Pavel Rătundeanu-Ferghete - ROMÂNIA, VEȘNICIA ÎN CARE CU DUMNEZEU, NE-AM NĂSCUT ROMÂNI

 

ROMÂNIA,
VEȘNICIA ÎN CARE CU DUMNEZEU,

NE-AM NĂSCUT ROMÂNI

 

 

~*~

 

Mă gândesc la grozăvia de a nu uita pe români 
şi istoria lor,
în folos şi rostul lor,
un sfânt lucru, cântare a cântărilor,
cu măsură și maistru, nu puțin lucru,
cu artă și-n schimb,
cu tot ce cinaş se poartă,
în vogă și la modă, nu-i vorbă, fără modru,
mândru,
că-i România, în dar din dar,
cu talanții îmulțiți, în har perspectiv și creativ,
paleiativ și creeativ, în schimb,
România de mâine,
România de pace și pâine,
România muncii și limbii române, că unde iubire e,

Dumnezeu e,
 și România e limba, graiul limbii române, Dumnezeu e:
pace și pâine trasă-n mâine trasă,
Dumnezeu, în eternitea dragostei materne:

lumina, luminii, corola minunii și România al limbii române,

România verde-albastrudin mâine,

veșnicia de care s-a zis și făcut,
în veșnicia, în care noi, românii păcii n,

e-am născut în România,
Dacia - Dacia Felix,
în cumințenia pământului Zamolxis,
matematica Pitagora, pe Altarul soarelui,
imensă tablă de șah a pământului,
cu iz de primăvara Eminescu,
România, de neam și țară, colț de rai ce-l am,
din iarba limbii române,
de pace și pâine -
liturghie, în holda de spice.

 

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete