FERGHETE - ÎNTRE PROPRIILE, FIREŞTILE, MUEZUNII, FRONTIERE

ÎNTRE PROPRIILE, FIREŞTILE,

MUEZUNII, FRONTIERE

~*~

Ce vrei să acați la vorbă

(munceşti la un pahar de vorbă la ceinăria lui Zombi-zoro, oro, Duliş, căă fâş fâş prin păiuş, un cobirâş cu urcuş şi vicevesa, că-i vorba de ciumă şi chemeşa,

căruia-i promiseseşi de aiesta:

marea cu sarea, în Australia, chiar dacă nu-i tocmai ca-n roz, mov, bolnav... de România,

nici aici, în Australia, câinii n-au libertatea-n coadă, covrigi, şi aici băieții deştepți fiind hocus-pocus, pseudo-kineghetus Iisus, în făr'de'legi

şi ție dacă nu te-ar sâcăi, socoți: animalul bolnav, cu prognostic creeativ pozitiv şi activ, cu prognostic grav intuitiv şi introvertit, ca cel mai iubit,

din, chiar şi a tensiunii ocilantă, impas, făcând pas cu pas gras-compas liru-trilu-rilu, râsu plânsu, în tara-galop, ca mânzul orb, încotrapul iepei şi Veronica şi Eminescu pe sub tei înfloriți cu ironie şi umor, în amor pe alei, către lucru bine făcut măsură a lucrului bine făcut cu punct ochit şi punct țintit ca om potrivit spiritual potrivit sfințit, puându-ți frâu, ca nevasta Vica, la holda de grâu aplecată asupra hodei aplecată şi fără laude şi fără aplauze, cu zăbalele... căpăstrului,

carambol a pus la murgu-n buiestru,

un cel care dase mâna cu marsupialul, cangurul şchiop aflat la antipozi, în toiul nunții Cornel Udrea,

la/în Clujul roz,

unde mai se îmbătrânise, ramolise ,

că prea multe domnii şi prostii pe unde emise lumini şi umbre,

chiar şi despre mine debitând vorbe acre, sumbre,

deş-n mine nu era fudulie,

în mine folclorul fiind temelie,

dar el mai gălbăjit, mai bătrânise...

şi chiar văzându-l bătrân şi şchiopătând prin Clujul monstru-sacru,

mândru, totuşi iubirea fără modru, în mişto, ca un cer albastru, parcă aş fi luat din cutia milei văduvei,

un leuț, bănuț,

ca să i-l dau greuț

pentru a-l pricopsi, pentru a avea dragoste că unde dragoste nu e, nimic roz nu e, însă goz sub preş e, pentru a avea bani la consultație, la doctor... ptiu! să nu-l deochi! şi-n toate-s, e un dichis şi o curvă politică de fes cu înteres ca să te-mboldească-îmbrobodească, cu stres, chiar arestarea lui Dragnea, în statul paralel pare o glumă, praf, colb, în ochii oamenilor duşi de nas, care ca orice minune după tri zile... minune, care nu ține,

minunea, oricare ar fi ea, la ținând 3 zile, după tri... e greu de acceptat, dar nu mai puțin...? (şi de ce şi de ne ce, e bonusul bătăii de cap, că ce-şi face omul cu voința sa, când ne surâde de comedie, că curaj găină, că te tai... e lucru manual, ce-şi face omul pe scena vieții, că a căzut cortina şi peste Duliş şi pentru Dan Pitiş... nebunia de a juca numai nu pe româneşte, ci ca în Babilon, cu acel turn prin care lumea dacă n-ar fi fost îngăimăcită, după mintea ei buimacă ar fi ajuns la Dumnezeu şi s-ar fi bulucit claie grămadă, ca să să mai sugă lucruri noi de cinste şi omenie, strângându-i-se ca lui Iov, cureaua, ca sa strige care de care de ce e nemulțumit ca-rugăciunea în comun la Penticostali, o rutină, un balamuc, balamucul era cu-n varcam de nedescris, te teleportează stresat direct în iad, de bâlci, de scandal la uşa cortului... că sămănătura de cucuruzi, multele lanul, în joca noastră irațională, era făcut harcea parcea, că noi ne jucam şi joaca noastră, era un prăpăd, nu glumă, lanul de mălai era călcat de vardişti şi hoți, rupând tuleii pe apucate apucând ştiuleți ca super talentați să dăm unii în alții fără a ne plânge, Doamne fereşte, că auleu ne poate! de pe tulpinile, tulhenii, de cucuruzi, nu ne era milă şi gaşca noastră făcându-şi serios treaba, n-aveam concurență, cireşarii căutând comori prin Bucegii lui Zamolxis, şi de printre cucuruzi deabia ne zăream, deşi Herodot deabia era văzut de-a călare din holda de grâu, noi nu ne vedeam din mălai, culegând

bostanii cât pumnii ca să-i aruncăm în loc de grenade într-o frenezie, de balamuc, nebunie, bolunzală demențială, rară, se zicea, că Nicolae a lui Buni, Bura, Fărcaş, Drăgan Liviu, Răşinar Ilie Danciu Emil..., din Aghireş Fabrici, tu de fapt, cu ce te ocupi, Ben, amu, cu ce creație a minții reuşeşti să te ocupi extraordinar, cu excelență? Încâlceşti pentru un pumn de cireşe draga de cânepă a mătuşii Mărioara? cum merge la popicărie popicele? câştigi ceva din joc şi încă ce goz roz sub preşul îmburgheziților mânjiți cu toate alifiile ai mai descoperit? (papa n-a cadactisit nimic dând mâna cu cerşetorii. Astfel dacă nici n-o spus-o, nici n-am nevoie, mult pe urmă s-a văzut prezența bastonilor, înteresant lipseau cu desăvârşire şi am fi meritat o bătaie, o mamă de bătaie, dar cine nu descoperiseră mizeria, obrăznicia, noastră; ce chestie e să dea mâna cu cerşetorii? o optimizare a vieții n-ar fi ceva, papa Francisc, mai brav, mai puțin bolnav, în societate, o disciplinare, pe care-i umileşte, pe moment, dar evident, foarte adevărat, nu pentru toată viața e îmbunătățirea, supravețuirea, (e ceva serios, far cine să ia-n seamă....?); apropo, Ben, au fost cumpărate pădurețele noastre/nu suntem de nici un folos? nu suntem oro, ci din contra frecăm menta în am pierdut o batistuță şi în podul de piatră s-a dărâmat... şi la ce să trudeşti, să faci un altul mai înalt, mai frumos? în obşte, cu ce te oboseşti, "deosebesti"!? De ce ar fi papa, mai bun ca teoctistul? că în ultimul timp emisiunea la radio (Nu există/nu trebuie să există: -"Nu-mi pasă."

Daria-i o fată bună, dar naivă, nu mă aşteptam s-o ia naivă razna (o poznă, că ea dă şansă, credit, lui Gică aiesta, el e un relaxat, dezaxat? un exaltat, crezându-se regele balului, care o minte telefonic, cu ce piesă, cu ce cântec: "să ştii, nu mai beu", zice, în derută cu artă şi vu efect, în viața ei personală, însă el cel e cu fofârlica, cel deştept...

Talmeş-balmeş a minții jucăuşă, pițigauşă,

cu ce-n guşă şi-n căpuşă,

dar ca o căpuşă parazită, cum te simți nici măcar cu o şansă deranjantă,

ca să îmbraci perfecțiunea, cămaşa mulțumitului, deşi negul, greu de reparat, în vreme de dor... e inestetic, migelul, în casă la români, pe piele, că pe la noi e un chaos în calte, un perturbant, o crudă realitate, cu zare albastră, care te arde verde,

din care te cunoşti, nu cine eşti,

în jenant, în aspect suspect, cu ce se întâmplă doctore? de rotund de risipă,

laudă netedă, de zestre,

în rapid explicit şi eficient,

de poveşti,

în drept iubirea mea, vizibil impecabil

de a fi zi de zi de zi: pâine de o ființă,

conştiință, ziua înhămată la bine,

cunoscându-se în perfecțiune,

cu înțelepciune ieminent, inteligent,

încă de dimineață, când apa ziorel de ziuă bate toaca la urechea surdului şi-i important, savant,

de ştiut leru-i ler,

că omul din fața ta e om de caracter,

om demn de admirat, super,

în drept inestetic/estetic,

fără cusur, permanent inteligent şi eficient, indiferent de scenariu,

în drept de a fi zi de zi rapid dincolo de aparențe

şi de discret şi timid,

în drept de a fi zi de zi pâine de o ființă indiferent de scenariu:

mândrie, artă şi orgoliu,

pâine de o ființă şi de conştiință,

ca să visăm frumos, luminos şi cu folos, rost a neamului nost pro vita,

că nu suntem poamă acră, panoramă,

ci de seamă, dacă-n acest preț te comporți, ca atare autentic şi inedit social-uman,

ca valoare, România pitorească vrednică

supremă, profundă, Dan Puric,

mare, întregită între propriile, fireştile,

omeneştile miezinii, hotare.

(Trebuia să mai zăbovesc şi luxuriantul să-l mai şlefuiesc,

deşi folclorul, tradiția-etnigrafia, mi temelia).

EŞTI CUM ȚI DASCALUL/APOSTOLUL

Dragului prof. Săuc Horvat eminesciolog;

"Am învățat de la animale lucruri mai multe şi mai profunde, decât de la oameni" (Szoby Czeh, actor şi cascador);

Talmeş-balmeş a minții omeneşti-chaos încalte de crudă realitate cu zare albastră, din care te cunoşti/

nu cine eşti laudă de zestre,

de poveşti, în drept de a fi zi de zi pâine de o ființă, de conştiință;

Eşti chipul şi asemănarea celui

de la care ai avut ceva de învățat,

învățând să înveți cum se scoate cui cu cui,

că toate le-a rânduit

şi pentru noi Dumnezeu le-a lăsat

ca lucru bine făcut

din lumina zilei de început

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE