Statul
Ucraina nu există! Ucraina nu are granițe (1)
Daniel
Siegfriedsohn
06
Noiembrie 2022
Ucraina nu și-a înregistrat granițele în
decembrie 1991. Înregistrarea granițelor Ucrainei ca stat suveran nu a avut loc
la O.N.U.[1] În imagine, hartă rusească cu titlul „Împărțirea Ukrainei” (Pаздел
украины). Ucraina în calitate de republică sovetică și-a dus la îndeplinire
planurile imperialiste. În afara darurilor rusești primite în decursul
istoriei, a acaparat teritoriile românești Nordul Bucovinei, Ținutul Herța,
nordul și sudul Basarabiei în anul 1940, poloneze în anul 1939 și slovace în
anul 1945, rusești în anul 1954 (Crimeea). Pe hartă sunt marcate teritoriile
revendicate de România (galben), de Rusia (albastru), de Polonia (portocaliu),
de Ungaria (verde).
Crearea Comunității Statelor Independente
(C.S.I.). Pe măsură ce fosta Uniune Sovietică începea să cadă, Gorbaciov încă
președinte al U.R.S.S. - ales la 1 martie 1990 de deputații sovietici după
obținerea modificării necesare la Constituție – a încercat în zadar să se
adopte un tratat de uniune economică. La 3 decembrie, el a lansat un apel
dramatic pentru a preveni dezintegrarea Uniunii. La 8 decembrie însă,
președinții Rusiei, Belarusului și Ucrainei, reuniți la Minsk, au decis că
”Uniunea Sovietică, ca realitate geopolitică și subiect de drept internațional,
a încetat să mai existe”. Ei au semnat un acord prin care se înființează o
Comunitate a Statelor Suverane deschisă tuturor statelor fostei U.R.S.S..
Gorbaciov nu a avut de ales decât să aprobe această soluție. La 21 decembrie,
la o întâlnire de la Alma-Ata, alte opt republici s-au alăturat celor trei
inițiale.
Astfel, a fost înființată C.S.I. Inițial,
a cuprins 11 republici: Armenia, Azerbaidjan (aderare oficială în 1993),
Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Moldova (aderare oficială în anul 1994),
Uzbekistan (aderare oficială în 1992), Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan și
Ucraina. Estonia, Letonia, Lituania și Georgia au refuzat să semneze Declarația
de la Alma-Ata. În aceeași zi, cei 11 semnatari l-au informat pe Gorbaciov că URSS
și rolul său de președinte au încetat să mai existe. Gorbaciov a demisionat la
25 decembrie. Cu toate acestea, doar 9 teritorii au ajuns să cuprindă
Comunitatea Statelor Independente finalizată. Toate statele fondatoare, în
afară de Ucraina și Turkmenistan, au ratificat Carta C.S.I. și au devenit state
membre. Cu toate acestea, Ucraina și Turkmenistanul au continuat să „participe”
la C.S.I., fără a fi state membre. Ucraina a devenit membru asociat al Uniunii
Economice C.S.I. în aprilie 1994, iar Turkmenistanul a devenit membru asociat
al C.S.I. în august 2005. Georgia a părăsit C.S.I. cu totul în 2009, iar
Ucraina a încetat să participe în 2018. Deci, ce însemnă asta pentru Ucraina?
Un „stat neînregistrat” fără frontiere înregistrate suverane.
În iulie 2014, secretarul general al
O.N.U., Ban Ki-moon, a făcut o declarație uluitoare, a cărei difuzare este
interzisă în mass-media ucraineană și a fost interzisă în umbră și pe internet.
La ședința Consiliului de Securitate al O.N.U. a fost ridicată problema conflictului
tot mai mare dintre Rusia și Ucraina. Din aceasta s-a tras următoarea
concluzie: Ucraina nu și-a înregistrat granițele din decembrie 1991, iar
înregistrarea granițelor Ucrainei ca stat suveran nu a avut loc la O.N.U. În
plus, Ucraina și-a respins oportunitatea de a participa ca membru cu drepturi
depline în Comunitatea Statelor Independente. Prin urmare, se poate presupune
legal că orice acțiuni teritoriale ale Rusiei nu constituie încălcări ale
drepturilor în ceea ce privește Ucraina.
Potrivit tratatului C.S.I., teritoriul
Ucrainei este un district administrativ al fostei U.R.S.S., acum Rusia. Prin
urmare, nimeni nu poate fi acuzat pentru separatism și schimbarea forțată a
granițelor Ucrainei. Conform dreptului internațional, „țara” Ucraina pur și
simplu nu are granițe recunoscute oficial. Pentru a rezolva această problemă,
Ucraina ar trebui să finalizeze o delimitare a frontierei cu țările vecine și
să obțină acordul țărilor menționate, inclusiv Rusia, asupra graniței lor
comune. Este necesar să fie totul documentat și semnate acorduri cu fiecare
țară vecină.
Uniunea Europeană și-a promis sprijinul
Ucrainei în această problemă importantă și a decis să ofere toată asistența
tehnică. Dar va semna Rusia un tratat de frontieră cu Ucraina? Nu, desigur că
nu! Întrucât Rusia este succesorul legal al U.R.S.S. (fapt confirmat de
deciziile instanțelor internaționale privind litigiile de proprietate dintre
fosta U.R.S.S. și țări străine), teritoriile pe care se află Ucraina aparțin
Rusiei și nimeni nu are dreptul de a dispune de acest teritoriu fără acordul
Rusiei. Practic, tot ce trebuie să facă Rusia este să declare că Ucraina este
rusă și că tot ce se întâmplă pe acest teritoriu este o afacere internă rusă.
Orice ingerință este considerată o măsură împotriva Rusiei. Pe această bază, ei
pot anula alegerile manipulate, influențate din exterior în mai 2014 și pot
face ceea ce este necesar pentru a „curăța” operațiunile rampante Deep State
care au afectat Ucraina de zeci de ani.
Conform Memorandumului de la Budapesta și
a altor acorduri, nu există granițe recunoscute ale Ucrainei. Statul Ucrainei
nu există (și nu A existat niciodată!). Vladimir Putin nu „a invadat” Ucraina.
El execută o „Operațiune Militară Specială” care vizează eliminarea Cabalei
Statului Paralel. Criminalii internaționali care au folosit Ucraina ca bază
majoră a operațiunilor nefaste de zeci de ani. Ca și în aproape orice în zilele
noastre, ceea ce vedem nu este o descriere completă a adevărului și realității.
Ucraina - inamic al idealului național
românesc a sfâșiat Basarabia și i-a răpit partea de Nord și de Sud (10.579 km²)
la 2 august 1940, teritorii pe care le deține ilegal din anul 1944. A fost
părtașă la răpirea Basarabiei (44.422 km², 3.200.000 de locuitori) și nordului
Bucovinei cu Ținutul Herța (5.713 km², peste 500.000 de locuitori) de la Patria
lor Mamă România în 28 iunie 1940 și prin faptul că le-a cerut imperios și a
primit de la Stalin o parte din aceste teritorii românești se poate spune că
Ucraina a răpit României nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Nordul și Sudul
Basarabiei (16.292 km²)!
La 28 iunie 1940 ruso-malorușii/ucrainenii
sovietici au răpit României Basarabia și nordul Bucovinei, ultimatumul
stalinist și invadarea acestor teritorii românești purtând pecetea revizionismului
ucrainean. Ucraina în calitate de republikă sovetică mocnea de pretenții
imperiale încă înainte de Primul Război Mondial și după ce a pretins nordul
Bucovinei și l-a primit chiar după ultimatum, a cerut insistent lui Stalin și
toată Basarabia făcând presiuni în cercurile puterii de la Kremlin, dar
nehalitul malorus Hrusciov, pe atunci prim secretar al Ucrainei nu a reușit să
obțină pe 2 august decât sudul și nordul jumătății de răsărit a Moldovei
(10.579 km²).
Extremismul de grotă ucrainean sfidează
România
Autoritățile de la Kiev au instalat la
intrarea în Odesa, un banner uriaș cu mesajul: „Basarabia este Ukraina”.
Republica Moldova colcăie de agenți ucraineni care pe diferite căi, inclusiv de
la tarabele lor online încă înainte de război făceau propagandă agresivă
încercând să atragă prostimea într-un cor de „slavă” pentru Ucraina, inamicul
idealului național românesc. Nu Rusia și rusificarea este marele pericol actual
pentru românii din teritoriile răpite României la 28 iunie 1940, ci Ucraina șovină
și ucrainizarea prin spălarea pe creiere a românilor din r.m., cu intenția de a
anexa și acest teritoriu, de a-i îndepărta de România și de a-i aduce în
aceeași stare de înstrăinare în care au fost aduși cei din nordul Bucovinei,
Ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei, ilegal ocupate de Ukraina și după
1944 și până astăzi.
Să nu uităm că pe 27 aprilie 2022 bannerul
din Cernăuți care amintea de Alexandru cel Bun, a fost scos și înlocuit de
autoritățile ucrainene de ocupație cu drapelul Ucrainei, ca „recunoștință”
pentru ajutorul uriaș pe care România îl acordă după începerea războiului,
acestei țări înexistente pe harta lumii înainte de anul 1991.
În timpul Războiului din Transnistria din
anul 1992, membrii „Adunarii Naționale Ucrainene” - „Autoapărarea Poporului
Ucrainean” (U.N.A.-U.N.S.O.) au luptat alături de separatiștii transnistreni
împotriva forțelor guvernamentale ale românilor moldoveni pentru apărarea de
„romanizare” a minorității etnice ucrainene din Transnistria. Peste 50 de
membri U.N.S.O. au primit Ordinul „Apărătorul Transnistriei”. U.N.A.-U.N.S.O.
este o organizație ucraineană de extremă dreaptă creată la 30 iunie 1990 la
Lvov, condusă pe atunci de extremitul Dmytri Korchynsky.
La Odesa, U.N.S.O. a oprit o inițiativă de
a se crea o Republică Novorossiysk, influențând mișcările separatiste din
Bucovina și Zakarpattia. La 7 iunie 1992, un grup U.N.S.O. din Lvov a destrămat
un congres român la Cernăuți care pleda pentru unificarea Bucovinei de nord cu
România!
Jumătatea de răsărit (cuprinsă între Prut,
Nistru, Dunăre și Mare) a principatului românesc Moldova fusese răpită de ruși
în anul 1812. Reprezentanții legitimi ai acestui străvechi rământ românesc,
întruniți în ”Sfatul Țării”, vor vota Unirea cu Patria-Mamă România la 27
Martie 1918.
Tot sudul și nordul Basarabiei, nordul
Bucovinei și Ținutul Herța se află din anul 1944 sub ocupație ilegală
ucraineană, românii fiind supuși unui feroce genocid etnic și cultural. Este
interzisă limba română în școli, pentru distrugerea deliberată a moștenirii
culturale a poporului român, scopul fiind desigur dispariția totală a
românilor! Ucraina parte a Rusiei care nu a existat ca stat ridica chiar mai
înainte de Primul Război Mondial pretenții insolente asupra Bucovinei și asupra
Basarabiei - jumătatea dintre Prut și Nistru a Principatului Românesc Moldova.
La o sută de ani de la răpirea sa de către țariști în anul 1812 care au
denumit-o de atunci Basarabia, timp în care românii din acest teritoriu au fost
supuși unei denaționalizări feroce prin biserică, școală și administrație și au
venit sau au fost colonizați aici ucraineni, deși ei românii rămăseseră totuși
peste 70% din populație (Ion Pelivan: Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România
la 27 Martie 1918 - Harta Basarabiei, procentajul populației Basarabiei.
București 1919, „Cartea Românească”).
Printr-o propagandă mincinoasă,
falsificând date etnice și istorice, Ucraina va pretinde nordul Bucovinei și
Basarabia conform apetitului său anexionist susținut de patronii săi
germano-austrieci. Malorușii revendicau zone mari din Galiția, Volânia,
Transcarpatia, Maramureș, Caucaz și Crimeea. Nu ne facem deci iluzii că Unirea
Basarabiei cu România ar fi durat prea mult sub puterea pumnului german!
Malorușii deja dezertau masiv în Primul Război Mondial din armata țaristă și
erau pregătiți în Germania și Austria pentru a-și face o țară pe seama
vecinilor lor români, polonezi și ruși.
În America au scos o hartă în anul 1920 cu
pretențiile teritoriale ale Ucrainei anexate la memorandumul adresat guvernului
Statelor Unite pentru recunoașterea republicii populare ukrainene, prezentat de
”misiunea ukraineană”. Solicitau ruperea și anexarea din România Mare a mari
părți din Basarabia (cu accesul la Marea Neagră și Dunăre), a Bucovinei și a
Maramureșului! Cu această hartă Ukraina se prezenta Americii a fi o „țară” cu
330.000 mile pătrate adică… 854.700 km² (azi după toate împroprietăririle
masive de după război cu teritorii străine are numai 603.628 km²!) și o
populație de 45 milioane locuitori, cu forma de guvernământ „republică”,
stabilită în anul 1917 (sub patronaj germano-austriac) și capitala la Kiev…
Poate-i mai prezintă și azi o astfel de
hartă Americii… are de „recuperat” diferența de 250.000 km² de la Rusia pe care
nu i-a căpătat încă… După ce au trădat Antanta trecând în tabăra patronilor lor
tradiționali germano-austrieci care i-au recunoscut ca stat și le promiteau
teritorii vaste pe seama vecinilor lor români, polonezi și ruși, au schimbat
barca când s-a scufundat și au mers la Conferința de Pace de la Paris a
Aliaților cu aceleași hărți și revendicări... Din România, ucrainenii revendicau
mari părți din Basarabia - jumătatea de est a principatului românesc Moldova
răpită de țariști la 1812, „Țara de Sus” a Moldovei răpită de Imperiul
Habsburgic la 1775, denumită apoi de austrieci Bucovina în care acestia au dus
o politică de deznaționalizare feroce a românilor, favorizând infiltrarea din
nord a malorușilor în special și Maramureșul întreg.
Aceste teritorii românești se reuniseră cu
Patria-Mamă România la 27 Martie, 28 Noiembrie și respectiv 1 Decembrie 1918
prin voința reprezentanților lor aleși. Ukraina mai revendica mari părți din
Polonia și Rusia la Conferința de Pace de la Paris din anul 1919. Pe acea hartă
confecționată de ukraineni, la vest luau din teritoriul Poloniei până aproape
de Varșovia. La nord, est și sud-est se rotunjeau bine pe seama rușilor și te
întrebi ce căutau în Crimeea și Caucaz?
Românii adevărați nu se vor resemna
niciodată cu schilodirea Patriei lor pusă la cale de sovieto-germani prin
pactul criminal ribbentrop-molotov din 23 august 1939. În baza lui, sovieticii
au răpit României Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în 26-28 iunie
1940 și apoi prin Convenţia de armistiţiu, semnată în noaptea de 12/13
septembrie 1944... După sfârtecarea României în anul 1940 și în anul 1944,
sovieticii au organizat un adevărat genocid contra românilor basarabeni și
bucovineni, au sfâșiat și Basarabia pe 2 august 1940 oferind cadou Ucrainei
alături de nordul Bucovinei și Ținutul Herța, nordul și sudul României dintre
Prut și Nistru - Pământ Românesc pe care îl ocupă ilegal până în ziua de azi!
La ceea ce a mai rămas din Basarabia, după ce i-a fost confiscată de Ucraina
ieșirea la mare și accesul la Dunăre, precum și fortărețele Cetatea Albă și
Hotin ale gloriosului domnitor Ștefan cel Mare, Stalin a adăugat o fâșie de-a lungul
Nistrului din pomenita R.S.S.A.M. , rezultând țarcul care a rămas până azi…
Cum a fost hăcuită Basarabia pe 2 august
1940 de către Ucraina
Doar după o săptămână de la intrarea
Armatei Roşii pe teritoriul Basarabiei şi al Bucovinei de Nord (consecinţele
Pactului Ribbentrop-Molotov), deja la 3-4 iulie 1940, Biroul C.C. al P.C. (b)
şi Prezidiul Sovietului Suprem ale Ucrainei emit un şir de hotărâri cu privire
la formarea pe teritoriul Bucovinei de Nord şi al Basarabiei a organelor
puterii locale, a comitetelor judeţene executive şi ale P.C.(b) din Ucraina. E
greu de înţeles, ce drept juridic avea Ucraina de a-şi forma organele puterii
locale în teritoriile care nu se aflau sub jurisdicţia ei. Poate, în atmosfera
euforiei legate de alipirea unor noi teritorii, Moscova nu a observat o
asemenea depăşire de împuterniciri din partea Kievului? Lucru greu de
închipuit. Cu certitudine „centrul” i-a delegat conducerii Ucrainei aceste
împuterniciri. Dar deocamdată nu este cunoscut documentul care ar fi legitimat
acest act şi, în acest caz, hotărârile menţionate mai sus par a fi ilegale.
După ce Stalin răpise Basarabia de la
sânul Patriei Mamă România pe 28 iunie 1940, invocându-se tendinţa arzătoare de
reunire a moldovenilor de pe ambele maluri ale Nistrului și că ea nu mai putea
fi neglijată, ajungând la apogeu, la 10 iulie 1940 şedinţa comună a Biroului
Politic al C.C. al P.C. (b) unional şi a Sovietului Komisarilor Norodnici
(S.K.N.) din U.R.S.S. la care au asistat I.Stalin, V.Molotov, K.Voroşilov,
M.Kalinin, Gh.Malenkov, A.Andreev, A.Mikoian, L.Beria, I.Şvernic ş.a., a
susţinut ideea „reunirii populaţiei(!) moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia
(!) moldovenească a R.A.S.S.M.”. În aceeaşi zi ştirea a fost difuzată de
radioul unional pe întreg teritoriul U.R.S.S. şi preluată de presa de partid
„Pravda”, „Izvestia”, „Sovetskaia Ucraina”, „Moldova Socialistă„ ş.a.
Mitinguri de susţinere a „politicii
naţionale leniniste, promovate de către partid şi Guvernul Sovietic” au fost de
urgenţă organizate la Moscova, Kiev, Tiraspol, Bender, Soroca, Orhei, Chişinău,
Akerman, Ismail. Ziarul „Pravda” din 11 iulie 1940 publică articolul de fond
întitulat „Trăiască poporul moldovenesc, liber şi reunit”, în care se scria:
„R.S.S.M. Unională va avea o suprafaţă de circa 50 mii kilometri pătraţi (adică
45.638 km. pătraţi - suprafaţa Basarabiei şi 8,1 mii - a R.A.S.S.M.), iar
populaţia ei va constitui circa 3,7 mil. de locuitori. Astfel, viitoarea R.S.S.
Moldovenească va avea un teritoriu mult mai vast decât unele state europene: Belgia,
Olanda, Elveţia”. Neintenţionat, prin aceste cifre grăitoare, Pravda a presupus
reunirea întregii Basarabii cu întreaga R.A.S.S.M.
„În jurul problemei teritoriilor… anumite
contraziceri (între conducerea autonomiei moldoveneşti de peste Nistru şi Kiev)
existau încă din momentul formării R.A.S.S.M. în anul 1924”, se spune în unul
dintre documentele de arhivă. La insistenţa populaţiei băştinaşe, în iulie
1940, după 16 ani de aflare a R.A.S.S. Moldoveneşti în componenţa Ucrainei,
conducerea autonomiei s-a adresat Sovietului Komisarilor Norodnici al U.R.S.S.
cu rugămintea „reunirii Basarabiei cu R.A.S.S. Moldovenească” (Ziarul „Pravda”,
10 iulie 1940). S.K.N. a acceptat această propunere şi, conform hotărârii
Sovietului Suprem al U.R.S.S. „cu privire la formarea Republicii Sovietice
Socialiste Moldoveneşti” din 2 august 1940, s-a procedat la „repartiţia
populaţiei Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a R.A.S.S. Moldoveneşti între
R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească”. Însă, în stilul autoritar bolşevic
de atunci, deciziile cruciale în această problemă vitală pentru moldoveni, au
fost luate de Moscova şi Kiev, argumentele părţii moldoveneşti fiind trecute pe
ultimul plan.
„Calul Troian” ruso-ucrainean.
Evenimentele următoare au demonstrat însă că prin formularea „reunirea
populaţiei moldoveneşti” hotărârea Moscovei cu privire la formarea R.S.S.
Moldoveneşti conţinea un şiretlic, pe care îndată l-a şi pus în aplicare partea
ucraineană.
Profitând de faptul că Ucraina a fost
obligată să procedeze la „reunirea populaţiei moldoveneşti” şi nu neapărat la
„reunirea teritoriilor moldoveneşti”, Nikita Hruşciov cu ceilalţi conducători
de atunci ai R.S.S. Ucrainene au pus la cale un plan de deznaţionalizare a
populaţiei băştinaşe, adică de „ucrainizare peste noapte” a moldovenilor. Presa
Ucrainei şi cea centrală a început să publice un şir de „materiale
ştiinţifice”, în care se tratau preconceput, doar de pe anumite poziţii,
procesele istorice de formare a componenţei naţionale a populaţiei Basarabiei
şi a R.A.S.S.M.
Bunăoară „Izvestia”, din 3 iulie 1940, în
articolul de proporţii „Istoria Basarabiei şi a Moldovei” susţinea că „există
probe ce demonstrează că slavii locuiesc aici (adică în Basarabia şi
R.A.S.S.M.) din cele mai străvechi timpuri. Conform surselor greceşti, pe
timpul Împărăţiei Dacilor, triburile slave locuiau nu numai în Basarabia, dar
şi pe teritoriul cnezatelor dunărene”. Până şi titlul denotă cunoştinţele
aproximative ale autorului în domeniile istoriei şi ale geografiei (precum
scriu unii şi în zilele noastre - „Moldavia i Pridnestrovie”). Însă bate la
ochi data apariţiei acestei publicaţii - 3 iulie 1940, adică cu o săptămînă
până la şedinţa comună a Biroului Politic al C.C. al P.C. (b) unional şi a
S.K.N. din U.R.S.S., unde a fost discutată şi susţinută ideea cu privire la
formarea R.S.S.M. Cu alte cuvinte, „Calul Troian” a fost pregătit din timp,
văzîndu-i-se de la o poştă „urechile” ucrainene…
- Va urma –
---------------------------------------
[1]
https://www.newstreason.com/post/the-state-of-ukraine-has-technically-never-existed-what-the-media-won-t-tell-you?fbclid=IwAR1q8g6qe8X31t11jY9Zj6kyCP6y-mS62qZeYz_J2TWE0cMFuMZGZ5prIxk
- 25 februarie 2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu