„O
țară ca afară” cu conflict între generații?
Prof.
univ. dr. Viorica Moisuc
06
Noiembrie 2022
Stau în grădină și „miros” toamna. Ea a
venit cu miros de frunze putrezite, cu miros de fum de lemne, cu adieri de
zăpadă de la munte, cu parfum de gutui coapte și mere așezate la iernat dar și
cu zgomot de talăngi adus de turma de oi coborâtă din munți pentru a se duce pe
la casa cui le are până când va da din nou colțul ierbii.
E frumos, mă uit la brazii care au rămas
verzi și falnici în peisajul galben-auriu- roșiatic -cafeniu din jurul meu. Mă
duce gândul la lumea satelor, la Măria-Sa Țăranul român care a păstrat peste
veacuri Cumințenia Pământului, respectul de sine, a cultivat frumosul și
tradiția, Credința și înțelepciunea strămoșilor. „Bună ziua!”, „Sara bună!”,
„Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat”: sunt saluturile ce le auzi în toate
satele românești, spuse cu respect de toți țăranii loa momentul potrivit - nu
pentru că se cunosc ci pentru că așa „au apucat” de când se știu! Lui,
Țăranului român care și-a crescut pruncii în credința strămoșească și în
respectul pentru adevăr, muncă, cinste, lui, Țăranului din care ne tragem țoți
cei care ne lăudăm că suntem „orășeni ” get-beget dar am uitat de unde venim,
lui, Țăranului român care n-a uitat să cultive pământul și să crească animale,
lui, Țăranului care își îndestulează din munca lui și copii, nepoții și
strănepoții de la oraș - acestuia îi datorăm respectul - pe care, de fapt, nu
i-l dăm, sprijinul - pe care suntem prea ocupați ca să ne mai aducem aminte de
el, admirația - de care am uitat cu desăvârșire.
De unde venim? De unde ne tragem? Unde ne
ducem? Ce facem cu copiii noștri? Ce facem cu Țara aceasta frumoasă, bogată,
râvnită de toți? ”Vrem o țară ca afară?”
Avem una, o Țară care ne-a dat tot ce are
și tot ce a putut - Țară de care unora „le este rușine”, iar nouă, celor mulți
ne este rușine de ei! Ce am făcut și ce facem cu ea? Îi întoarcem spatele? Ne
ducem să slugărim pe „afară” ca să ne lăudăm că „venim” de ”afară”? Dar la
Voroneț ați fost, voi, celor care vă este „rușine” că sunteți români? Dar la
Sarmisegetuza, la Cernăuții lui Alexandru cel Bun, la Putna lui Ștefan cel
Mare, la Histria, Alba-Iulia, la Tropaeum Trajani, la Cozia sau Agapia?
În fond de ce să ne ducem acolo? Ne
îndestulăm cu ceea ce ni se oferă cu generozitate interesată la Supermarket-uri, cu Super-producțiile cinematografice venite de „afară”, cu Super- formațiile
de ”muzică ” - altfel spus de zgomote - care năvălesc de „afară”, cu blugii
găuriți - peticiți - franjurați confecționați „afară” etc etc etc. După noi ....ce să mai fie? Potopul!
România? N-am auzit! O fi fost cândva?
De ce „conflict între generații”?
În ore târzii din noapte, urmăresc uneori
emisiuni destul de interesante pe unele posturi TV. Cu câteva zile în urmă.
postul „Canal D” a redifuzat un un interviu luat de d-na Denise Rifai cu ministrul
agriculturii Petre Daea. Am avut satisfacția de a afla un om interesat de
meseria sa de agronom, cu idei interesante și mai ales bine intenționat pentru
amărâta noastră agricultură supusă de trei decenii și mai bine unui proces
dirijat de desființare. M-a bucurat poziția domniei sale, modul cum vede și
acționează în slujba interesului național al țării. Aș vrea să văd și alți
miniștrii - specialiști în domeniile pe care le conduc - animați de același fel
de sentimente și nu supunându-se orbește tuturor indicațiilor și ordinelor
contrare intereselor românești.
Tot în reluare am urmărit astă seară și
emisiunea girată de TVR2 și realizată de dna Marina Almășan, intitulată
„Rivalii” și care s-a axat pe dezbaterea unei probleme de interes pentru
societatea românească, anume așa zisul „conflict între generații”. S-a adus
în discuție chestiunea „dinozaurilor” care nu mai pot înțelege mentalitățile
tinrilor pentru că sunt depășiți, s-a discutat despre viziunile moderne și
„creative” ale tinerilor, etc. Unii „dinozauri” au încercat - după părerea mea
fără folos - să animeze „tinerește” atmosfera. De fapt toată emisiunea a
reflectat criza în cultura și educația societății românești de azi.
După părerea mea, nu este vorba de
„conflict între generații”, ci de manifestarea diferențelor de nivel de cultură
și educație, nu între generații ci între categorii de oameni de toate
vârstele. Lucrul acesta se vede cu ochiul liber, de la modul cum îi respecți pe
ceilalți așezându-te pe scaun, după modul cum te îmbraci etc. Apoi vine
„vorbirea”. Ea nu dovedește nici cultură, nici înțelegerea motivării invitației
de participare la acel eveniment, nici efortul de a asculta ce spun ceilalți.
Suficiența expunerii părerilor, tonul repezit și debitarea „adevărului
absolut” propriu, exprimă subiectivism nejustificat.
Ar fi multe de spus dar, la capătul a
atâtor zeci de ani de lucru cu mii de studenți care mi-au dat multe satisfacții, privesc tot mai greu și cu multă tristețe nivelul scăzut la care se
desfășoară dezbateri care ar putea fi interesante.
Partea inferioară a machetei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu