsa
de legătură sufletească între ofiţeri şi trupă”, ,,lipsa spiritului militar”,
„lipsa de conştiinţă în îndeplinirea datoriei”, „lipsa de iniţiativă, curaj şi
energie”, „lipsa de ţinută militară şi de atidudine ostăşească” etc.
- „ Să nu se uite nici o clipă și
să se spună tuturor că scopul unic al existenței armatei, și care trebuie să ne
lege pe toți, este apărarea țării…;
- Să se silească fiecare a
se face iubit și respectat, atât de egali, cât și de subalterni prin exemplul
personal de viață sobră, corectitudine, conștiință și pricepere în îndeplinirea
datoriei; sfaturi înțelepte pe care viața militară le reclamă la tot pasul și
pe care ofițerii care au o experiență mai mare a vieții, au foarte des ocazia
să le dea ostașilor; grija părintească de masa, odihna, îmbrăcămintea și starea
sufletească a subalternilor…;
- Ofițerii să stea
neîncetat în mijlocul trupei, dar nu numai de formă, ci totdeauna gata a da
sfaturi și îndemnuri bune și străduindu-se să se apropie cât mai mult de
sufletul soldaților. Să se renunțe la comoditatea și bunul trai cu care fiecare
este obișnuit din perioada de pace și care nu sunt deloc potrivite cu situația
actuală. Să se reducă activitatea așa-zis administrativă, care reține pe
ofițeri în timpul programului la magazie sau în cantonament, lăsând pe sergenți
să facă instrucția oamenilor. Să nu mai fie chemați ofițerii la comandamente în
timpul programului pentru toate nimicurile, iar trupa să rămână în voia
soartei. Să ducă toți o viață cât mai apropiată de a soldatului, pentru că
numai astfel vom putea realiza adevărata legătură sufletească, datorită căreia
soldații se vor simți îndemnați să-și sacrifice, la nevoie, chiar și viața
pentru comandanții lor”.
Referindu-se la „lipsa spiritului
militar”, șeful Marelui Stat Major mai constata că „Unii ofiţeri s-au
lăsat insultaţi, dezarmaţi şi chiar degradaţi de bande civile, fără să schiţeze
măcar un gest de reacţiune. S-au lăsat batjocoriţi în chipul cel mai josnic,
fără să găsească mijloacele de a-şi apăra onoarea de ofiţeri români” şi
aprecia: „Un ofiţer nu trebuie să se lase jignit nici măcar cu
privirea. Reacţiunea trebuie să fie mai puternică cu cât ofensa se
materializează prin vorbe sau lovire. Armata română nu se poate lăsa pângărită
şi batjocorită de minoritari”.
Aprecia că această atitudine se
datora faptului că „unii dintre noi am încurajat umilinţa şi am
reprimat personalitatea şi spiritul de demnitate, mergând până la terorizare”.
Considerând că „prestigiul
armatei române trebuie refăcut neîntârziat şi reînălţat la treapta ce i se
cuvine”, a ordonat ca cei ce s-au lăsat „grav ofensaţi, fără a
reacţiona în vreun fel, să fie sancţionaţi cu toată severitatea ca nedemni de a
purta haina ostăşească”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu