CAPATUL DRUMULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Vai, fratilor! Oare nu vom disparea
curând toti de pe fata pamântului, ca si cum n-am fi fost niciodata? Unde ne
sunt faptele de iubire? Unde îndeplinirea poruncilor Creatorului? Unde este
duhul lui Hristos din noi? Unde bunatatea, smerenia, dragostea fata de
sufletele oamenilor, nepasarea fata de cele vremelnice? Unde râvna fata de
bunatatile duhovnicesti? Cât suntem de prosti si cât de mult ne pierdem în
desertaciuni! Ne-am schimonosit chipul sufletului nostru, ne-am schimonosit
viata, am întors-o pe dos. Nu-i suntem placuti lui Hristos, ci diavolului.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 253
CANTAREA INGEREASCA
Compozitorul Arvo Part
Am cugetat la întelesul acestor
cuvinte: „Pleni sunt coeli et terra majestatis suae” (Pline sunt cerurile si
pamântul de slava Ta). E vorba de fapt despre cântarea îngereasca care a
existat întotdeauna, pe care Mozart a auzit-o si a pus-o pe note. Este cântarea
îngereasca pe care sfintii calugari au scris-o si care se cânta azi în
biserica. Omul nu poate sa creeze singur asa ceva, un asemenea lucru. Stim ce
poate el sa creeze si aceasta nu ne multumeste. Problema este ca omul doar cu
greu poate sa ajunga la aceste legi dumnezeiesti, caci e prea nestatornic si
nedesavârsit. Legile dumnezeiesti îi sunt ascunse pentru ca el sa nu le lepede
si pentru ca nu e vrednic sa le cunoasca. Cred totusi ca marii compozitori au
avut acces nemijlocit la aceasta comoara. Dar aceasta nu priveste numai arta. E
o problema globala care e aceeasi cu problema mântuirii: trebuie sa mori ca sa
învii.
Compozitorul Arvo Part, Cantul
inimii, puterea cuvantului si a muzicii
(AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti,
2012, p. 64-65
ÎNTÂLNIRILE
Omul nu a învăţat până la capăt să se
întâlnească nici cu Dumnezeu, nici cu sine, nici cu aproapele său. Nu ştim să
ne întâlnim; între noi şi Dumnezeu, între noi şi făptură există bariere; suntem
orbi, suntem surzi, suntem lipsiţi de simţuri.
Dar mai întâi de toate suntem speriaţi,
ne temem de întâlnire, căci a te întâlni înseamnă a te întâlni pentru
totdeauna; a te întâlni o dată pentru vecie; întâlnirea pune asupra noastră
obligaţii şi responsabilitate.
Antonie Bloom,
Mitropolitul Surojului
INZESTRAREA MINTII
OMENESTI
Fericitul Trifon Turkestanov
Prin
pogorârea Sfântului Tau Duh, Tu umpli de lumina gândul pictorilor, al poetilor
si al savantilor celor înzestrati cu geniu. Prin puterea Sfatului celui mai
presus de fire ajung acestia sa patrunda proroceste legile de catre Tine
întocmite, dezvaluind si pentru noi adâncul întelepciunii Tale ziditoare. Prin
ale lor lucrari, si fara sa voiasca, ei despre Tine vin sa ne graiasca: o, cât
esti Tu de mare întru a Ta zidire; o, cât esti Tu de mare în faptura omeneasca!
Slava Tie,
Celui Ce ne-ai aratat puterea cea mai presus de minte în legile care cârmuiesc
toate de sub soare;
Slava Tie,
caci e cuprinsa întreaga fire de legile fiintarii Tale.
Slava Tie
pentru toate cele ce dintru a Ta milostivire ne sunt dezvaluite;
Slava Tie
pentru cele pe care dintru a Ta întelepciune le tii tainuite.
Slava Tie
pentru ca ai înzestrat mintea omului cu geniu;
Slava Tie
pentru puterea facatoare de viata a ostenelii.
Slava Tie
pentru limbile de foc ale însuflarii;
Slava Tie,
Dumnezeule, întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov,
Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui
Dumnezeu pentru toate”, p. 131.
KITSCH-UL INIMII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Inima care se consuma din cauza
obiectelor de folosinta zilnica, mai cu seama atunci când le strângem peste
masura, paraseste pe Domnul, Izvorul vietii si al linistii, si de aceea se
lipseste de viata, de liniste, de lumina si de putere. Când începe sa se
caiasca, lasând deoparte preocuparea desarta fata de lucrurile pieritoare si se
întoarce din nou spre nepieritorul Dumnezeu, atunci începe sa susure în ea din
nou izvorul de apa vie, vin si se înstapânesc iarasi în ea linistea si calmul,
lumina, puterea, îndraznirea fata de Dumnezeu si de oameni. Trebuie sa traim cu
întelepciune!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 137
MILOSTENIA
Cu cât un om are o viaţă
duhovnicească mai înaltă, cu atât este mai milostiv şi nu judecă pe nimeni. Iar
noi dacă suntem mai mici, suntem tentaţi să judecăm. Nu se pune problema, îi
dai şi ai terminat. Şi dacă nu-i dai, eşti tulburat într-un fel. Vă spun, nu
trebuie să ne jucăm în materie de mântuire! Nu trebuie să riscăm deloc. S-ar
putea să nu-i dai, pe considerentul că este un om care nu merită, şi te-ai ars!
El poate să merite. Să vă dau un exemplu. S-au dus odată la un părinte două
femei să ceară, una îmbrăcată foarte bine, iar cealaltă mai sărăcăcios. Dar
aceea care era îmbrăcată bine nu cerşea, dar avea nevoie. Şi părintele a băgat
mâna în oala cu bani şi i-a dat la femeia care era îmbrăcată bine, mai mult,
iar la ceea care era îmbrăcată prost i-a dat puţin. Ucenicul îl întrebă: “Cum,
părinte?” Zice: “Ascultă, fiule, aceea nu a venit aici pentru că este
cerşetoare; este într-o mare nevoie săraca!” Stătea smerită, căci căzuse într-o
nevoie. Iar cealaltă era de meserie, cerea mereu, chiar dacă îi dădeai mult. Şi
apoi zice: “Nu sunt eu vinovat. Am dat cât s-a luat pe mână şi la ea s-a luat
mai mult şi la cealaltă s-a luat mai puţin. A fost o lucrare peste voinţa mea!”
Părintele a motivat-o omeneşte. Noi avem lucruri importante de vorbit privind
poziţia noastră, a momentului istoric în care trăim sau a zilei calendaristice.
Ne punem problema cum să fim prezenţi în viaţă ca să ne mântuim. Că luptăm cu
dracii, cu iaduri întregi de draci. Ce să ne încurcăm acum într-un ţigan care
spune că este şchiop?
Părintele Arsenie Papacioc Ne
vorbeşte Părintele Arsenie, Volumul 2, Editura Episcopiei Romanului, 1997 –
fragment
TAINA BUNICULUI
Un bunic
evlavios și ajuns la o vârstă foarte înaintată, era înconjurat de mulți nepoți
și strănepoți căci avea o familie mare. Bătrânul povestea nepoților multe
întâmplări cu tâlc din viața sa. Nepoții erau foarte entuziasmați de toate
întâmplările pe care prin trecuse bunicul lor. La un moment dat, unul dintre
nepoți care era mai mare l-a întrebat:
– Cum ai reușit bunicule să treci prin
războaie, prin atâtea necazuri și lipsuri și cum ți-ai păstrat întodeauna
această stăpânire de sine și acest echilibru cu care ne uimești și acum?
– Ei bine
dragii mei! răspunse el. Să știți că eu întotdeauna am fost atent cu ochii mei,
că tot răul din lume pătrunde în inima omului prin simțuri și mai ales prin
văz. Când eram și eu mic ca voi preotul din sat m-a învățat să fac trei lucruri
în fiecare zi, când plec de acasă:
· întâi, îmi ridic privirea spre
cer ca să-mi aduc aminte că acolo sus, este Tatăl meu care mă veghează, El este
cel mai important în viața mea și spre el mi se îndreaptă toată silința și
putința;
· al doilea, îmi plec ochii la
pământ și privesc la cât de puțin loc am nevoie pentru a-mi găsi și eu acolo
mormântul,
· al treilea, privesc de jur
împrejur la mulțimea de oameni care au de pătimit mai rău decât mine, la toți
aceia care sunt bolnavi: ciungi, ologi. orbi, surzi, muți, nevoiași sau lipsiți
de adăpost. În felul acesta am trecut în viață prin toate suferințele, le-am
îndurat fără cârtire și am trăit mulțumit și în pace cu lumea întragă și cu
Bunul Dumnezeu.
CURGEREA VIETII
Sfantul Teofan Zavoratul
Zilele curg
si zboara; ceasurile alearga fara sa se opreasca; vremea trece cu repeziciune,
si lumea se îndreapta catre sfârsitul sau.
Nici o zi
nu-i îngaduie alteia sa mearga împreuna cu ea; nici un ceas nu-l asteapta pe
altul ca sa zboare împreuna cu el. Apa nu poate fi tinuta si oprita cu
degetele: nu poate sa ramâna nemiscata nici viata celui nascut din femeie.
Cântarita si
masurata este viata oricui vine în aceasta lume: nimeni nu are mijloacele si
putinta de a trece hotarul care i-a fost menit.
Dumnezeu a
statornicit masura vietii omului, si aceasta masura este împartita de catre
zile. Fara ca tu sa bagi de seama, fiecare zi îsi ia partea din viata ta, si
fiecare ceas fuge pe calea sa luând cu sine o particica. Zilele strica viata
ta, ceasurile sapa sub temelia zidirii ei, si tu mergi spre sfârsitul tau,
fiindca abur esti.
Sfantul
Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de
Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 210.
Imnul eroilor
Presarati pe-a lor morminte, ale
laurilor foi
Spre a fi mai dulce somnul,
fericitilor eroi.
Ridicati pe piramida nemuririi, faima
lor,
Scris in cartile de aur, cantecul
nemuritor.
Presăraţi pe-alor morminte, ale
laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul,
fericiţilor eroi.
Ridicaţi pe piramida nemurii, faima
lor,
Scris în cărţile de aur, cântecul
nemuritor.
Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i
cu-acest cânt,
Povestindu-le cu fală al eroilor
avânt.
Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi
tuturor,
Cum muriră fraţii vostri, pentru neam
şi ţara lor.
Şi pe sacrele morminte, puneţi
lacrime şi flori,
Spre a fi mai dulce somnul, miilor de
luptători.
Ridicaţi pe piramida nemurii, faima
lor,
Scris în cărţile de aur, cântecul
nemuritor.
Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i
cu-acest cânt,
Povestindu-le cu fală, al eroilor
avânt.
Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi
tuturor,
Cum muriră fraţii vostri, pentru neam
şi ţara lor.
Si pe sacrele morminte, puneti
lacrime si flori
Spre a fi mai dulce somnul, miilor de
luptatori.
Dezveliti tot adevarul si le spuneti
tuturor
Cum murira fratii vostri pentru neam
si tara lor.
Presăraţi pe-alor morminte, ale
laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul,
fericiţilor eroi.
Ridicaţi pe piramida nemurii, faima
lor,
Scris în cărţile de aur, cântecul
nemuritor.
Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i
cu-acest cânt,
Povestindu-le cu fală al eroilor
avânt.
Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi
tuturor,
Cum muriră fraţii vostri, pentru neam
şi ţara lor.
Şi pe sacrele morminte, puneţi
lacrime şi flori,
Spre a fi mai dulce somnul, miilor de
luptători.
Ridicaţi pe piramida nemurii, faima
lor,
Scris în cărţile de aur, cântecul
nemuritor.
Pe copii la sânul vostru, alintaţi-i
cu-acest cânt,
Povestindu-le cu fală, al eroilor
avânt.
Dezveliţi tot adevărul, şi le spuneţi
tuturor,
Cum muriră fraţii vostri, pentru neam
şi ţara lor.
MARETIA LUI DUMNEZEU
Fericitul Trifon Turkestanov
Cât de mare si cât de apropiat Te
arati într-a furtunii puternica miscare, cât de mult se vadeste a mâinii Tale
tarie în serpuirile fulgerelor orbitoare; minunata este a Ta maretie. Glasul
Domnului peste câmpii si în freamatul padurilor, glasul Domnului în nasterea
ploilor si a tunetelor, glasul Domnului peste ape multe. Lauda Tie rasuna în
vuirea muntilor celor ce sufla cu foc. Tu ca pe o haina pamântul îl scuturi. Tu
pâna la cer înalti ale marii talazuri. Lauda Tie, Celui Care smeresti omeneasca
trufie, scotând din adâncuri a pocaintei strigare: Aliluia!
Fericitul
Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute,
traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de
Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”, p. 129.
A avea un suflet bun!
O doamnă
învățătoare mi-a transmis această frumoasă poveste:
„Un copil a
întrebat în timpul orei: Doamnă, ce este iubirea? Ca să le dea un răspuns,
profesoara i-a trimis pe toţi afară, în jurul şcolii, cerându-le să aducă
înapoi în clasă orice lucru ce trezeşte în ei sentimentul de iubire. La
întoarcere, copiii au arătat ce au adus ca semnificaţie a iubirii.
„Eu am adus această frumoasă
floare“, a arătat primul copil. „Iar eu am găsit acest fluture colorat, o să-l
pun în colecţia mea“, a zis al doilea. „Eu am adus acest porumbel căzut din
cuib“, s-a bucurat şi al treilea. Şi tot aşa, pe rând, fiecare copil a arătat
cum explică el iubirea. O singură fetiţă stătea timidă fără să zică nimic,
ruşinată pentru că ea nu a adus niciun obiect. Profesoara a întrebat-o care
este obiectul ce semnifică pentru ea iubirea. Iar fetiţa, timidă, a răspuns:
„Vă rog să mă iertaţi. Eu am văzut o floare, foarte parfumată, m-am gândit să o
rup şi să o aduc, dar am preferat să o las să trăiască şi să-şi împrăştie mai
departe parfumul. Apoi am văzut un fluture colorat, dar era aşa de fericit să
zboare liber, încât nu am vrut să-l fac prizonier. Am văzut şi un porumbel mic,
căzut din cuib… Şi am mai văzut şi privirea tristă a mamei lui şi am preferat
să i-l duc ei înapoi. Aşa încât aduc cu mine parfumul florii, libertatea fluturelui
şi recunoştinţa din ochii porumbiţei… Dar cum să vă ARĂT ceea ce am adus?“
Profesoara
i-a mulţumit fetiţei. Şi i-a dat cea mai mare notă. Pentru că a fost singura
care a înţeles că Iubirea poate fi adusă doar în inimă…”
Câți dintre
noi pot înțelege cât de importantă este iubirea și cum doar iubind reușești să
îți faci viața ta și a celor din jur mai bună, mai frumoasă, mai armonioasă?
«Iubirea nu
pleacă, doar tu crezi că nu o mai ai. Ea e acolo. Crește, vindecă, transformă,
învie. Este atât de puternică încât străbate cerul, mângâie mormântul și
topește orice inimă înghețată. Iubirea nu se explică, iubirea se trăiește și
atât, cu bucuriile și lacrimile ei…
Fii fericit,
iubind!»
Hrisostom Filipescu
FRONTUL DE AZI
ASTĂZI NU MAI MERGEM SĂ NE APĂRĂM
PATRIA. ACUM MERGEM SAU PENTRU HRISTOS SAU PENTRU DIAVOLUL. FRONTUL ESTE CLAR.
EU MĂ BUCUR CĂ UNII MĂ AMENINŢĂ CĂ MĂ VOR CURĂŢA, FIINDCĂ VORBESC ŞI LE STRIC
PLANURILE. NOAPTEA TÂRZIU CÂND AUD DIN CHILIE PE CAREVA SĂRIND GARDUL, INIMA
ÎMI BATE DULCE. Dar când strigă: A venit telegramă, să faci rugăciune pentru
cutare bolnav îmi spun: Acesta a fost? S-a dus şi această ocazie!… Nu pentru că
m-am îngreuiat de viaţă, ci mă bucur de moarte. Să ne bucurăm că ni se dă această
ocazie astăzi. Are o răsplată foarte mare. Mai demult, când se pornea vreun
război, chiar şi cel care era în apărare mergea să se lupte pentru apărarea
Patriei, a neamului său. Astăzi nu mai mergem să ne apărăm Patria sau să ne
luptăm ca să nu ne ardă barbarii casele sau să ne ia sora şi s-o necinstească,
nici nu mergem pentru vreun neam sau pentru vreo ideologie, ci acum mergem sau
pentru Hristos sau pentru diavolul. Frontul este clar. În timpul ocupaţiei
germane deveneai erou dacă nu salutai un german. Acum devii erou dacă nu saluţi
pe diavolul. Oricum, vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte
duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai
rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună
şi numai nevoinţă are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau
pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată
cerească. Fie ca Bunul Dumnezeu să pună în valoare răul, prefăcându-l în bine!
Amin.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte
duhovniceşti, Volumul 1, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura
Evanghelismos, București, 2012
Fericitul Augustin este
praznuit in Biserica Ortodoxa
https://www.youtube.com/watch?v=jRc1BPKjPNA&feature=youtu.be&t=43
Sursa: Pr. ALEXANDRU
STANCIULESCU BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu