marți, 18 iulie 2017

Autoportret de Dumnezeu, cu Barba





REPARTIȚIE  SOCIALĂ

Doamne ferește de-o așa sclavie
În epoca de plină libertate
Să-i zicem Domnului ca să ne ție
Să nu ne-nscrie în răboj păcate.

Se-mpuțiează mintea-n scăfârlie,
Sunt prea multe tentații-acum sub soare
Și toți o duc în plâns sau veselie
Fiecare se-nchină la ,,ce-l doare”

Ce nivelare, ce globalizare,
Când unul moare noaptea-nfometat
În timp ce altul ține sub zăvoare
Tot ce-a aginisit din ce-a luat...

Cerut-au chiar și sfinții din icoane
O lumânare aprinsă de Crăciun
Dar rareori cei din landou, merzane
Le-au azvârlit ceva, zburând pe drum.

E mare diferență de opinii:
De n-ai știut să te îmbogățești,
Stai molcom , ești în tagma sărăcimii
Și-acolo vei rămâne cât trăești !-

Melania Rusu Caragioiu



Autopotret de Dumnezeu, cu Barba
( ma rog, aici puteti pune si plurarul, cu accent pe ultimul I )
( Neste cizmari )

Eu ma-ngrozesc ce o sa se intample,
Cand cizma nu conduce Romania ,
Caci ne va invada, cu bata-n tample,
Si se va revarsa – pe noi – Prostia …

Si capul, Sufragiu Universale,
De-atata pupat mana si-nchinare,
Va multumi din suflet, de onoare,
Ca are bun salariu – la picioare…

Cat despre fund, precum il stim, cu totii,
Avid la toti sa traga numai suturi –
Va pune-n fruntea tarii toti chilotii –
Si ne va bombarda cu azi muturi…

Iar mult inalt slavitele organe
Vor pune iarasi mana de la mana,
Fireste – ca sa fie –n veci – sarmane –
Doar sa prospere Natia Romana!

Onoare Presei noastre ! Ce mai este!
Ca este cata frunza ! cata iarba!
Si Romania -I toata – de Poveste!
Si chiar de Basm! De nu ar fi O Barba!


10 iulie 2017
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu