PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - MERE PADURETE 79 (necorectat/necenzurat/needitat)

 

MERE PADURETE 79

Să scriu, dar despre ce? Habar n-am, dar pe cine înteresează? Oamenii pe oameni se bazează, ei, în ei, în oameni au încredere, spun sincer. Trebuie să crezi, în ce vrei, să mai ai multă voință. Eu, cu Vica trăiam împreună, nedespărțiți. Și băncile ca politicienii au sărit cu oborul calul. La cununia mea n-a fost ca-n serialul indian Destine rătăcite, că vezi, tu, Doamne, alte tradiții, etnografie a nunții, fără îmbârligături, la noi fiind sinceritate, în realitate de toate zilele-pâine de o ființă și crezi tot ce vezi folcloric, în desăvârșire, cu bun simț, bungust, creeativ, perspectiv, salvator. Biblia nu ne învață să învinuim, zice preotul din serialul Dr. Quinn (îi vorba de ce putem oferi că mare bucurie, îți faci, nu când primești, ci, când tu dai, când ai iubire pentru semenul tău). Tu, ne tot dai, dar noi ce-ți dăm, în schimb dezinteresați, în limba ta cea română, atât de dragă nouă românilor, vederea, pâinea, noastră cea de toate zilele? Noi, în tine, Ben, credem foarte mult, că tu ai luat-o-n sus, tu ne motivezi mult pasăre măiastră (pe mine mă contrariezi?).

- Sa luam aminte si sa meditam. Mai sunt cateva zile pana la alegerile partiale din SUA, cand sunt toate sansele ca globalismul sa primeasca prima lovitura in plex. Discursul lui Trump la ONU, din care aici avem un extras de doar doua minute, va ramane in istorie - daca va fi ca istoria sa-si urmeze cursul firesc si cetatenii tuturor statelor, mai ales din cele occidentale, vor intelege temeinicia lui. Americanii au inteles deja ce au insemnat cei doi ani de administratie globalist-democrata in privinta frontierelor deschise, Biden insusi fiind nevoit sa dispuna reluarea lucrarilor la zidul de la frontiera cu Mexicul.

- Mariane, discutarea celei mai scandaloase știri din această săptămână în studioului Vești scandaloase: "Pensionarii sunt bătrânii, lasă-i să moară, nu le este milă. Dacă nu presiune sau inima, atunci altceva îi va ucide. Nu are rost să cheltuie bani pe bătrâni!

- Cei dureros e ca tot o BOSO ROAGA vine cu propunerea asta. Tocmai PARAZITII ASTIA ne fac viata mizerabila. Ne țin la foc mic parlamentarii, cum se zice, în popor, se propune și, în Șchenghen să fim.

- Noi amândoi, men, facem după reguli, sublimi și nobil, facem speciali ce iubim, nu-i așa, că avem voință și conștiință, că aparținem României. România ne aparține, suntem al ei.

- Grozav ești și, tu, știi asta (ce-am spus e adevărat, că de adevăr nu mă pot ascunde, fără viață nici nu putând trăi, chiar dacă ne străduim a fi, chestia e, că nu știm nici acuma ce suntem ori, tu men ce zici prin absurditate, în violența de limbaj, cum ar zice nemții: în curajul spărgătorilor de bănci, unul pentru celalalt ca mușchetarii lui Dumas, pentru a nu fi dezolat, dezorientat, un zadarnic nevrând, în clipa neprețuită să i se demoleze cariera ori fantezia mea, mă dă, mă trântește de pământ?

- Nu sta cu mânile-n sân. Unși, cer și căldură salut. În viață mea n-am fost casanova/ Don, că nu m-am complăcut ca Don Juan. E ca și cum am urca pe drumuri de munte ca, Calistrat Hoga cu mâț cățel și purcel că să ne facem fericiți cu ozon, aer curat și mișcare bravă, sportivă, turistică, deși eu ca tip sunt mai comod, bravule.

- Voi puneți suflet, în ce faceți, că unde dai și unde crapă dragostea?

- În privința asta sunt dus cu capul, dus cu sorcova vesela ca ciociosan. Și comoditatea nu mi-o scoate din căpățâni din cutia craniană și materia cenușie. Elisabeta 2 a trăit frumoasa vâstă de 96 ani, o etate mândră, cu modru, 7 decenii și n-arăta rău regina Mării Britanii, o femeie cum rar doar Vica mea cea dragă și scumpă. Dumnezeu o ierte, Ben! Memoria-i fie, fii-ar binecuvântată - Trăiască  regele Charles! PUTIN e un paria, în noua ordine mondială un josnic. Cristina Soare n-a venit cu soare, ci cu vreme urâtă, ponihosă. În Japonia taifun, chiar și mâine va altera perioade intrate cu cele însorite.

- 8 ore de transmisie directa. Am vazut doar pe fica regelui Mihai si sotul. Nu l-a aratat pe Iohanis.

- Ecosistemul nu-i sustenabil, Econaturalul nu se susține biologic-pragmatic eco. Eu nu fac șoching, că eu scriu natural ultra-performant. Pe mine viața mă filtrează și mă selectează, mă înmulțește și mă sfințește, cu har: dar din dar, cum mai rar, egal fără egal/fără perche=genial. Prarelux, dar chiar e lux, excepțional scrisul meu. Eu personal mă lupt cu mine însumi Dorind să obțin performanță, în scrisul meu, prin Dumnezeu. Dacă mai trăia iubita mea Vica era grozav și acuma, în viață mea cale spre adevăr și îndumnezeire. Vica a fost super femeie, nu se cătrănea/supărat din orice tri supărări. Vica avea mult entuziasm, în tot ce făcea, că făcea lucru bun, chiar și dragostea ei era specială. Era cumpătată și n-avea cum s-o înhațe stresul. În Liceul agricol Bistrița am făcut și atletism, dar Vica nu m-a căpătat că pe un nimic cu centrul cerebral, tot timpul putând ca ză fac față, nu cu performanță acestei fermecătoare și frumoasă femeie  ci era, că era de anume speță și fermecătoare ca Simona Halep, că era și Vica un gen de femeie dragă mie, dar tu ei și ea mie, că, că ce-mi place mie e și frumos și drăguț-divin, îngeresc. N-am văzut numai filme proaste și nici filme cu destine snobe/destine ca-n filmele lui Iuliana Marciuc pe stil și, cu stil, pastil florar. Înmormântarea reginei a fost ireproșabilă, cu fast, cu decență și pozitiv, și fast. Nu o putem concepe, necompartimentata cu comandarea lui Urcan bătrânul.

- ...frumoasă femeie, fermecătoare ca Simona Halep...

- Cu deosebita bucurie si admiratie pentru tot ce ne daruiti distinsa doamna si suflet al neamului nostru.

- Într'-o zi plină cu soare, îmi scrie scrisoare, că nici acea nu-i femeie care n-are la brâu cheie și să muncească și să beie și muierii să-i si steie, cu dor și amor. Ai, ochelari de cai, Ben?

- De ce? Ce n-am vazut?

- Vica-mi da forță, energia, dragostei. Dragostea-i copleșitoare, iubirea decide ea ca minune. Doar eu știam ce comoră, floare rară descoperit, în vica înflorirea florii cum mai rar, dar aiest lucru artist doar eu îl știam nemaipomenit.

.................................

- Mult Iubite și Stimate Maestre, Ben Todică, Vă sunt foarte recunoscătoare pentru cele 118 trimiteri pline de dăruire prin care încununați poșta redacției, răspunsuri, aprecieri, blogspots, you-tube, dăruite românilor, între care mă găsesc și eu, iar de la Domnia voastră în intregime talent și suflet, Noi beneficiarii suntem prea mici spre a vă putea mulțumi îndeajuns. de aceea rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă răsplătească insutit și înmiit cum zice Biblia, pentru efortul pe care îl faceți pentru noi, toți românii. Dacă se deschide, cartea realității, persoane marcante și oficialități din afara cercului nostru, care vă solicităm, vă coplețesc de laude și înalte aprecieri, Domnul să vă dea sănătate și mereu prețuirea de Leader și unul din cei dintre primii români care se luptă să ne facă ușoară viața și înțelegerea ei în  desfășurarea prezentului. Cu Domnia voastră suntem mai puternici și mai luminați. Cu mult drag, respect și stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Decembrie n-ar fi pentru viața bună?

- Mult Iubite Maestre, Ben Todică, Cu multe mulțumiri pentru susținerea mea. Mărturisesc faptul că eu învăț tot timpul și am învățat multe și de a Domnia voastrtă. Dumnezeu m-a ajutat să am în jurul meu oameni buni și înțelepți, Cărțile pe care le-am căutat mi-au ajutat și ele și astfel pot mulțumi lui Dumnezeu că am navigat cu greu, dar cu bine în viață. 

- Cu nobile sentimente de preţuire şi admiraţie, felicitări doamna MELANIA! Am deosebita onoare şi plăcere să vă trimit de la Înălţarea sfintei CRUCI câteva imagini de la mânăstirea Sinaia şi două poezii de suflet. Sărutări de mîini!

- Distinsei Doamne Scriitoare Ing. MELANIA RUSU CARAGIOIU. Cu deosebita prețuire ce o am pentru aleasa Dumneavoastră personalitate, doresc să mă atașez cu multă convingere aprecierii date dlui. BEN TODICA, având toată stima pentru acest OM ÎNTRE OAMENI, pe care cu atâta  respect și prețuire îl apreciem cu toții cei care îl cunoaștem, beneficiind de prietenia sinceră frățească a Prietenuliui nostru,  BEN TODICA. Ioan Miclău-Gepianu

- Multumesc frate Ionica pentru gandurile bune si inaltatoare adresate doamnei Melania pe care cu totii o apreciem si cinstim pentru ca ne onoreaza cu prezenta ei calda si inteleapta de OM si SORA in DUH! Toti o iubim, Ben Todica

................................

Îi vorba de o bună. La voi e bunătate și un bio sănătos românesc, pitoresc, firesc. Sfinte și neaoșe vorbe românești, femeiești, cum rar de basm românești legendare ca Petre Ispirescu, grăitoare de limba română, stătoare, materne, cu îndemână, în, sub soare, de binecuvântare. Să nu fim cârcotași, că bogătașii care au venit la castelul Bran să vorbească vorbe, inspirat într-o clipă inspirată, cu domnitorul român, un viteaz, care unește țara scoțând-o de sub robia turcilor având o lume de salvat ca Ștefan Cel Mare, drept, unind, integrând România ca viteaz și sfânt, știind ca Marele și Sfântul Burebista ce sfântă e România profundă cu Mere pădurețe- Dacia-Felix-Zamolxis de bun gust artist și altruist frumos, cu noblețe, cu arme și bagaje: cinste, demnitate, acum ori niciodată, inspirat s-a analizat situația, cu sens al vieții aur cenușiu strecurat a vieții fără moarte cu suport emoțional, național monumental, minunat cu intorsiune și, cu înțelepciune, pasiune. E important să stim ce trebuie să știm ce zice și academicianul Ioan Aurel Pop, clujean, român incredibil al României cu viața, în suflet și cu valoare și, cu adevărul, cu arta, cu limbajul care depășeste limitele, cu umanitate și social, în Geografia punct culminant al limbii române, integrat, memorabil, în adevărul și magicul României, a noastre mare ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Nu demult mă doare acut stomacul inexplicabil. Nu trăiește Vica, că mi-ar căuta ranitidină, dar de o vreme nu stai: nu găsește prin farmacii. cum nici la voi, în Australia? Pe mine chiar mă doare rău omule!. Eu și, nu, Ben, sunt cel mai măștih, vitreg, vitreeg, om din singuratica lui, singur pe lume.

-  ...pai ce-i ranitidina, un fel de penicilina? intreb si eu ca habar n-am de medicina. Probabil ca se da pe baza de reteta ca altcum s-ar gasi la magazinul obisnuit.

- E în pansament pentru stimac, calmează și durerea arsita de la stomac, e o protecție pentru stomac ca să nu faci ulcer, ulcerație, rană, în stomac. Constantin Codrescu - E un actor profesionist, i se zice tata Puiu că lui Vasile Sotelecan iar lui Danciu Emil, Titi. E orori, oroare deși între oameni nimic nu'-I fără Dumnezeu, Iuliana Marciuc e cu documentarele, cu Destin ca-n filme, așa, că hai să nu uităm să iubim, ca Constantin Codrescu; Că nimic nu e fără Dumnezeu, nu e nimic fără Dmnezeu. Există o frumusețe a excelenței și a conștiinței omenești, că este ca și cum totul ar fi după pofta inimii și de fapt nu ți-ar lipsi nimic ca atare, cu Dumnezeu aveam destul, mulțumesc și pământul. Când fugi de câini dai de lupi, că-i aproape imposibil să nu fii înhățat politic, la drumul mare, tâlhărit și, să nu dau eu cu pietre fudul, dar nu deștept destul. Am profilul meu și foamea e cel mai bun bucătar și eu cu stilul meu la ce sunt performațe ca să nu mă mai doară capul că, să afli o comoară nu mai e posibil, e încredibil, dar eu am prin Vica iubirea inimii, lumină a luminii, răsăritul luminii (și e comoară să ai vreu de la D-nezeu, știindu-se, că nemulțumitului I se ia darul și atunci ce har, ce dar, cum momentul meu și care e scopul meu, în persoană? Omul e un orb orgolios, cu întunericul întunecându-i ca la Putin muntea răblăgită și fără minte, cu minte de idioți care zice cum zice un creștin scriitor Dovstoieski despre acel Barbă-Cot/călărețul fără cap culegând ca păstorul blând pilde prin pustie, dând să muncească din cinci pâini și 3 pești, la nunta din Cana Gilei îmulțind vinul și talanții. Eu am talanții de CRIMĂ ȘI PEDEAPSĂ, bebeluș ca Putin cu piș și caca, în chiloței, fir-ar a naibii! Da, sunt îndrăgostit de Vica lulea.

- Inseamna ca o sa mergi la ea.

- Alți-s la al cincilea anotimp, sezon dar eu, Ben, la al câte-lea cvtet-chivot/capitol, sunt, Ben?

- ...inca nu a sosit trenul tau, si nici al meu.

- Plenitudinea era msa și a lui Vica. Relația dintre trupurile noastre, era grozăvia dragostei noastre, că era o înfrumusețare și femeia ca femeie avea la brâu cheie, era propria-mi pereche era un fără egal național (dar ce să mă intru-n amănunte că Țuculete, nu-i așa?) Vica e muza mea, dacă pot avea și eu așa ceva că cei botezați, cum zice învătoarea Mureșan Ioana a lui Badea Vinuc din deal și a lelii Florica, o zână de femeie, de aici din Ciubăncuța.

- Daca Vica e muza ta atunci roaga-te de ea sa te inspire sa scrii poemul cheie care sa te duca in bratele ei, sa-ti deschida usa spre ea.

- Da, mă așteaptă deja? Ho! Nu ești tu cu asta, dar pe deșteptul glume proaste poți face, ai chiar dreptul, că și pe copil de-l oprești să nu facă de aia face. Tu asta știi, orbitorule, dorule-dor?

- Astept poemul in care ai cunoscut-o, si primul sarut. E primul tau pas spre ea.

- Mulțam, că mai liniștit, că nu-i după mine, dar nici după tine. A fi și asta dacă iubit și dacă iubesc, în bucuria și, în binecuvàntarea ei că ea ca Vica e încă muzică și viață, e cu liniștea, în drag de fainoșag de România mea. Vica, în visul meu nu era lebăda negră nu era și nici măcar mac-rățușca muzicii ușoare, Margareta Pâslaru. Că numai ea Vica viva, diva mea știa spune te iubesc. Eu nu-s dator la nimeni, dar altul să fie că eu nu-am de nici o iotă, oculare că mult a fost și puțin a mai rămas. Oamenii se mai bagă cu poliititica, până-gât. Eu ce exercițiu de imaginație, în vârf de pai să am? Neam, în colțul aiesta de rai, de rai cu Vica mlădie ca un spic de pai, c-aici eu, îl am, în liturghie cu omenie de Românie, în cànt pădureț de privighetoare și de lie-ciocàrlie, cu Mărie, Mărie? 

Ieri Teci Marin a aleargat la-wc acasă și-n-a mai dat nici un semn de viață (ce o fi Pățit?) Nu știu nimic, că el o zis, că se duce și nu a mai venit înapoi. O fi pățit Daria ceva? Curajul de mI bine vine din noi. Doamne mulțam că m-am trezit la viață, că am stare de spirit bună, maistro. Eu cu Vica eram doi parteneri-pioneri loiali, cum vine vorba, mirone bădiuc de-a bețiile de la terenu de fotbal de lângă Vasile Miron de a Tovarășului și un naș a lui Tutele. Moartea din Carpați, Cătălin Moroșanu e făimos ca performer boxer, om cu noroc, al României. Al cui càine sunt/omul càine. Amnz - film despre dragoste (infidelitate?). Acțiune multă și schimbare, în drumul spre a reuși, în viață ca-n Mere pădurețe cu o strategie și reușită a mea. Noi ne bucurăm și de lucruri mărunte, că Vica nu-i vorbă lungă ca o lelii, leliță, îi ziceam ca ciufală, poreclă lui Octavin oficiant sanitar la Recea, la spital, vecinul meu, în Ciubăncuța. Asta-i drept: omul se veștejește. Mă plăcea Vica și dacă nu rămâne Maradona/alt sportiv campion de la micul dejun a lui Daniela Zeica Buzura. 

Mie-mi bucura inima Vica, îmi da divin trăire emoțională și-mi da energie parfum de Zambia română, de limba română maternă și cea română, cu îndemână, de încredere ca la Bell endeme, vorbind de la sine excluzând vorbăria palavre cu vorbe inutile/ logoree... 

Trece unul pe drum preocupat de Griviței fără motiv de a băga lemnul pe foc și omul de unul singur se sfădește cu el însuși și spune în bumba gură ca dacă nu știi ce zici cioflingarurule, lucruri care nu-s de nasul tău, lucruri de referință și văzàndu-l pe șogoru-su iepurașu, Zis, poreclit și șpicheru, c-așa, îl ciufuleau pe Câmpeanu Gavril/lui Gavriș, un om care cunoștea să lucre cu lemnul că orice gospodar priceput care a fost și președinte de colectiv, cooperativă agricolă de producție "Drum Nou", om descurcăreț era omul, trecând pe drum și nu trebuie, ceva șumenit, amețit de cap, cu ceva la bord, dar văzându-l nemulțumit și vorbind de unul singur și aiesta Vasile Gavriș, de a lui Gilău picătură, cu picătură, de aieștea de a lui Dihorului poreclit și Borișca, unui altuia zicându-i Mândrie contabil și rusu Aurel oficial, dar revenind la ale noastre, îl întreabă pe cel care mogorojea de unul singur:

- "Vorbești de unul singur, ba nu, eu vorbesc despre unul din sat, deci vorbim, măi măgălăule doi laolaltă că mă cert, nu vezi cu cel care face lucrurile anapoda pe cheltuiala statului. La naiba uneori mai mor oamenii, că unii, își pierd controlul, bacterii, cu intenții bune, în lumea sustenabile, băiețică, lăsându-te cucerit de vocea Românieii și la Blaj ieșind din gara tulburat el mergând a plecat un șofer neatent, îl calcă pe Găvrișel, în drum spre Cugir, pășind grăbit ca fata la măritat/ prinsă, în tango sau vals, demivals ce o telepurta cercetarea... Trebuie să rescriu vorbele, că le-am încurcat rău de tot gramatical, că eram obosit, ostenit rău de tot. Îmi spune Daria și chiar mi-aduce de acasă de la ea, că no, mi fică și se comportă grijulie, cu mânuși, finuț și acuma mi-aduce ceva unguient pentru pinten călcâie, că a naibii dooare (doamna doctor Miclăuș, mi-a făcut Diprofos, infiltrație cum și lui Vica și nici pe ea n-a mai durut-o, la mine a reapărut durerea naibii la călcâiul drept din senin mi-a reapărut, dar rău de tot dureros, mă doare și schiopăt, cum șchioapătă gagica lui Nichita, că a țucat-o la picior (observi cum exprim nepotrivit, nepoetic). Da, ce nu-mi spune din clipa ei nefericită, din discofortul ei și nu-i vorba de alte dureri, de distracții, de ceva bun, că Marin al ei nu-i suflet bun de popă bat popă din Gâlgău cu sumanul rău și, ce să m-ascund după deget, că o amărăște pe sensibila Daria-Loredana Ferghete o bolunzește de cap, e ceva greu de suportat, dar cum să-l lase-n tri supărări, că n-ar vrea să rămână singură, ar vrea să aibă și ea pe cineva, chiar și un zăpăcit ca Teci vagabondul, din Dej, cum se auto-numește. Dacă aș fi știut, după Nichita Stănescu, că-i trece durerea din călcâi, i-aș fi țucat călcâiul și doamna doctor Miclăuș Veronica, nu i-ar fi făcut infiltrație, cu Diprofos și de anume pe Vica, n-a mai durut-o înveci. De ce mă citiți avar, că eu scriu, în Mere pădurețe, cu frumusețe, deși, în carte am scris toate prostiile posibile și imposibile, euro-prostiile. Eu cu Vica am fost sufletu Ciubăncuței - Clujului, cum zice simpaticului și dulcele scriitor redactor la revista Cinema, Radu Cosașu, având serviciu, în casa Scânteii nr.1/Presei, și vizuina lui, în București, orașul luminii. Dacă-i vorba de schimbarea trebuie să vie schimbarea, Ben, din noi, amândoi, doi oameni de soi, c-avem nerv și talent îmulțit și iubit. De poftă ți-ai trasat traseul cu mine și cu ce se cuvine, om de bine. Avem o lume de salvat de la război care e bolunzeală, o stroșeală, fără sens schizofrenie demență și răutate, un gen de suferință datorită sadismului. Tu, ești cu bun simț, de invidiat. Mă ungi la suflet, că ai talantul îmulțit. Trecem orin furci caudine. Ești cu talntul la purtăror. Știi ce știi, cum ești croit și cusutura o cunoști, că știi să coși. Noi nu trăim pentru nimic ci trăim pentru ceva. Când scriem, ne petrecem timpul cu calitate și ți drag și ție. Acuma schimbă perspectiva flgerătoare. Cu ce mă surprinzi? ce comentezi?

- Ca esti ingrăsămantul pamantului, al neamului insa magarii cei mari asteapta ca tu sa dispari ca ei apoi sa-ti plagieze ideile de iubire pentru limba si neam.

- Un frumos artistic. La care rămânem cu gându la o purtată o învârtita din Sâmpetru și ceardașu, c-am horit/doinit, cântat și jucat de trio lui Butean Teofil, cu mă dorurile care îți lasă inima friptă, că de doru moare de urât moare omul, dar minte dorul ca un câine, că de dor nu moare nimeni, cum m-a lăsat Vica să ard, că eu eram neica, badea ei, lui Vica cea română și dragă, în limba română, cea română, limbă neaoșă, maternă, cu îndemànă! Este un extraordinar, cu chef, cum vrei s-o spui de durată și neprețuită ca durerea, Ileana cu apetit de viață și fermă precum și plăcută, cu blândeța vorbii, cu trăsnăi neașteptate, cu Focul din interior, cu o poveste de dragoste, cu Smaranda Brăiescu, în frumoasa poveste cu frumos, luminos, de aviație in memoriam spunând cât de mult o prețuim pe femeia aviator și parașutistă cu performanță, în ciudă, cât de scurtă viața (omul bun era în gând bun și mă însoțea la drum)! Ileana Costea sunteți o minunată, se vede că ești școlată, în artă, din România sfântă, profundă și educată, că doru mi unde am venit și mi drag, cu cine m-am întâlnit: Lidia... Noi spre voi, cu curiozitate tragem cu ochii, că suntem ceea ce suntem, în frumos, luminos-Hristos, români. Noi ne putem închipui rostul ca de Viorelia, cum mi-a fost pe suflet Vica, un vârf de lance a dragostei mele, cu drag și făinoșag de România care-mi fură privirea. E o lume bogată, în arome.

- Frate Benule, mare bucurie de la distinsa Doamnă Vasilica Grigoraș. Cu această ocazie, MULȚUMESC frăției tale, pentru publicarea scrieii ”Literatua pentru LITERATURĂ” precum și imaginile frăției tale, deosebit de expresive, mai ales la tematica scrierii, merge foarte bine! Cu drag și multă prețuire, Ionica din Gepiui.

- FELICITĂRI, SUNT ALĂTURI DE DOMNIILE VOASTRE EMOȚIONAT. DOAMNE, AJUTĂ-I PE ROMÂNI ORI UNDE SUNT! AMIN, CU DRAG, ȘTEFAN.

- Va MULTUMIM MAESTRE !!! Sanatate si Impliniri, Ben Todica

- Distinsei Doamne Scriitoare, Poete, VASILICA GRIGORAȘ Doamna VASILICA, am  ascultat recitarea maestrului Ben Todica, a acelor versuri splendide din poezia ”Înțelepciunea clepsidrei”, si despre care doresc să Vă mulțumesc cordial. Tocmai acum trimisei confirmare colegului Ben de primire a Clipului în care recita versurile domniei voastre. Doamna Vasilica Grigoraș,, simt aci o lirică profundă, care mi-a și patruns  în suflet, precum mirosul unei flori de trandafir, deci rezonam cu aceste versuri: ”Dragostea nu moare”- deci o universalitate, M-a mișcat frumusețea liricii din versurile: ”Când mama m-a născut / a construit o clepsidră / A așezat nisipul / la binecuvântat să curgă lin / pentru ca viața să-mi fie / pomul dorințelor împlinite /. Plin de admirație pentru asemenea versuri, i-am și scris lui Ben: Frate Benule, cred că și noi vom ajunge ”pomul dorințelor împlinite”, și așa se va naște o pădure ca-n poveștile noastre cu Feți Frumoși din lacrime” căutând frumusețea vieții noastre! Vă îmbrățișez cu mult, drag, respect și prețuire, Ioan Miclău-Gepianu, Australia.

- Stimate d-le Ioan Miclău, Da, prietenul nostru Ben Todică știe să dăruiască din preaplinul său de iubire pentru semeni, pentru artă și poezie. O bucurie și aprecierile dvs pentru care vă mulțumesc din suflet. Venite de la dvs, un poet cu mult har, sensibil și prolific mă simt deosebit de onorată. Poemele fac parte din volumul „Conjugarea anotimpurilor” aflat acum la editură. Multă sănătate dvs și celor dragi, bucurii și împliniri! Cu drag și aleasă considerație, Vasilica Grigoraș

- FERME CATE actul întâi de Ben Todică, prozopoem de ADRIAN BOTEZ. Un videoclip recitare la textul  materialului intitulat: 21- CASTELUL VRĂJITOARELOR. ”APĂ VIE” și ”APĂ MOARTĂ” (prozo-dramo-poem !) Din pulbere de stele și din învolburări și neguri de nori, umbrit de vânturi rele și luminat, ca o candelă, de vânturi bune – se închegase, lângă Lună, FOARTE APROAPE DE LUNĂ ! – CASTELUL VRĂJITOARELOR.

- Reîntoarcere la cei din frunte. AM.

- Ca un vultur carpatic golaș, împușcat, în Carpații îndesit, cu români frați.

- Am postat 6 dintre lucrările trimise, acum: https://saltmin.com/Fiți binecuvântat de Domnul nostru Iisus Hristos! Cu stimă, GD.

- Multumesc distinse domn si frate in Duh, draga George Danciu! Satana ne handicapeaza gandirea critica cu frica si amenintarile ei diabolice. Cu doriri de sanatate, mult bine si IMPLINIRI, Ben Todica

- Aici e acasă și sustenabil e acasă. Aveți un mare respect pentru scris, o prețuire, fericire cu mari calități edificator, scrisul însemnând noi amândoi, creatori, fiind foarte aplecat asupra scrisurile, cu demonii fiecăruia aparte din noi, cu drumul nostru, pe drumul dezcoperit, în mine ca Arghezi, în bălegar și mucegaiul care eu eram Mere pădurețe, în viață el, Ben, având dreptate, și iubire, forță, în scris, cu el, în ajutor simțindu-se bine, cu răbdare, cu pasiune cu sentimentul, că e drept, bun, cu aroganța mândriei necesară, cu nerv și cu viață, vârful aezbergului, cu gândul sus pus cu blàndețea lui Iisus, înțelegând poezia, cu omenia ce o simțea și, în proza ce o scriem amândoi, că era și e sensibil compatibil cu viața, ca om obișnuit și smerit, în al nouălea cer, în cadru literaturii.

- ÎNȚELEPCIUNEA CLEPSIDREI de Ben Todica, versuri VASILICA GRIGORAS. Un audio fotoclip recitare la versurile a trei poeme: ÎNȚELEPCIUNEA CLEPSIDREI ~*~ Când mama m-a născut / a construit o clepsidră. / A așezat cu grijă nisipul, / l-a binecuvântat să curgă lin / pentru ca viața să-mi fie / pomul dorințelor împlinite.

- Minunat mai puteți fi, în a fi.

- Dragă Ben, Ce SURPRIZĂ plăcută! Am vizionat de mai multe ori... Merge direct la suflet. Minunată recitare împletită cu armonia și strălucirea imaginilor! Inflexiunea vocii tale dă mai multă culoare și profunzime versurilor mele. Calde FELICITĂRI și mii de MULȚUMIRI frățești! Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă Ben, pentru darurile tale! Cu drag și aleasă prețuire, Vasilica

- Pentru ca va iubesc FRATILOR !!!

- Ești pe aripile tale. Noi, Ben, suntem parteneri, cu vrăjeală să ne lăudăm, cu artă, prin convenție ori de ce nu prin prietenie adevărtă, o artă datorită caruia mă iubești și doar, tu, nestemat, mă porți, în inima ta provita, c-avem un drum, neam, hai de ce nu-mi spui vorbe dulci, cu lumină de pomină, că, tu și Ming areți bine pe drumul cel bun cu lucru bun, semn, că mă prețuiești, Rafaelo, din Australia, nădejdea phonexului ca din revistă, natural, moș Crăciun național bine cum se cuvine, cu bunăcuvință, cu foc rug aprins, în interior, iubit scriitor, cu viitor, că tu te bucuri de soare și de binecuvântare, a limbii române, că ești un cumsecade, bătrâne, un frumos, de pe la noi luminos, un bărbos delicat Hristos și generos, deschis către paradis ca un proscris de scris, cu totul la vedere riguros, cu gândul bun îndreptat către tine altruist și artist și cu mult drag, cu drag de România mea, cu preamult de Paul Sergiu Fuego, din Turda, ardelean de-al meu fenomenal care ca Florin Persic, un clujen, nu trăiește, în van ciocoflender și simpatic ca Lulu, un tip înteresant și aparte cum și tu Ben ești, deși nu-mi bați la fereastră, că nici ramuri nu-mi bat ca la Eminescu-n geam, în fereastră, cu cer și floare albastră, uitându-se de după perdea ca Veronica geniala năsăudeană, frumoasă ca o marcă de scrisoare dăruită lui Eminescu, cu inima, cu lumina ei interioară dăruită poezie la țară ca România noastră albastră. Tu-mi luminezi chipul, mă răsfeți, ești un dulce.

- Bucureșteanca (dacă nu mă înșel) Vasilica Grigoraș a trecut de câteva ori prin viața dreptul vieții mele artistice. Ma bucur că există, că încă existăm. AM.

- Doamna e din Vaslui draga Adrian, un adevarat suflet si demn literat al Moldovei Marelui Stefan.

- Vorbele tale mă revigoreaza ideal, sunt, un cofort. Dacă nu încerci, n-ai cum ști de reușită. Unii tineri studenți de la Politecnica București, cu avione, în cap au construit rachete fără a ieși din cadru și super, la Mere pădurețe vol.5 (tu ce zici, c-ai zis, că-i zice, mare semn de întrebare, că tinerii studenți, holtei, au lansat racheta deja nefăcând degeaba umbră pământului, nu-i așa, că sunt eficienți responsabili și utili, recunoașteți durerea și pasiunea, frate Ben? Noi știm exact infinitul apropiat de obiect. E notabil video clipul, Ben. Noi ne avem șansa noastră. Amândoi doar nu vom greși, nu va fi nasol, ci nașpa, dar, tu, ce ai de spus despre noi? Trebuie să vedem ce-i real dincolo de angoasă, de rațional.

- PAVELE, Tu, esti hrana ogorului literaturii romane de care toti fug ca de gramada de gunoi dinafara grajdului. In acea gramada sunt toate bunatatile pamantului. Academicii poarta toti masti pentru ca au uitat cine sunt. Intre ei si parintii lor e un zid imens de ciment mort, bolovani si sticla fals colorata. Otel si plastic forjat din oasele stramosilor lor. La primavara din bogatia ogorului hranit din tine vor creste legume dulci pe care ei le vor numi BIO si vor plati bani grei nestiind de ce. Cu tine BALEGAR - TARA VA DAINUI si va iubi incontinuare precum noul iesit de sub ANESTETIC.

- DE ISTORIE

IISUS DE CUVÂNT MAI PRESUS

Nu crezi, cum vezi, că ești de istoarie, omenie de Românie și de povești ca-n povești, că ești ceea ce iubești,

cu îndemână limba cea română, din români trânit, târât ca șerpele, înțelept, de fapt lupt, că viața, ni viață, din viață ca lumina din lumină, doină de pomină, Ben, ni o luptă, men, conștiință, adevăr, viață, esență, melc codobelc, chemând profund pe luceafăr, păstor blând iubind și pretutindeni de prieteni,

cu pace, între oameni de oameni, pentru oameni,

români, în spice ca păioase cu spice generoși Hristoși-luminoși, pioși, că cine-ți închină, îi închini, lumini, rug aprins, sens, în univers, versus, Iisus de cuvânt mai presus.

*

O descoperi, cu drag, în drag, pe Vasilica Grigoraș și e un unică, un specific care se prin care ne  definește, definindu-se, în discuții- eseuri importante, cu mentalite sănătoasă, impact și frumoasă ca România profundă și mare și, rare evident, inteligentă îmulțită, în, cu talanți, ea promovând examenul de scriitor, că era harnică întrecându-se pe sine, în paradisul scrisului și desăvârșindu-se Vasilica ca om român între oameni și, pentru oameni, delicată și dedicată scrisului, ca artă cum rară comoră, profesionistă, profundă și artistă. Țăranii mi-s domnule, Ben, ni-s temelia, talpa, țării.

- Dragoste târzie de Ben Todica, versuri TUDOR ARGHEZI Lp. Un foto audio clip recitare la versurile poetului intitulate: Dragoste târzie ~*~ Da, te-aș iubi cum mă iubești si tu. / Inim-ar spune da, cugetul nu. / Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia / Și să mă ardă în dogoarea ta. / De unde te-ai ivit să mă-mpresori / Cu-atâtea stele și cu-atâți fiori?...

- Nu-i ușor să renunți la limba română la scris, recitare, vidio clipuri și multe lucruri care, tu, le făceai, cu drag pasiune și, cu înțelepciune, tu având chemarea ta, cu dragoste, răbdare și stăruință de păstor blànd și profund.

- Felicitări, Când cineva excelează într-un domeniu  i se zice genial sau perlă rară. Dar marea noastră nu are scoici purtătoare de perle și nici crescători de asemenea scoici. Noi, românii, suntem obișnuiți a compara ceva sublim cu aurul. Noi am avut atât de mult aur care a evoluat chimic în uraniu încât  am putut face și donația uraniului- în costul său de 17 milioane dolari, cât ne datora Statul Iraq, pentru uraniul pe care i l-am  exportat , donație imediat făcută, în primul guvern democrat, după 1989. Dar nu tot aurul nostru a avut condiții de învechire, presiune și alți factori chimici și telurici spre a se transforma în uraniu și avem atât de mult aur încât noi pășim peste el. România este un munte de aur, nu numai în glia ei ci și în inimile românilor, copiii ei. În Ardeal, în Sud, mulți dinte locuitorii comunei mele, Ilteu lucrau pe moșiile grofilor maghiari care deschiseseră  mici mine de aur pe domeniul pe care îl primiseră, (din fericire pentru noi  aceasta durând doar vremelnic pentru 159 de ani). Ei se credeau veșnic stăpâni dar roata istoriei nu s-a oprit și în 1918 cu mari sacrifici am redobândit acel drag teritoriu românesc. Dar acei grofi, cu mâinile obosite ale bieților români, mineri improvizați, scoteau aur de  pe moșiile lor. Bunicul meu, când era elev, după ce a absolvit colegiul din Săvârșin, (deschis, din  slăbirea hățurilor de subjugare, prin decret regal de către Împăratiul Austriei, Franz Jozef), neavând un loc de muncă s-a angajat de a lucra la una din acele mine particulare și de la el am auzit multe asemenea, povești adevărate despre aurul de pe moșiile grofilor. Deci, de aci, din cuget și din vorbă în vorbă, tot de este deosebit românul declară că este ,,ca aurul”, sau mai simplu în vorbire, zice că este ,,de aur”. În jurol meu eu întâlnesc multe inimi de aur, între care și a Domniilor voastre. Despre Dl. Pavel Rătundeanu Ferghete am zis, ceva timp în urmă, că nu m-aș mira ca într-o zi să îl văd proprietarul unui ,,Nobel”, nu atât pentru subiectul I al Romanului ,,Mere pădurețe” , dragostea neclintită, pe viață, față de Vica sa, soția, ci ,,II” pentru trecerea în revistă a literaturii române din trecut în spicuiri incitante și pentru cuprinderea enciclopedică a vieții literare de azi, adăugând ca un punct benefic III, dialectul ardelenesc presărat prin limba cultă a scrierii sale. Despre Liderul nostru Artistul Scriitor Ben Todică aș spune cam aceeași propunere, fiindcă este unicul pe Terra care s-a angajat să converseze pozitiv, educativ, cu toți românii care i se adresează în poezie meritorie. Nimeni nu are acel talent, egal și persaonal-original, precum dânsul de a răstălmăci în imagine și  aceea în color, sau cerut sumbră, care redă fidel imaginea poetică a versului dar  totodată și aprofundează, intuiește sugestia autorului poet. Și face aceasta de ani buni, cu migală, răbdare și educativ, ajungând la sute de blogspot, You Tube sau alte forme audiovideo. Sfinția Sa Arhimandritul Iustinian Chira spunea că o lume împânzită de poeți este o lume mai bună, mai prietenoasă, mai pașnică, și de aceea să ne dorim cât mai mulți poeți. A fi poet nu înseamnă a nu avea o ocupație socială, economică pentru a-ți susține existența, ci în unele clipe de răgaz de a scrie poezie pentru sufletul tău și dacă dorești de a o trimite și altora ca pe un mesaj plin de noblețe. Ne închipuim cu ușurință cât de fericit se  simte un poet care și-a văzut creația sa apărând pe rețeaua largă You Tube, dar și cât ar trebui să fie de mândri toți frații nostri știind că undeva la Antipod- Australia a ajuns acea poezie și  ca un bumerang a venit înapoi ca un mesaj-mic film, dedicat tuturor care vor deschide situl You Tube. Suntem mândri de inimile de aur ale românilor ,iar dacă unele au prins puțină patină împotriva strălucirii să îi invităm alături de noi unde vor găsi așa cum am, zis, nu poleirea cu aur, ci inima de aur. Cu deosebită stimă, 

- Multumim distinsa sora, onorata doamna si suflet in Duh, Melania Rusu Caragioiu! Cu doriri de sanatate, impliniri si mult bine, Ben Todica

- După Baia Mare, joi, 10 noiembrie, ora 14, la Bastionul Măcelarilor, Spectacolul Poeziei continuă în sala Bibliotecii Județene din Satu Mare, vineri, 11 noiembrie, ora 14. Recitalul este prefațat de poetul, publicistul și editorul George Vulturescu. AM.

- Lui Pavel din Ciubăncuța

Pe dinaintea ochilor mei

Trece un Om,

Cu asemănare ce nu vedem prea des,

Cu simplitate trece,

Precum pe cer o răsărită stea!

El e sărac, dar e privighetoarea,

Ce-și cântă a ei cântec,

E chipul lui Hristos,

El e Stejarul carpantin,

Și Lui aceste versuri le închin!

El e semănător, și are de cules,

Spice de grâu cu bobul cel ales,

Ce poartă chipul Maicei Sfinte,

El are har și are bună minte,

Pe altarul țării cu dragoste le pune,

El știe frumusețea, frumoasei limbi române!

”Priviți-l, pe dinaintea ochilor noștrii,

Trece un Om,

De care rareori avem a mai vedea,

A răsărit și crește precum pe cer o stea!

I.M.Gepianu

5/18/2019

Restituire cu mult respect și prețuire,

7/11/2022

Frace Benule din Ciudanovița ce mai face frăția ta? Îmi place cuvintele de încurajare trimise lui Paveluț, de aceea am și preluat dedicația mea, la Restituire. Ți-o trimit frăției tale. Desigur a fi și publicată rămâne la aprecierea dumitale. Cu drag și frăție - Ionica din Gepiu

- Frumosul e luminos și sănătos !.

- (Sănătate și Succese Prietene PAVEL. Acum te văd întreg și frumos - LA MULȚI ANI - Ionica din Gepiu)

- Felicitări, Stimate Domnule Pavel! Mi-o trimise și mie Domnul Miclău și-i scrisei acum câteva minute. Recunoașterea vine greu, dar vine! Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

- Nouă ne place să facem fericirea, că cu răbdarea treci marea, că nu exagerăm și noi oferim răspunsuri provita, probucurie, în omenie. Polițiști fac acțiune antibuling. Ești ca un zeu-iisus, în scris și înseamnă mult pentru mine, ai o moralitate, o credință și co conștiință a neamului ca Ing Bălănuță, o scumpă ca Vica și Ming, în lumea fără secrete, pentru el, că-i de neuitat omul, Ben. Mere pădurețe ne motivează să trăim, tot ce-i bun și asta nu ne ține la distanță de bine.

- FERME CATE (actul trei) de Ben Todică, prozopoem de ADRIAN BOTEZ. Clipul continua seria vrajilor: ...Și dictarea continuă...încă mult timp...așa încât Recuziterul CASTELULUI VRĂJITOARELOR își scurmă toate buzunarele Redingotei sale, de VĂRSAT DE VÂNT ...de mai scoase încă mu-u-u-ulte ...teribil de multe  ”petice de hârtie”...ce mai: UN ÎNTREG MORMAN...ROMAN!

- Întrebarea iar o pun: când mai dormi? PS: Eu plec mâine la Baia Mare, apoi Satu Mare. Iar turneul continuă. AM.

- Ce norocos esti ca stai in aceias camera cu ei, cu spectatorii tai. SUCCES! Cand dorm? O sa dorm in cosciug. Azidimineata la 5 a mai murit un close prieten de familie. Ce vremuri inorate!

- Da Ben, și în jurul meu e noapte. Vorbeam cu un prieten din tinerețe care are cancer, cu un prieten bun, actor, care se zbate cu un cancer de pancreas la 60 de ani, iar nepotul meu a plecat azi în America unde prietena lui are o soră care e pe moarte, la 50 de ani. Jale, vremuri de disoluție.

- Aprig ca Laura Lavric care cântă cu voebună ne cântăiar tu, dar tu, de a dracu reciți cu năduf și cu nădejde ne răcorești inima, în unda verde mega magna laude, cu unde verde, în dragoste și dor. Ești ca un zeu-iisus, în scris și înseamnă mult pentru mine, ai o moralitate, o credință și co conștiință a neamului ca Leopoldina Bălănuță, o scumpă ca Vica și Ming, în lumea fără secrete, pentru el, că-i de neuitat omul, Ben.

- Asta-i fericirea la cuțit.

- Ast-i starea mea de fericire, cu multă chimie și omenie de Românie. Regina Maria, e mama României, un exeplu de patrioată, pur și simplu, în România. Am văzut pe zaica, nevasta lui z. Zicu/Ezechil a lui ȘEFU Trifan, Mânzat, tată-su jandarm, în secuime-venea cu două bidoane, cu apă de la fântâna satului, trecea prin fața casei unde eu stam pe prispă, tărnaț pe un scaun stam și priveam cu dor de dor și amintiri nașpa, rău de tot. Mă întreabă, Zaneida:

- ce fac și-i spun, că bine. Îmi spune, că a fost, în Franța la fiică-sa și, în Cluj. Are relații sănătoase cu Ezechil al ei.Dacă mai stă pe acasă și mi-o zis,că mai stă. Mă uit la serialul Don Matteo. Aici e o iubire. El o așteaptă răbdător mereu cum mă aștepta de pe sate Vica să mă reântorc mereu oricum acum cu nerăbdare o aștept eu la nesfârșit să se rentoarcă Vica, cum mușchetarii s-o rentors încă într-un fim/în: Rentoarcerea mușchetarilor, cum revenea Alexandru Dumas-Tatăl, un inspirat ca fiu-su care a scris Dama cu camelii, culmea și el.

DOAMNE DĂRUIEȘTE-NE IZVOR DE TĂMĂDUIRE, MIREASMA VIEȚII

-LIMPEDE LINISTEA  TA-

 Doamne miluiește, Doamne ajută stăpânitorule, Dumnezeul părinților noștri !

rugămU- ne ție  Auzi- ne și ne miluiește Doamne!

miluiește ne pe noi Dumnezeule după mare mila ta!

rugăm împărăția auzire și ne miluiește Doamne miluiește Doamne, miluiește Doamne miluiește Doamne, miluiește, Doamne miluiește!

și a lui este Doamne ție mila ta Hristoase ai milă de noi și ne ferește de cei răi Doamne izbăvește- ne de război, nouă zidește-ne sufletele Doamne întru pâinea de o ființă Doamne și grabnic ne dă ajutor și sănătate!

Auzi-ne și ne miluiește și fii cu noi și dă-ne sănătate, că noi suntem oameni pentru oameni, acasă și pretutindeni, Doamne! dă-ne putere să facem bine, în vecii-vecilor în iubire tot ce se cuvine pentru mântuire și fericirea națiunii.

Dă-ne ploaie, ferește-nne de pricaz, de necaz, de boală și foc, alduiește-ne cu noroc, trai bun și bunătatea ta în sănătate dă-ni-l cu sănătate, în noua ordine cu ordinea și disciplina binelui păcii, a muncii și, a nu nu ne uita, Doamne, ca oameni ce suntem oameni pentru înveci aminte miluiește ne Doamne cu liniște Să trăim în culori de liniște Să ne simțim bine, Doamne,

ai milă de noi, că te așteptăm luminos, cu mare milă și dragoste de la tine, în marea ta milă Doamne! învrednicește-ne Doamne cu mila ta miluiți, sfinte părinte, pâine fierbinte prospătă, ciminte slavă și apărare, binecuvântare învrednicește-ne cu putere înveșmântă-ne ca să putem munci până în cele din urmă Dă-ne pași Doamne să avem pași în urma ta în urmele tale să călcăm, în sfânta România ta: cinstit, demn negrăit ca Domn Savaot, în tot, cu dreptul de a fi Doamne cu sfințenie și potriveală, cu cutezanță, conștiință, bunăcuvință, în vecii vecilor fără păcat.

Ce zici este de harul tău Doamne dă-ne binecuvântarea Ta, cu provita ca să-i înmulțim Doamne ca să-i Mulțumim Doamne cu învrednicire și, cu veșnicie între români cu pace și Provita ca românii de aici și de pretutindeni să fie salvați, botezați și responsabilizați, că salvează poporul, omenirea, Doamne, salvează-ne pe noi ăștia care cerem umilință și pace Doamne să avem pace că Războiul face multă mizerie și multă teroare ca cele bune să se adune și binele cu bine să ne lumine de folos, în folos, ca să fii pentru, să avem în bine: sănătate, bucate și banii să nu ni se gate, că după pocăință nădăjduim întine pentru a ne avem rug aprins să ne am prins Doamne cu familia ta, în familia omenirii, Mesie a iubirii de pomină și de lumină lină, de doină de spus-Iisus ca cei buni bun să ți meargă ca nevastă binecuvântată și slăvită să nu uiți să nu ne uitam rădăcinile, că nu puțin muncește, Omul, Doamne în numele tău și, sfânta ta Treime mai limpede iubirea, ta Doamne, Dumnezeule și fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor Amin!

*

Trăim pe muchie de cuțit, căutându-l pe Dumnezeu ca să ne dea mântuirea, fericirea, în/prin, înviere. Corect, erată: -LIMPEDE IUBIREA TA- Din inimă facem orice după cum știm, că iubirea găsește o cale, propria cale de viață și adevăr cu stare bună spre Iisus, cu mai presus de sfânt cuvânt care ne surprinde.

- Ce batjocură, chin, lipsit de senin și decență, fără cumințenie, fără omenie e holocastul după cum știți, fără sentimente umane, sentemente de cuminte, de inimă, necaldă, de pâine neprospătă, neferbinte, că viața e acră, mucedă, alterată, îmbârligată, fără suflet se face holocaustul/fără sentimente umane.

- CANTURILE SUFLETULUI - Compozitorul Arvo Part. Învata-ti sufletul sa cânte. Fiecare stare sufleteasca are cânturile ei. Fie ca în tot ce faci cântul sa te însoteasca. Trebuie sa-ti curatesti sufletul pâna când va cânta. Un suflet fara grija cânta. Inima trebuie sa se transforme în ureche, iar auzul, sa fie readus în inima. În viata de zi cu zi trebuie sa ne izolam de orice zgomot. ASB.

- Seceta ne-a afectat agricultura, ca atare n-avem recorduri la producție. Nu asta spuneam, că răul e rău. Eu ostil nu m-am comportat cu Vica niciodată, eu am fost legal, fără hărțuire, eu fiind din inimă profericire din tot sufletul și educația, îmi era soluția și morala, tradiția, pe muchiie de cuțit, un drept de a fi zi de zi ca la Mihai Beniuc, cu Măru de lângă drum (o omenie la români).

- Că țăranii au avut pierderi la produse e un disconfort, în scumpiri, că statul nu ne susține ca să avem viață mai bună. În societate, cum și bunica Iancu Nastasia, fătoaia, nevasta lui Viorel, fătu, cu diplomă de diac, cu examenul luat la Teologie Cluj-Napoca, mă sfătuia bunica bine, bun sa fiu, cu sătenii, c-atunci pe balanța vieții vei fi prețuit, stimat, era concluzia ei, de om bun, cumsecade, la care apelau cei din sat ca la una de a lor, cum o făceau și la fătu ca la un Petre Petre, Viorel Ferghete, pe lângă sfaturi obștești citindu-le și din Biblie și sătenii cuminți pioși ascultându-l ca pe un conducător nesmintit și drept, oameni buni. A murit Vica s-a prăbușit o întreagă lume, omenire, mi s-a înhàit peste mine ponosul, apocalisa durerii, Iisus fiind pe nedrept după mintea mea proastă a fost schingiuit, canonit batjocorit și răstignit. În funcție de starea mea de spirit, am inspirație, în socio-ecuație, de Românie, cu soare și omenie.

Două cuvinte ne spune

și de ce politicienii,

că n-au înțelepciune,

ci doar păduchi au, în cap, nebunii.

La noi, suntem, în demălșie. Noi am readus legendar: talanții îmulțiți exemplar, în har? Vica era o femeie normală, exemplară care ca regina Maria, nu-mi strica viața dându-mi esența, parfumul de România, mă mângâia pe cap și mă ținea, Vica la sânul ei, mă alăpta la pieptul ei ca pe proprui copil, prunc.

- PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - DOAMNE DĂRUIEȘTE-NE IZVOR DE TĂMĂDUIRE, MIREASMA VIEȚII - LIMPEDE IUBIREA TA - Vorbe, vorbe, la vorbe. Superbe proverbe. Îmi lauzi prietenul fără lingușeală, fără a-l peria, perială pe barba ta, provita, tu vii ca un Iisus mai presus de cuvânt, pro-Ben fiind ca un sfânt insul, tipul, cu limba română cea dintodeauna română, o minune de ambasador român, în Australia ca un academician care ne promovează cultura pitorească și romonească, ca fagure, comoră rară, socio-umană.

- Distinsi colegi, Va trimit atasat un material spre publicare un interviu, interviu/cadou cu ocazia implinirii a 70 de ani de existenta alaturi de fratii mei romani prezenti azi in lume de catre doamna Valentina Teclici care ne scrie: Va atasez un interviu pe care l-am luat lui Ben Todica, prietenul meu si-al multor romani de pretutindeni, cu prilejul aniversarii a 70 de ani, pe care-i va implini luna asta, pe 23. Sa ne traiasca si sa fie in continuare sanatos si plin de creativitate si spirit romanesc. M-as bucura sa gasiti loc interviului in paginile revistei dumneavoastra. VT. Va rog publicati daca credeti de cuviinta si daca se potriveste cu agenda platformei pe care cu onoare o conduceti,

- Fiule...mult și mare. Unde te trezești...(!?) Felicitări, de pe acum, puștiule. După cum vezi...intră!/DVM

- la multi ani tinere flacau! vreau sa public dar un pic mai scurt imi dai voie? AG

- La mulți ani!!! Cu sănătate și bucurii! Cu prețuire, GS.

- "Raiul a fost leagãnul copilãriei mele în mijlocul naturii ca sã cresc împreunã cu animalele si florile câmpului. Sã sper, sã vibrez cu zumzetul albinelor, izvoarelor, suieratul vântului. tunetul ploii, înghetul iernii si focul cu lemne stând lângã mama seara în lectura povestilor ei de acasã. E foarte important sã însemni ceva, sã fii recunoscut, certificat de cei pentru care trãiesti. Pe care doresti sã-i faci mândri. Mai precis, comunitatea, FAMILIA, NEAMUL. Acum, cã stiu sfârsitul vremurilor, as alege aceeasi perioadã dulce pe care am trãit-o. Nu cred cã este o perioadã mai sigurã si mai frumoasã pentru o copilãrie decât aceea a anilor 1950-1990 în România. În rest…, îmi iese din vizor." Ben, dragule, nu ma indoiesc ca cei din epoca aceasta si epocile anterioare ar fi in mare masura de acord cu tine. Dar, te intreb, cei de dupa epoca noastra mai sunt ei capabili sa rezoneze la impulsurile ce ne animau noua existenta, mai au idealuri catre sa-i directioneze spre asa ceva? IM.              

- MULTUMESC! Desigur ca se poate atata timp cat mentionezi sau recomazi unde se poate citi intregul: http://bentodica.blogspot.com/2022/11/valentina-teclici-interviu-cu-benoni.html BT

- Ilie Marian - Un frumos care te înțelege, că educația ți'a dat aripi, om luminos, pe covor roșu, tu ești cocoșu roșu, cocoșelul cavaler, fain-făinel, mon cher, om de caracter, cu cerul ghid și reper. N-avem drept să facem rău celorlalți, responsabilizați și botezați, din mortea morții de Hristos la veșnicie deșteptați. Tu Ben ești om printre arome și esențe, printre cei  are mută munții, că bagă cămila prin urechile acului, pe altarul soarelui, imensă tablă de șah al pământului, altar pe care am muncit, investit ca tu cel mai iubit pământean printre romànii de pretutindeni, românii dintre străinii, austrienii aborigeni, tu om între oamen, pentru oameni ca Nicolae Bălcescu: alfa, bet și omega, Nicolae Iorga, cuviața de istorie așa cum a fost neamul most arhaic, autentic și dialectic, de când lumea lume, o adevărată minune lumină din lumină, grădină a Maicii Domnului, de Românie cu omenie și, istorie, pildă vie ca a ta provita Iisus, Ben men, în cuvânt-de sfânt Dumnezeu mai presus.

- Ce familie frumoasă are Nicolae Furdui Iancu! Fiul solistului, inspector la ANAF, cântă pe aceeași scenă cu tatăl lui!

- Minunat interviu, Multumim Doamna Valentina Teclici! Ben Todica este un nume cunosuct si apreciat, este prietenul nostru si al multor romani de pretutindeni, Il citim, il ascultam, ne bucuram ca ne gazduieste in paginile pe care le pastoreste de atatia ani de zile. Am aflat atatea lucruri deosebite, din convorbirea  sincera si generoasa care ati avut o impreuna. Placere sa invitam cititorii nostri sa urmareasca aceste marturisiri interesante;. http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=24230 Sanatate si numai bine va dorim, Cu aceeasi consideratie si prietenie, Puiu Popescu Toronto, 8 noiembrie 2022

- Toata recunostinta si gratitudinea mea distinse domn si frate in Duh, iubite Dumitru Puiu Popescu pentru publicarea interviului, interviu/cadou cu ocazia implinirii a 70 de ani de existenta, alaturi de fratii mei romani prezenti azi in istorie de catre doamna Valentina Teclici. Ma bucur alaturi de romanii comunitatii romane din australia sa citim paginile ziarului dumneavoastra! Cu fratie, Ben Todica

- Redirecționez cu plăcere și respect interviul susținut de Ben Todică, Liderul de la  Antipod-Australia al prietenilor săi, români în afirmarea lor literară, Material apărut în Revista ,,Observatorul”-Toronto, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Maxima sanatate, nenumarati ani fericiti cu tot ce va doriti! Cdr, Jianu Liviu-Florian

- Pentru acest interviu luat de Dna. Valentina Teclici, Maestrului BEN TODICA, Prietenul nostru comun. Eu personal simt o profundă bucurie, și fericire de a întâlni în calea vieții mele acest OM între Oameni - BEN TODICĂ. SĂ-I URĂM CU TOȚII ” LA MULȚI ANI FERICIȚI ȘI ÎNFLORIȚI  ÎN ROZA CELOR 70 DE ANI.! Cu mult drag și prețuire, 

- ”LA MULȚI  ANI” și Doamnei noastre dragi MELANIA RUSU CARAGIOIU, BT

- Mulțumesc pentru semnalare! Am postat pe FB minunata convorbire din Observator, să se delecteze cu ea și prietenii din agenda mea virtuală: AD.

- Multumesc draga Alex! Cu fratie, BT

- Pr.Mirel Bolea (păr alb, minte proastă) îmbârliga fete, deși se susținea religios, secta Sfântu Ioan, un popă care a bătut, bruscat, femei, în biserică lucru suspect bestial încriminat ca bestie sadică, sălbatică, imorală mai ales, că zice: "Bătaia e ruptă din rai" (ce fel de popă-i brutal, hectic). Colegul Liviu Drăgan a murit, îmi dă mesaj, despre asta mă anunță colegul nostru Puiu, Vasile Sotelecan învățător, în Aghireș-Fabrici, Cj. Puiu un om destoinic, mulți o pot mărturisi. Lup, în piele de oaie este "popo" care bate enoriași, în biserică.

- Dragă frate Benule, Suntem la Mașloc, sâmbătă plecăm acasă, după două săptămâni de „revizie generală”. În timp ce eram la împachetări calde, am savurat, de pe telefon - trăiască tehnologia! - interviul din Observator. Adică, cronologic, eu l-am citit integral după ce l-am anunțat pe FB - așa cum o mâncare bună se cunoaște de departe, după efluviile aromelor! Mă uitasem pe text doar în diagonală și mi-a plăcut încheierea optimistă, de om credincios, iar acum vreo două ore l-am sorbit cuvânt cu cuvânt! Binecuvântat fie-ți filonul literar, artistic, întru zămislirea multor frumuseți viitoare! Cu prețuire, Alexandra

- Nu totdeauna faci ce-ți place, trece un timp ca să te obișnuieșt, să fie adoua natură și să-ți placă, că ce-i să-ți placă un lucru dacă nu să facă bine elorlalți și, chiar să le aducă și fericire semenilor, apropelui tău și de fapt pe toți să-i încălzească cu căldură și mult soare sufletul tău altruist și artist, optimist, pozitiv, perspectiv creeativ divin plin de iubire și pur, curat pur și simplu, cum mai rar de bun, moș Crăciun-Hristos, frumos și luminos-generos. Important e să ai vedere de ansablu și să intri, să fii mereu, în acțiune, cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, cu răbdare, pasiune perseverență, dargoste și înțelepciune ca Iisus perseverent, cu blândețe și noblețe, fără îndoială cu școala de dincolo de școală, școală pe verticală ca toți din jurul nostru să-i facem să se simtă bine, comod, în al nouălea cer de fericiți ce sunt (nu-i bine să-i contrazici pe ceilalți și să simtă prost, incomod, josnic (fă ca lumea să asculte de tine, să aibă încredere, în tine ca în cădere liber, în penumbră, să te simți lejer și, că nu faci degeba umbră celui care la urmă râde mai bine magna cum laude, cu undă verde, spre viață și adevăr, slavă Domnului, c-am îmbrăcat cămașa fericirii a lui Iisus, Mesie a iubirii și, al acelui dor de la maginea mării, din România lui Mihai Eminescu și a minunatei Veronica Micle, cu tei înfloriți și plopi înverziți, pe alei).

FĂRĂ EGAL MONDIAL

Ești un splendid, în tot ce exprimi, cu iubire la înălțimi, cu dimensiuni, în lumini, cu reper de cer, sincer și de pomină, exemplu a Edelui grădină de limba română, maternă și de pomină doină deumină din lumină lină, cu cana de  cafea pe canapea și ceai, în grai de rai, cu întins de plai, munți, Deal, în Ardeal cu totul tradițional și național- monumental fără egal mondial.

*

Tu, ai talent fără măsură iubindu-ți neam, limbă și țară ești fără asemănare, o bonecuvântare de România profunda de legendă și mare (ești un spectaculos luminos a limbii române care dăinuie și pururi rămâne. Trăiți după propriile principii drepte și reale de Biblii. Provita e după inima ta. Dragostea-i izvor bogat, cu spor, în dor de dor, cu averea de sub stele, mari și mânțele, cu averea de sub soare cu binecuvàntare de dodoloță România prrofunndă, conștiință mare, în conștiință și, în grai-rai de grădină mare, de sub soare, rai grădină, România binecuvântare, grădină mare scăldată, în omenie și soare, fără asemănare, Românie Mare. Eu sunt inedit iubit. Voi avea multă acțiune mult mai complex și fără prejudecăți. Poem de România profundă și mare, de legendă românească, pitorească, omenească, Petre Ispirescu. Nu jignim pe nimeni. Suntem asumați. Mediul privat și țărănimea, cu agricultura, e lăsat în vânt și ploae/ secetă (criză). Ce facem, nu-i să dăm cu toporul, în stradă. Miha (Mihaela-Ștefania ca mamă-sa Vica, nu stă un pic, robotește întruna, muncește de zor, cu spor, ca să facă ordine, disciplinat, ca, în batalionul disciplinat, ordonat, că dacă vrei înveți și înveți și, iar înveți, cum zice și doamna învățătoare Ioana Mureșan a lui Dascal Vinuc și Florica, din deal, din Ciubăncuța, zice după spusa lui Lenin Ilici, că era doamna Ioana era serioasă dăscălița ca o alta Vulpița de a Banului, Roman Victorița  băncuroasă și spirituală fiind și populară cu obștea satului ca badea Viorel, fătu, din Sâmpetru-Almașului.

- Versiunea a treia la actul 3 abia acceptata de securistii digitali.

- Multumesc din suflet si felicitari! Te imbratisez cu raze de soare din Timisoara, MD.

- Cu drag, Ben

- Abia aștept să-l pot viziona/asculta în tihnă! Cu bine! Alexandra

- Multumesc!

- Dragă prietene, am ascultat aseară interviul Dumitale și mi-a plăcut foarte mult. Mai rar lucru, când e vorba de interviuri, de mărturisiri. La Dumneata impresionează sinceritatea totală, implicarea, fervoarea spunerilor, dar și atașamanetul pentru fapta de cultură. calde felicitări. Tine-o tot așa, mai departe! Îmi dau seama că eu însumi am acordat cîteva interviuri în ultimii 20 de ani, printre care la un post tv din Basarabia, text care a avut un fulminant succes, - în primele două zile îl ascultaseră deja 30 mii de oameni. Ca pe vremuri, tirajele cărților mele, care ajungeau în absolut toate librăriile, bibliotecile școlare, sătești etc. Iar mai de curînd, public un roman la prestigioasa editură ieșeană Junimea și cumpăr, în afară de cele 10 exemplare drapt de autor, încă 40 exemplare, pe care le-am dat din mînă pe la prieteni - iar acum cîteva zile, mergînd cu fratele meu (plecat în Luxemburg încă în 1972), am mers în satul unde ne-am refugiat în 1944, (de fapt fratele era încă în burtica mamei...) și luînd satul de la un capăt la altul, practic nu am mai găsit absolut niiciun consătean de  pe-atunci, în cel mai bun caz vreo doi nepoți. Am dat vreo 4-5 exemplare din Satul de adopțiune. Și un exemplar din Veneticii; și unul din eseurile: Nu putem pleca toți din Romînia. Asta e tot ce se mai poate spera în domeniul cărților. Toată lumea e pe digital, absolut nimeni n-ar mai deschide o carte. Așa că, de 2 ani am refuzat să mai scriu literatură. Ar merita să spun câteva lucruri despre Lidia, nu pentru că este soția mea de 40 ani și mi-a dat un fiu minunat, pe Andrei, căsătorit de 12 ani în Grecia; aș vorbi despre marele ei talent liric, ea fiind autoarea a 9 volume de poezii, cu ilustrația copertelor de subsemnatul. Dar ea este realmente cea mai bună recitatoare de poezie din România. Îmi amintesc, acum 2-3 ani, marea pianistă Ilinca Dumitrescu a organizat o comemorare la 50 de ani de la moartea mamei sale, poeta Mariana Dumitrescu (soția marelui compozitor Ion Dumitrescu); omagierea s-a desfășurat la sala mare a Bibliotecii centrale universitare și au participat actrițele Ilinca Tomooroveanu, XY  și Lidia. Cele două au sata pe scaune, au citit cîte 20 de minute din niște dosare uriașe, obținînd aplauze de circumstanță. Lidia  a ieșit în fața scenei și a recitat pe dinafară 7 poeme lungi de-ale omagiatei. Aplauze dezlănțuite. După recitalui fagotistului Vasile Macovei (soțul Ilincăi D.), cele trei actrițe au coborît în sală, toată lumea a înconjurat-o pe Lidia, cu aplauze, îmbrățișări etc. - iar cele două, dintre care Tomoroveanca era directoare la Național, au fost ocolite de public.  Soțul Tomoroveancăi, marele actor XY, o aștepta în hol, tare jenat. Vreau să spun ce s-a mai spus despre Lidia, că este un fenomen al teatrului, titlul unui articol din presă. Din anul 1984 recită cu un succes eclatant. Iar ce se știe mai puțin despre Lidia este teribila ei voce. În plimbările noastre, deodată se oprește și izbucnește în cîntec. Numai și numai improvizații de-ale ei. odată, la un recital în sala Euterpe, marii muzicieni Doru Popovici și basul Pompeiu Hărășteanu, foarte impresionați de prestația Lidiei, i-au cerut partiturile. Ce mirați au fost să afle că Lidia nici măcar nu cunoaște notele... Dar m-am luat cu vorba. Revenind la scrisul nostru, constat că am gata de tipar un număr de 13 cărți, pe care nu mai am de gând să le editez. Și mai am pregătite 5 albume de artă fotografică. Prin 1984, la apariția albumului meu Natura sculptează, am avut un secces eclatant, mai ceva ca la romanele mele. Cu mare drag și cu bune urări, Ion Lazu

- Tu, ai credință, nădejde dragoste ca mine, Ben,Phonex.

- Cineva la Vocea României, a zis:-"Simt ca o furtună, în interiorul meu".

- "Una-i mama la copiii și, alta-i pofta inimii, "zice Pavel Bartoș, testurat, la Vocea României. În viața noastră au fost mai firesc, pitoresc, mult mai frumoși și, luminoși.

- Frate Benule - Bună Dimineața - Actul 3 C de Ben Todică, prozopoem de Adrian Botez. Mulțumesc. Acum încep să-l audiez. Cu drag și frăție, Ionica din Gepiu

- Dragii mei dragi, distinse frate Ionuț, Vorbind de doamna Lidia, izbucnirile dansei artistice sunt trimiteri in locurile de unde venim. Avem puteri in noi nebanuite pe care, ne este interzis sa le folosim. Sunt forte eliberatoare pe care intunericul nu le poate controla si atunci impielitatul le-a crucificat. Traim intr-un concept primitiv ca intelect azi. Majoritatea prefera comfortul inlantuit (precum oile conditionate biblic) si putini suntem acei eroi precum un Che Guevara un Avram Iancu sau Vladimirescu care sa țâsneasca prin constiinta inaltimii lor divine, la trezire. Cartea a construit aceasta inaltare si trebuia oprita de diavol. Au lucrat cu inteligenta totul insa dupa cum stim aceasta ascensiune a fortelor bune si rele e infinita. Ac de cojoc intodeauna sa dovedit a fi. Educatia civilizatiei sa facut prin ochelari de cal academic (demonstrata de-alungul anilor) insa: un om simplu de pe munte a putut observa cu usurinta prostia in care se impotmolesc. Varful democratiei care a crescut de la al doile razboi pe pamant a fost atins in momentul in care s-au intalnit Gorbaciov si Reagan. Dupa bataia palmelor totul a alunecat in infern. Intr-o democratie partidele se lupta cu forta cunostintelor natiunii si cel mai educat care ofera perspectiva castiga. Noi am fost intimidati sa credem ca tot ce vine din vest e calitate si drept, si asta asa a fost pe durata opozitiei fortei blocului estic adevarat, pentru ca trebuiau sa demonstreze ASTA insa, in momentul in care au invins au considerat ca nu ma e nevoie de esenta/continut si ca stralucirea cioburilor e deajuns pentru a mulge prostimea din ambele tabere. Au devenit automat tiganii care vindeau kitchuri pe marginea strazii in comunism. Nimeni nu a mai invatat, nu a mai acordat atentie constiintei si totul sa nivelat intre fortele democratiei la nivel de prostie. Ciomagul e mai simplu decat intelectul. Asa cum o demonstreaza sotia, doamna Lidia exista lumi si forte care nepercepute de noi lucreaza si nu degeaba exista atatea vorbe vechi care spun ca totul se va intoarce impotriva celui raubinevoitor. Eu am vorbit in unele randuri despre Harmonice si am incercat sa bat saua ca sa priceapa calul ca toate aceste rautati ti se vor reintoarce intreit si deaici demiterea lor ca VORBE BABESTI dinspre necunoscatorii paznici ai sistemului. Si cand Atlantida se va scufunda o vor pune pe seama aerisirii vacii nu a bombelor ce ne niveleaza de la Clinton incoace. Toti acei si acele tari care se alatura intr-un ison CRIMEI sunt vinovate de groapa comuna in care ne rostogolim. Institutia familie nu trebuie sa renunte la dreptul ei natural. Ce act SINUCIGAS! Sunt sigur ca in o suta de ani harta pamantului va fi alta. Oamenii vor dezgropa carti. Cu drag, Ben

- Marius Mistrețu Celemen: -"Ai văzut țigan harnic și popă darnic?" (A venit acasă și comentează știind, că și animalele au suflet, ști veterinarul din mine.

- Și, în vremuri grele, frate Ben ne bazăm unul pe altul ca și cum am fi unul de altul departe, că inima ni aproape de inimă, apropiindu-ne dragostea de poveste, asemănarea, că cine se aseamănă cu cântare încântare a cântărilor și, cu binecuvntare se adună și se cunună împreună, cu veste bună pro viață bună.

- chestie, parachestie, șergomerogo... O initiativa excelenta, ale carei rezultate sper sa nu intarzie sa apara. O singura observatie, cu cometariul ce se impune: absenta conservatorilor din Ungaria de la aceasta conferinta. Cred ca este cheia victoriei conservatorismului romanesc si european, de vreme ce insisi conservatorii americani ii recunosc meritele liderului ungar. Inca de la intrarea AUR in Parlament am tinut sa precizez ca e necesara apropierea sa de conservatorismul ungar, prin actiuni in paralel vizand UDMR si guvernul de la Budapesta, pe considerentul ca nu se poate sa nu existe o solutie de mijloc. Am avut la dispozitie mai multe cuvantari ale lui Viktor Orban de la care pornind se putea deschide calea discutiilor si, ulterior, negocierilor.

- Nouă inspirația ne dă apă la moară, ne face oțet să ne înăcrească zama de fasoale. Din mere pădurețe au făcut oțet de mere. Otetul e mai sanatos si e de durata. Că știm, cum nu știm, că scumpul mult păgubește și leneșul mult alergă, înconjoară satul, că n-are cine-i îmmuia pesmeții și mai bine se lasă spânzurat, vorba acelui Creangă torcalău și povestitor răspopit. Hinder, Cățelu, Augustin a lui Crăciunaș Silviu către Miha:

- "lasă-te de serviciu."

- "Ție, ți ușor de zis."

BONI-BON

Cu gândul sprinten, men Ben, nu trăiești, sintetic artifficial, în van,

ci năzdrăvan dialectic șuhan pragmatic și știi cum să ajuți ca să faci pe ceilați fericiciți responsabilizați ca cei botezați, blazați, cu blazon boni-bon.

*

- Ești maiastru ca marele Proust, fiu al neamului plin de speranță în limba romnă, cu o poetică, poezască, de duminică, cu frescă românească, firească omenească în pesaj, cu curaj, cu salaj, cu toate pânzele sus-Iisus.

- FERME CATE (actul patru) de Ben Todică, prozopoem de ADRIAN BOTEZ. Un clip video recitare la prozopoemul autorului din seria: CASTELUL VRĂJITOARELOR. ”APĂ VIE” și ”APĂ MOARTĂ” ACTUL  I  / TABLOUL I / Scena I / (O casă veche, construită în stil țărănesc-bucovinean, undeva, într-o mahala a târgului X. Prin trei uși deschise, spre pridvor – se văd, în cele două odăi, mobile vechi și sărăcăcioase – câte două paturi, câte o masă, câte 2-3 scaune... - ...iar în bucătărie : un cuptor uriaș, o masă, o plită și câteva scaune fără spătar. În mijlocul ogrăzii – un TEI  URIAȘ.

- Fără tine Ben, eu ce aș fi fost, fără dumneavoastră Todică, ce aș fi fost, în țara mândră România noastră, țară pasăre maiastră?

- O initiativa excelenta, ale carei rezultate sper sa nu intarzie sa apara. O singura observatie, cu cometariul ce se impune: absenta conservatorilor din Ungaria de la aceasta conferinta. Cred ca este cheia victoriei conservatorismului romanesc si european, de vreme ce insisi conservatorii americani ii recunosc meritele liderului ungar. Inca de la intrarea AUR in Parlament am tinut sa precizez ca e necesara apropierea sa de conservatorismul ungar, prin actiuni in paralel vizand UDMR si guvernul de la Budapesta, pe considerentul ca nu se poate sa nu existe o solutie de mijloc. Am avut la dispozitie mai multe cuvantari ale lui Viktor Orban de la care pornind se putea deschide calea discutiilor si, ulterior, negocierilor.

- DIN OMENIE DE ROMÂNIE inspirația socio-ecuație parcă mă face spontan ca să nu trăiesc în van, ci artistic să devin practic și dialectic spontan, să fiu iubit ca cel mai iubit, că tu m-ai învătat bine și ce se cuvine (dragostea are harta și busola ei, orientându-ne spre înfloriții tei, în geografie și, în istorie, cu omenie de Românie).

- În suflet luminos a înviat/s-a nascut cu veșnicie Iisus Hristos, în drept de a fi, cu folos neamului nost ca tatăl-nost rostit pios, iubitor și serios, inimos, cu folos, la înălțime ca să ne exprime, să ne aline și să ne lumine. Multe lucruri, în manipularea politică e execrabilă.

- E noaptea minții la noi, că, în rest e fanatism deci nici un artist necoform, că Brâncuș mare conștiință națională, privește iubire pe verticală, iubire la înălțime, din Împărăția lui Dumnezeu, privește, în culori de neliniște, privește la pervertit, la incompetența, de la Târgu-Jiu, pe cont propriu, privește la ansamblu ca la un templu eliberării/ descătușării monumental a eroilor Brâncuș național, tridimensional, monumental. Care va fi reabilitării Căii eroilor din Târgu-jiu? Tu, nu zici nimic de motroșala, de falsul care se face la Târgu-jiu, în aria ansamblului căii eroilor-Brâncuș (nu scoți oaia neagră, din tine?)?

- Scot oaia negră din mine, cum fericit mi se cuvine, în momente epice de pace, cu liturghie, virtual, în spice, cu național și tradițional, în maxime, cu mărime, în turație de eco-bio-socio-ecuație.

- E uimitor cum această persoană, Scriitorul Pavel Rătundeanu Ferghete are atât de multă energie și inspirație. Suntem fericiți că ne găsim în sfera sa de gândire pentru că ne simțim pe un munte mai înalt, fie doar în momentul când dânsul ne urcă acolo. Este un prieten foarte sincer și îl admirăm pentru mesajele de laude binemeritate pe care le adresează Dragului nostru Cineast și Scriitor Ben Todică. Ne unim vocile cu ale D-lui Pavel, spunând și noi, ,,Să trăiți Fericit și în Sănătate, mult Iubite Maestre Ben Todică” Cu stimă,

- Multumesc distinsa doamna si sora in Duh, Prof. Dr. MELANIA RUSU CARAGIOIU!

- Un frumos luminos, cum e bun de bun, nebun, alunecos.

- Dragii Noștrii, VESTE BUNĂ la  pagina de internet ”POEZIA”: http://ionmiclau.wordpress.com/ OMUL ȘI STÂNCA de Arsenie Boca ”Dumnezeu nu ne cere minuni, fiindcă acestea EL le face” Primită de la Pr. Prof. Dr..AL. Stănciulescu Bârda. LECTURĂ PLĂCUTĂ! Ioan

- Dragostea-i dragoste. Cine-i soarele tău?Acord mi-ai dat voe, Ben să fiu eu pe cont propriu, mi-ai dat voie, să fiu eu, în plă erea și vrea lui Dumnezeu declarat de conștiință, performanță, iubire națională, pasională, pe verticală demențială, dându ne pe spate ca la carte, cu înălțime lină să ne lumină în grădină roind cu albină-păsor blând de doină, cu pomină, din stupină dezvoltându-ne mental și național-universal? Contribui la dezvoltarea inteligenței și omeniei României.

- Nu cred sa fie multi dintre voi printre sutele de destinatari ce au primit acest mesaj odata cu mine. Merita sa acordam cateva minute vizionarii videoclipului, ca sa ne intregim imaginea asupra JAFULUI comis de curentul neomarxist in cultura romana, in cazul de fata prin Institutul Cultural Roman. Le propun celor cati-va parlamentari carora le transmit prezentul mesaj sa initieze in Parlament constituirea unei comisii care sa analizeze modul cum ICR isi indeplineste sarcinile din statut si din legea in virtutea careia a fost infiintat, in baza unui audit financiar.  In ce ma priveste, este suficient sa compar sumele cheltuite pentru traducerea si editarea in strainatate a creatiei lui Cartarescu cu cele destinate traducerii si editarii operei lui Eminescu, Nichita si altii cativa, luati la un loc, ca sa trag concluzia ca, prin ceea ce face, de vreo 17 ani, institutia asta se numeste de fapt "Institutul Cultural Antiromanesc". MI.

 Mariana lui Mânzu:

- "Fugi după băutură ca dracu după tămâie."

Miha:

- "Da, dracu, fuge după tămâie?"

- Chemarea spre mere, către viață și adevăr e importantă, e drumul meu către Dumnezeu, men, către Eminescu, Proust, spre arta succesului și performanță, conștiință răsfățată. Cu tine descoper ce mi-a menit Dumnezeu cel iubit: scrisul, un fel de pictură ca a lui Van Gogh/sculptoru Constantin, suflet nobil și bun român, Brâncuș. Vica era scopul durerii și prin ea am câștigat de partea mea providența, conștiința universului. Filmul Glasul Inimii-frumoasă și admirabilă poveste.

- Actorul Constantin Codrescu a murit, Dumnezo-l ierte pe acest maistru al actoriei de teatru și film.

- Băncile fac, dreg, se laudă guvernatorul Isărescu care ști ce zice, cum n-a ști? Lui Florin Persic i se spune și Hărmălaie (de ce? Că le înhâie vorbele, că după ce-l pornești la vorbe, greu, îl oprești ca pe bătrânul din Nunta Zanfirei, care pornit la joc, bătrânul e greu de pornit, dar odată pornit, că îi ia picioarele foc, e greu ca Persic, că lui, îi ia gura foc și pară, a ciocâlia și privigătoarea cu cântul, în primăvară, umplând cu doinitul și horitul România, mândra noastră țară măiastră, albastră și fără modru ca haiducu-n codru, ca mândra Chira Chiralina cu care Panait Istrate inima ne alină și încântă, în al Domnului Precestă grădină, cu lumină lină ce ne îngână păgână/ creștină, ca fotosinteza-n frunză, prin soare și binecuvântare, în limba cea dintotdeauna iubire și de pomină fericire și, doină română, cu artă și, cu îndemână, maternă și eternă.

- Ești o personalitate distinctă, cu notoriate, chiar dacă te hăituiesc leii/tigri, în safarii ecuatorului, Daktari, al soarelui. Am stat prea mult, în banca mea, cu inconfort, cu osteneala, cu arta scrisului, mai mult cu transpirație, în loc de inspirație, din socio-ecuție, trecând totul prin filtru personal, național și, tradițional.

- Animalul din mine, își cere drepturile? (Cu ce și dacă aș avea, în ce?)

- Mai sa plangi de bucurie retraind viata alaturi de Lidia si amintirile domnului Petre Moraru (MARE ACTOR SI DOMNIA SA!!!)

- Doar cu tine doar, în  viața mea, n-am fost ghinionist, că doar tu și Ionică din Gepiu. Tu, știi, că nu fac rău nici la o furnică, cum zice în serialul Clanul. Cum zice un om celebru, nimeni n-a luat credit, împrumut, la bancă, cu pistolul pus la tâmple, zice guvernatorul băncii. Multe emoții, frumoase, serioase vorbe, verbe și proverbe, în ecuații fără speculații.

- Arati MINUNAT !!!

- Vica e mândria familiei mele. Arăt ca un burjui bolevic mare, mic și îndesat, mai mult lat semnificativ, decât înalt, fericirea celuilt.

- Porcu-n ajun, nu se îngrașă, dar sută la sută sunt real și rațional.

- Totul ne farmecă.

- O excelenta incursiune in cotidianul cultural mondial! Care ni formula, că tragi aer, în piept și mergi mai departe.

- H2O si Votca cu suc de rosii si piper.

- Să ai ani mulți, fericiți ani cu sănătate! Incet-incet UE devine un spatiu interzis celor "incorecti politic". Daca lucrurile vor evolua in direcia asta se alege praful de confruntarea de idei, de libertatea gandirii si exprimarii. Eu deja ma gandesc sa-i dedic o oda senilului de la Casa Alba - sa ma "pun bine" cu noua lor ordine. N-am facut-o cu Ceausescu si succesorii - si uite ce am ajuns... UE interzice un autoru celebru, numindu-l „terorist”.

- Eu am iubirea celor 4 mușchetari români/Evangheliști, născuți de mândra româncă, din Ciubăncuța cate zicea cu multă simțire, cu experență ca comoară a sufletului și a Dumnezeului meu izbutind zidirea ca Constantin Codrescu, o bucurie ca Vica mea, că nimic nu exista fără Dumnezeu, deosebit și distinct, și finit apropiat de obiect, că noi doar cu Dumnezeu suntem ceea ce suntem, neam, că avem un rai, România (un impact, un monument ca Regina Maria, un Everest, cu onoare și binecuvântare cu greute, în calitate, că așa și-a călit oțelul ciudata și apartea, Vica, pentru care palpitam, neam, era ce am pâine de o ființă, conștiință națională, țărancă frescă, pitorească, pe verticală omenească. Mulțumiri sincere, că și eu, cu Vica am mers împreună spre o răscrucea vieții (a pătruns, în viața mea și m-a fericit Vica).

- Mare bucurie mi-ați trimis azi! Dragă Pevele mulțumesc din inimă pentru aprecierile tale sincere, lui Ben și mie lemnarul, de la fosta Alfa, ștearsă acunm de pe fața Pământului, doresc să știi că  ești de fapt fratele lui Hamza Pele, mă refer la frumusețea graiului nostru popular. Abia așteptam s-l auzim pe Hamza Pele venind în poveste cu acel Sucă, Acea Limbă,” pe câmpie revărsată” acel grai popular înveselea, însănătoșa spiritul românilor. Așa ai devenit și dumitale. Ești curat Anton Pann, ai demonstrat, Maestru Ben a pus bine ochii pe tine. Ești și alesul îngerului tău bun. prin tot ce creezi în literatura română! Numai bine și frăție! Cu drag și multă prețuire, Ioan.

- Iată ceea ce ți-am zis, în iubire! Vica avea curaj, avea încredere, în ea, era puternică ca Mona Lksa, Geoconda lui Leonardo Da Vinci, un om înțelept de fapt, din Italia lui Mic helangelo și a lui Geordano Bruno. Și a lui Galeleo Galilei. În bucuria de a fi, nu m-am trezit, cu un film făcut doar de Sorin Grecu, un om de adevărat om, ca înflorirea unui pom pentru rod, cu rod pentru norod.

- Să-ți spun din sufiet câteva vorbe de cinste și de iubire! Aici e aici, arici. Vom lua vom amesteca puțin dragoste și dor, din suflet, din sufletul neamului și Dumnezeului, să mă duc unde mi dor, că nu trebuie să te temi de dragoste din realitatea vieții și tinereții pe Atca lui Cristos, acel luminos svator ca busuioc ce-ți portă noroc în Haide Dă, cu busuioc să avem cu toți Noroc, că-i bun el busuiocul, cu că da busuiocul e bun, ia cei care consumă alcool în exces se poate folosi ceaiul de busuioc ca să te scoată din mamureală ca zilele să-ți fie mai senine, mai bune;  care fumează dacă vor să se lase de fumat așa să fumeze mai puțin, trebuie să folosești practic busuiocul, că scade efectul nociv al nicotinei, da așa am înțeles vom pune aici pe pițza cu acest sos de roșii în Italia măi pițzarule să radem puțin adăugăm cașcaval întâi. Da siguri, că da încă nu dai de la tine dai de la bunica mea Asta Da ai de mine așa măsline și mai completăm cu ingredientul principal cârnații. Iată sunt gata cu prepararea putem învăța, că nu nu nu sunt nervos; ceva bun de calmare pentru somn e Nervocalmin etcetera etc, că eu nu mă prea bucur fără tablete pilule de somn, fără ele fără tablete nu pot dormi. Adică Adică Adică ce să zic Uneori trebuie să ți arăt angajamentul legătura mea cu Patria cu limba română cu aurul țării cu ceea ce te leagă de noi ceilalți de fericirea noastră. Face-m-aș pasăre-n zbor să mă duc unde mi dor, la mine-n sat. Mamele dau tot ce au mai bun extraordinar legendar, îmulțit de sfințenie și talanții, în har la această scumpețe Vica am văzut ca  exemplu pur și simplu urmându-și pașii spre succes, cu acces mai ales. Intră Teci Marin, cu ochi dulci jonglând, în realație, cu tevatură, cu Daria, în socio-ecuație ca valoare normală și universală. Sunt, în Dej cu Teodor-Flaviu Celemen, la advocata Mihaela Crăciunaș care se străduiește să ne rezolve. O aplicație pentru toate necesitățile dvs. de Word, Excel, PowerPoint și PDF. Cum îți explici poet de zile mari, acuma cu România la Crăciun cu ulița împotmolită, în omăt, în zăpadă și prunci la colindat și urat, precum pe derdeluș la săniuș și printre ei fugit de-acasă mă văd desculț ca pe făclăii fițingăi la joc jucăuși și pițigiși sub gârliciu, grumazul, ceterii, viorii?

- Uneori mă lași fără gură, adică nu știu cum am boi pe limbă, că pasc iarbă, în zonă, pe pupilele gustative, creeative și cu vorbe, în perspective, intuitive.

- Multe Felicitări pentru frumoasele gânduri din Turnurile de fildeș. Ne bucurăm de a putea dovedi lumii câtă convingere și conștiință de sine au românii, unul dintre ei numindu-se Pavel Rătundeanu Ferghete, văzut pentru marele public prin ochii Maestrului cineast și scriitor Ben Todică, Cu stimă și considerație, Melania Rusu Caragioiu.

- La televizor, prin televizor, te întreabă penibil, dar cine să știe:

- "Cât te coastă un minut de durerea ta de cap?"

- Judecați-mă, dacă aveți dreptul să mă judecați și, dacă nu-i cine să mă judece, nu-i așa? În toate timpurile, vremurile și anotimpurile au fost răutăți și atrocități. Nimeni n-ar vrea greve-tulburări, războaie, să rabde de frig, foamete... Eu îmi dau arama pe față. La mâț, la motan, după ce i-o servit mâncarea, Flaviu:

- "Mai fă o pauză, domnișor! ".

Mironov, îl văd la Protve și-i gras  ca un porc gras, îmbujorat, ciolovec, de Crăciun. Îl văd pardon la TVR2, dar m-am încurcat și am încovrigat-o, omule bun. Am o stare personală pozitivă, cu o mie de feluri cu varianta irezistibilă, cu finețuri, cu ecelentă, în programul eco/bio-sănătate reală și rațională, națională, cu verticalitate și caracter de fer, pentru alții reper și cer, că doar moartea, îmi pune limita, cu Apus de soare ca cel a lui Barbu Ștefănescu Delavrncea non-stop, cu viteazul și sfântul drept și cinstit, Ștefan Cel Mare, cu frâiiele, în mânile pașnice și harnice a lui eroice, liturghie și vecernie de pace, în spice, cu pauze lungi și dese, utile, prielnice și harnice la tot ce ne încojoară neam și țară, în pace, fără să-și-și fi tăiat creanga de sub picioare, deși viața i-a fost fooarte chinuită și grea, vânzolită, zbuciumată și amară, că cum a fost, așa cum a fost a fost a tuturor românilor, prin istoria vitregă cu migratori și vrăjma și lacomi-avari care au năvălit barbar asupra noastră blajină, blândă, omenoasă, dar vitează, cu calm și nervi apriorii întinși la maXim, cu motoarele la maxim, în turație. Oricând oricine mă privea cu ochi buni, blajini, cu bunăcuvință și bunăvoință. Osteneam și, cu asta, basta? Oamenii, își mai scoteau ochii, dar nu era cazul, în cazul meu, Dumnezeule mare, a merelor pădurețe! Vica avea iubirea mea și a copiilor ei, copiii care era a ei mai întâi că ea era născătoarea lor, ea s-a chinuit să-i poarte în burta, pântecele, mai precis, în uterul ei și i-a purat, cu o bucurie nebună ca orice mamă adevărată Maică Precestă, lucruri care nu le vezi la televizor. Mi-am luat inima-n dinți cu Mere pădurețe. Derdelușul, în plină iarnă ne era pedri, lângă Dumitru Găzdacului, pe ulița unchiului Iacob, un alt Iacob ca cel cu fântâna din Biblie, cu femeia ce stat de vorbă cu samariteanul, de la e vrând apă vie, chiar. Dumitru, a Găzdacului, Petrule, Roșcovanu, dar nu Roșcovanul lui Francissc Munteanu, cel și cu Pistruiatul, că aiesta harnic, cu soarele printre nori culegând mere din măr alunecă și căzătura i-a fost fatală, mortală, accident grav (ce beteag, bolnav? A fost mai drag lui Dumnezeu, Dumnezeu, îl ierte!).

- Felicitări pentru realitate și pentru condeierul Pavel Rătundeanu Ferghete care a pus-o pe ordinator spre știință!. Dragă Domnule Pavel Ferghete, Suntem de acord și strigăm și noi: Trăiască Marele Om, Românul Ben Todică!. Cu stimă,

- Dumnezeu vă ajute distinsa doamna Prof.Ing. MRC! De ce ne putem vedea De ce nu ne putem bucura de aceea noastră, după fabricat în România de invenții românești plătește pensia părinților dumitale zic: Gândește-te că toate produsele de import duc banii afară din țară Ăsta este un produs care se fabrică în România și rămân banii în țară și mai spun un lucru iarăși poate tehnic financiară balanța comercială a României pe acest gen de produse este 100% până la apariția noastră 100% negativă deci noi important 100% din implanturile dentar Bună dimineața Roman sunteți în direct Sărut mâna vă rog la domnul doctor dacă are dacă tehnologia dânsului o are și la Craiova la Craiova adică ce înseamnă dacă are siguranță nu are cabinete Dar domnul doctor vă rog domnule doctor budeica Craiova eu am mai multe colaborări în țară și în București dar la Craiova Din păcate nu am colaborări personale nu personal nu o cunoaștem dar dacă mergeți la domnul doctor anghelina și spuneți că vreți implantul românesc sigur ne găsește dumneavoastră foarte bună ocazia mulțumesc foarte mult pentru telefon. Deci cei care sunt interesați în acest moment pot să ceară ce trebuie să ceară. Cum să facă să ajungă la produsul dumneavoastră la cabinetele la care își asigură consultația o boală dentară trebuie să întrebe medicul care se ocupă de dânșii despre acest tip de implant românesc se numește un produs are un nume nu e ca să l dăm să spună. Doar atât românesc că nu sunt mai multe unul singur și Practic în acel moment medicii. Oare ce credeți că le o răspuns e o e un exercițiu de imaginație pentru că asta mă ajută să aflu de la dumneavoastră mai departe. Cum să facem ca să nu credeți din țară povestea asta? Ce trebuie să facem noi ceilalți ca să nu plece din țară probabil luni mai bun? Probabil că Alții vor spune sigur voi căuta. Probabil că nu le vor da nicio alternativă sau probabil să le vorbea mai multe altfel la tine. Din păcate pot să spun că ce am văzut pe ce am simțit pe piața din România nu este foarte încurajată în Cehia în Polonia. Da acum de curând am avut niște contacte cu persoane din Africa de Sud care sunt interesate de brandul nostru în România încă să trăiești și Gândește te Gândește și să trăiești pentru că avem și noi socotelile noastre avem și noi avansate pe lângă dezavantaje mai ales când oamenii toți iși pun mâna, mintea etcetera e prieten. Primarul a ridicat la fileu mingea, eu n-am fost retice deloc el știe ce știe sar suntem Laurențiu Rusu eu cum practic care a abordat banii de la Uniunea Europeană s-a făcut suficiente lucrări în comuna Recea așa te rog ce să mai fac de 8 martie cu personalul lui cu tot din Campionilor de la primărie nu poza ta că o chestie omul bun trebuie spus oameni buni. Acum după aproximativ un an și jumătate avem o policlinică acolo cu cinci specialități în laborator totul până la sfârșitul anului urmează să avem o a doua clădire gata unde vom mai avea încă două specialități medicale plus o secție de fizioterapie și kinetoterapie și recuperare în paralel se lucrează la un centru de zi pentru persoane în vârstă care are și restaurant salină sau de recuperare să știți că se întâmplă lucruri foarte frumoase acolo foarte frumoase și Sunt convins că mai sunt și alte locuri în țară unde se întâmplă în acest spațiu de noapte al Televiziunii Române sunt lucrurile adevărate ce am pierdut și urmează să dezvoltăm un spital mai mare acolo deocamdată e în fază de proiect. Dar sunt absolut convins că se va realiza fiecare dintre dintre voi cei care vreți să știți despre implanturile astea inteligente ce accesibilitate are populația României care este o populație este răcită În general ne săracă dar se răcită în timp sau mă rog cu un grad destul de redus de posibilități și mai ales cu serioase probleme de cumpătare atunci când e vorba să aloce resurse proprii sănătății plătite prin casă de asigurări accidentul pe un medic care folosește implanturile noastre și care a spus așa și face ca tratamentul cu implantul dentar de mai mult chiar obișnuiesc să spun medicilor care îmi – spunând - eu nu pot - sunt asta? Eu folosesc cutare marcă de implanturi dentare și îl întreb dar Pacientul care nu iși permite tratamentul cu marca. Ce? - se spațiu - cu el cum faci? Ce pățește? Nimic? Pleacă din București? Am cam încâlcit lucrurile, că altfel vorbesc și asimilez eu cum pot. Primarul e..., ce avem noi mai bun, un băiat drăguț. Viața fără Vica vița n-are parfum, nu mi-e frumoasă, mi-e făcută scrum, nu mai ies, în uliță, nu ies pe drum și viața mi nimic, de nimic. Lui Vica n-aveam ce-i greși nici, cât negru sub unghie, dar din pâcate eram vinovat, că-i greșeam mereu, că nu-i plăcea să vin beut, pe tri cărări, că țucasem pondeola popii, patrafirul/crucea. Eu mă îmbuimăceam, ambiționam și nu mai eram sub controlul ei, eram murgul scăpat din frâu și buiestru. M-ai bucurat, că ești direct și sincer de catacter, cu viața, cum știi, că ești aur cenușiu strecurat luminat de Limba română cea română-Eminescu, cu istorie a lu'Viteazu scrisă de pașoptistul artist și altruist, Nicolae Bălcescu care scria sigur: Românii sub Mihai Viteazu', scria Istoricul revoliționar cu talanții, îmulțiți, cu har pe a soarelui altar. Sănătate, tu-mi faci bucirii. Să fii sănătos! Ce, tu, nu se poate maistre să nu fi știut, că nu tot ce din pisică naște, în culori șoareci mănâncă ori cam așa ceva.

Păcat, că Vica

n-a fost cunoscută

de întreaga planetă

ca Micle Veronica.

*

- A iubi și a ierta e însăși credința noastră.

- Tot Harnică și de duminică, cu Dumnezeu e poeta Mania ca o Precestă a poeziei de România. La mulți ani că noembrie 23 e ziua ta ta de naștere, om cu suflet de moș Crăciun-Hristos luninos, fire-ai sănătos și tot omenos! Scriu distins, rug aprins, pe cont propiu. Mă refac fizic și pshic.

- Multe Felicitări pentru frumoasele gânduri din  Turnurile de fildeș. Ne bucurăm de a putea dovedi lumii câtă convingere și conștiință de sine au românii, unul dintre ei numindu-se Pavel Rătundeanu Ferghete, văzut pentru marele public prin ochii Maestrului cineast și scriitor Ben Todică, Cu stimă și considerație, Melania 

- Tu, ești ca îngerașul meu păzitor, tu și Ben, cel încurajator, mare om de pomină și de doină care a trecut Dunărea-n înot ca, în celalt capăt a lumii să aștepte bine dispus e-mailul meu și întodeauna să-mi răspundă și să mă sfătuiască, limpezească la minte, îmbărbătându-mă mereu și mereu cu:

- "Pavel, scrie, cum Ion Heliade Rădulescu, mă îndemna fără a foloși plurarul:

- "Băieți scrieț, scrieți băieți!" (el, Ben, mă avea pe mine drag și i-am simițit dragostea lui, până la mine acasă, în Ciubăncuța de România). Tu, ești ca lumina lină din imnele lui Ioan Alexandru/ Șandor oficial, din Topa-Mica, din comuna Sâmpaul, Mihăiești, profesor la Catedra Mihai Eminescu, aci la facultate fiindu-i student eminent, Aristotel Bunescu, îndrăgit de acest profesor și om minunat din Topa, om căruia poetul imnelor, i-a donat cărți de-ale sale, cu dedicații, că Ioan Alexandru era fără egal, un religios ortodox, mare și recunoscut creștin, în esența lui. Tudor Chirilă la Vocea României zice, știu un curs ca să te învețe să taci (se adresează la Irina Rimes, că bătrânul aiesta e o obrăznicătură, cu smâcitură, o moacă cu păr lung și minte ... tevatură pe claviatură, la țeastă, cu artă, după ce reguli, adevărul e, că el ști doar, întorcând spatele șmecherește, adică: într-un fel mișto ca băgător de seamă la balega de pe ulița satului). Trăiesc cu totul altfel și când mergeam la ceva animal bolnav pe sate (nu mai conta ozteneala mea, că mă duceam pe jos, perpedes), nu conta nici cine mă chema înfrigurat, îngrijorat de soarta animalui la care cu Dragoste de viață, mă solicita. În fața ei nu trebuia să greșesc, să fac abateri. Visurile de pace-s permanente, puternice, liturghie, în spice. Tu, ca la ora asta, 6, în România, erai treaz, în Australia, prieten drag, cu drag și făinoșag de România, omenia fiind un ceva românesc ca dorul un unic și specific fără echivalent, un inteligent firesc, omenesc, pitoresc, de calitate umană, că viața nu ni vană, că viața de zi cu zi, e cu drept de a fi, cu mulțumire, cu fericire, chiar dacă alții neagă, în negație a negației, cu tei înfloriți pe alei, cu efect calmant, infinit apropiat de obiect, obiectul muncii și obiectul păcii, educația dându-ți satisfacție, în socio-ecuație, o biochimie, c-a învins omul din noi timpul și olimpul cu viața și moartea, cum cântă Paul Surugiu Fuego într-un început, că moartea și viața, cu dragostea, încăpea rug aprins, într-un sărut, trecut prin poarta sărutului, pe altarul soarelui, imensă tablă de șah al pământului, univers cu sens, înfrățit și îmulțit, cu natura și, aventura structurii firii, dor, cu spațiu de relaxare și binecuvântare, de și din România profundă de baladă/ legendă și, neânchipuit de  mare, frumoasă, fără asemănare, în timp adevărat olimp, ca brend răsăritul luminii, minunii, lumii, inimii, culme a culmii, înțelepciunii Eminescu, Iorga, Bălcescu... Liturghie de pace, limba română, în spice. Visurile-s de pace permanente, inteligente, liturghii, în spice. Muierea, îmi zâmbește, dar și-mi vorbește, că era Vica mea, cu larghețea ei, în drag de România mea, cu tei înfloriți pe alei neuitând dragilor nici de plopi fără soț, dar Vica cu soțul bine știut fain-făinelu, Pavelu din Ardealu/ ca Aron Pumnu din Chișinău, din brava Moldova, cu, vai, de picioare, unde nu-i cap și scop, oiaga cu dop... Azi e zi mohorâtă, nu vedem soarele, zice Iulia Pârlea. Îți curge apa de pe perciuni, că ce faceți e cu iubire, plin de fericire, ca la tine, pentru celalalt mai ales, când e vorba și de fericire, splendoare-n iarbă, cu Vica și știți la ce-mi stă-n fire, de ce am poftă. Cu formulă specială, excepțională, din școală de dincolo de școală, de pe orizontală, pe verticală. Singur sunt, dar nu trist, ci artist.

- Doamne ajută!

- Știi ceva, în neregulă? Eu mi-am lăsat muierea la greu?

- Frumos și optimist spus.

- Uneori becisnic o sâcăiam pe Vica întors pe dos, mai  cu împuțală, cu mirosc ca orice om, cu păcat, de, chiar se zice, că nu-i om fără păcat, că, auzi, cu toții am avea păcat, că n-ar fi om fără pricini, c-avem micimi, minciuni, scăpări, enervări, c-am avea cidățenii și sfădeli, certuri care ne dă de gol, ne face nulități, ciuli-buli, cu lipsuri..., că Pavel nebunu trage cu tunu, pușcă la rațe și mâncă la mațe și anțe-panțe suferă de mațe, că un doctor în butoi scoate un cuțitoi, taie burticica scoate apendicica, galuscă, Păvușcă, trigălușcă... Deși, nu zici -:"Hop!" până nu sari gardul, că pe dinafară e feștit vopsit gardul, că dincolo de gard, înăuntru, e leopardul/șanțul.

IARTĂ LIMBA CEA ROMÂNĂ CU ÎNDEMÂNĂ, MATERNĂ

Ați mușcat puternic, pragmatic, din viață, cu conștiință națională propatrie și provita Limba română ca un părinte,

inimă fierbinte, cuminte,

pàine de o ființă proaspătă, ȘI fierbinte, de artă, cum rară comoară, fagure de miere adunând permanent fericire pentru alții ca frații din Carpații, pentru ceilalți care inimă de piatră stă uniți și tot laolaltă, cum românii mai uită nelegitim, de intim câteodată, deși iubirea de mamă, de Vică, e unică, specifică, cu sărut-mâna mamă/tată,

e artă, iartă Ben, men, iartă limba cea română, maternă, cu îndemână-liceul vieții și tinereții fără bătrânețe și, cu noblețe de mere pădurețe, cu gust artist și altruist, comunist.

*

- THE LYRICS OF CHILDHOOD! - de Ben Todica, poetry IOAN MICLAU. A video foto clip prezentation to a friend funeral on poetry by a romanian/australian poet: THE LYRICS OF CHILDHOOD! ~*~ Little bird under the cloud! / little bird under the cloud, / Where is your flight going? / To what grove and smooth water / And white sulfine flowers?

- Am  vizionat acest video foto clip Benule. E minunată prezentarea funerară a unui prieten, frăția ta așezi tablouri care îți fac plăcere. Oricum versurile mele spun altceva, nu de funerale. Cu drag și frăție, Ioan.

- Exact frate Ionica. Nici clipul nu e despre gropi si morti. E un tablou despre viata, dor, pretuire si despartire dar si intoarcerea sufletului in cuibul din care a venit si unde ne vom intoarce toti. E un imn al umanitatii, un imn divin. Imagineaza-ti la revolutie impuscaturi sange si gloante si unul recitand Lacul de Eminescu. Asta mi-au spus versurile tale. Dumnezeu mi le-a inmanat prin tine. Stiu ca multora nu le vor place acest tablou din furca insa, Asa vad eu viata acum. Cu drag, Ben

- Benule, sunt perfect de acord cu tine, te înțeleg, doar rămânem la libertatea noastră de a ne spune gândurile deschis. Mulțumesc de cuvintele tale bune. Cu drag și multă prețuire, Ionica din Gepiu

- Că nu se uită niciodată, că nu se uită niciodată limba română natală și națională. Sănătate și iubire, cu multă fericire, Ben și Ming, cu restul lumii tururor dragilor, La mulți ani fericiți ani, excelenți, speciali, nobili și utili! La mulți ani, fericiți ani, cu sănătate și bucurii ca să te bucuri; fii fericită, Eugenia!

- Frate Benule, de tot dragul să privești aceste peisaje așezate de frăția ta. O lume de frumuseți și creații dumnezeești. Mulțumesc de publicarea aceasta. Cu drag și multă prețuire, Ionica din Cringila. Frate BENULE - Ieri am donat 40 de cărți românești la Biblioteca Centrală Publică din orașul Wollongong. Le-a primit cu respect, și aceasta distribuie și la alte librării, mi-au zis. Asta e o mare bucurie Benule, pentru noi și românii australieni. Doamne ajută! Pentru Ziua de Naștere a lui BEN TODICĂ (23 Nov.), eu și familia mea îți dorim: LA MULȚI ȘI FRUMOȘI ANI; PLINI DE SĂNĂTATE; FERICIRE ȘI SUCCESE! - Familia Florica și Ioan Miclău=Gepianu. Frate Benule, Cu drag și frăție ăți trimit aceste versuri dedicate de Al.Vlahușă la anii 1884 - lui Mihai Eminescu. Frate Benule ești Om precum Eminescu, mai puțini ca tine, Tu știi felul nostru liber de a ne spune gândul! Cu drag și frăție, Ionica din Cringila.

- Călătorie spre  Rezonanța Fericirii

~*~

Acum e toamnă, mâine este iarnă,

Și primăvară cine știe când va fi,

Și vara, prea fierbinți de tot ce toarnă,

Iar ne vom despărți, și regăsi…

................. JIANU L-F.

~*~

- CEVA NATURAL NAȚIONAL NE AȘTEAPTĂ. Ai un unic dor la marginea mării, lumii, mesie a durerii, să nu mori la marginea lumii, culmii, ci minune a minunii să dăinui, la Dumnezeu ca sfânt alduit, iubit, să sui ca Iisus la înălțare ca binecuvântare ca soare răsare, lumină lină pentru procesul de fotosinteză, din a raiului grădină că abundă-n roadă de poamă, limba română și roi de harnică albină, pe Arcă, cu frescă, în esență, adevăr și viață: conștiință română, de limbă română cea română, cu știință și națională conștiință de dincolo de școală care-mi dezvăluie că suntem, în iubire și fericire, pe verticală extraordinar și legendar, cu artă ceva bun natural, național, ne așteaptă. Grigore Leșe, zice:

- "Viața e un drum remarcabil și impecabil, dar esnța și excelența e să, nu uităm de unde am pornit și, care ne sunt rădăcile, cu seva vieții.

- ”SOMETHING NATURAL NATIONAL IS WAITING FOR US You have a unique longing at the edge of the sea, the world, messiah of pain, not to die at the edge of the world, the peak, but a miracle of miracles to endure, to God as a beloved saint, beloved, to rise like Jesus to the ascension as blessing like the rising sun, smooth light for the process of photosynthesis, from heaven's garden that abounds in apple fruit, the Romanian language and swarms of industrious bees, on the Ark, with a fresco, in essence, truth and life: Romanian consciousness, of language Romanian the Romanian, with science and national consciousness beyond school that reveals to me that we are, in love and happiness, vertically extraordinary and legendary, with art something good natural, national, awaits us.”

- Deznodați nodul gordian, pe linia maritimă Onedin într-Un veac de singurătate, în realitate, plin de sănătate, nu trăia, în van, că năzdrăvan ești natural și național Manifest pentru sănătatea pământului, pe umbra zimbrului și a cerbului-limba română. Să trăiești sănătos, prietene, cu egală și națională măsură! A-ți pătruns foarte migălos universul țăranului român, un fain-făinel, voinicel ca cei trei voinici  că aieștea-s cum cei politici, cu pitici, în creer, materia cenușie. Între timp, în Olimpul meu, sunt, un foe verde, în satul meu Ciubăncuța, drăguță, mon-cher ești  ca Marin Preda, un Moromete a Gumeștilor, cu rostul lor a sătenilor isteți, înțelepțiților, cu sens  versus în univers, mocnit, în interiorul meu în dans, cu sens potolit/mocoșit de cocoș opărit și cocoșit, jumulit de Vica. Tu, cu Credința lui Moromete, ești distinctă și deosebită. O chestie-parachestie, cu drept de a fi. O chestie a Bucureștiului.

- "Vrei să-i fac mătănii," zice dezarmat, în continuare Flaviu.

- "Intamplarile au alergat peste mine, dar n-au reusit sa ma nimiceasca." Din pacate, si cei ce au dirijat noianiul acela de intamplari sunt bine mersi si in zilele noastre, la fel de bine infipti la pupitrul de comanda a intamplarilor. Cred ca toti cei cu taria de caracter a lui Petre Tutea nu se vor lasa nici de data asta nimiciti. Poate vom genera, odata, o intamplare - una singura - care sa-i vizeze, si sa spalam istoria de murdaria lasata in urma de ei... Din pacate, dupa 32 de ani, istoria il contrazice pe Tutea, care afirma, in1990: "Cel mai potrivit sistem social-politic cu ordinea universala crestina este liberalismul. Pentru ca asigura elita onducatoare, trumful personalitatii, trumful elitei conducatoare, ... si nu deranjeaza cu nimic mersul dogmatic al lumii crestine". Vai, cat s-a putut insela marele nostru ganditor! Nu-i vina lui, ci a liberalismului, care, inteligent manipulat de Oculta dezdumnezeita, si-a iesit din matca., devenind uzurpaatorul global al lumii crestine. MI.

- Multă dreptate ai Marian maistre, liberalii, nu-s liberarii din alt timp, mai convingători omenoși, nu ca cei de azi: pramatii, corupți si Dragnea aiesta becil, parvenit ca orice coiot ciocoi fără suflet și egoist.

- In mixiunea comunismului rău înțeles și rău aplicat a înveninat gândirea oamenilor și modul lor de acționare. Cei mai duri, cei mai rebeli, cei mai cruzi au profitat de slăbiciunea mentală și incultura maselor și le-au subjugat în folosul lor. Mă refer la situația dintotdeauna a claselor sociale de la Christos-primul om drept- încoace, nu numai la situația de după 1918. Situația se înrăutățește zilnic, iar refuzând credința nu este cale de întoarcere. Cu părere de rău că nu avem puterea să ajutăm, Melania Rusu Caragioiu

- Cancerul sa mutat la caderea comunismului in Vest.

- O pagină de meditație care face cât zece și pe care a valorificat-o pentru toți românii Maestrul Ben Todică. Multe mulțumiri și prețuire,

- Despre mine, când au început să li se năzărească, să mă bănuiască, că dau pe la Vic, se mirau, cum se poate, că un holtei ar da pe la Vica, văduvă, eu tânăr neânsurat, cu școală, nebăutor, dar de unde să șie satul muierile, cu bârfa, radio-șanț, că eu am gărgăuni, bolunzenii, în gămălie, cu ce în gușă și, în căpușă, ea culmea, și cu tri copiii după cap, însă natura-mi era o provocare, o chemare animalică! Umitoare era dragostea ce mă învăluia acapărându-mă tot mai mult, cu o căldură și emoție nemaiântâlnită. Așa cred, că era simțire nemaipomenită. Mă bucuram, când Vica se bucura și plângeam, când Vica plângea și ce conta, că plâng sau nu plâng bărbații? Noi amândoi/tustrei, tuspatru etc. eccetera, n'am avut nevoie de cursuri de comunicare, că era firesc, că la noi sunt codri verzi de brazi înalți și tei înfloriți, cu oameni botezați și responsabilizați. spontan, că noi șuhan, nu trăiam, în van, neam, cu colț de Rai în suflet de poet, cu Mița sufletista biciclista, artista, aferentă în artă pastrată, în pădure cu meri pădureți/pe pșune/ pe imaș și cu iepuraș (tu știi și de zilele următoare, cu urmare și-o cu binecuvântare de ziua lui matale ca binele să se adune, cu fericire și binecuvàntare, cu mult soare cu locuri dragi, cu Bucur și, cu căldură de-o cu înflorire de om și servus sărut-mâna-om drag, în țara, unde pe Ming cu alinanare și alintare pe brață ai trecut, ci făinoșag mângâiată pe creștet, ai tecut-o cu drag peste prag, în drag de România cu efect, în formulă specială de școală naturală de dincolo de școală, pe verticală, națională, cu limbă română, la România te iubesc, pentru tot, îți mulțumesc, mulțam, neam, pentru tot ce am/n-am, în acest pământesc rai că raiu-i putinul ce-l am.

- Vizionează „HARMONICA FERICIRII de Ben Todica, versuri JIANU LIVIU FLORIAN” pe YouTube

- De ce nu faci un film cu Ming printre elevi/studeți, deci, cu profesoara Ming, frumoasa asiatică, cu chinezoica ta provita, mândră, maistră, că ea te-a facut fericit pentru noi, semenii tăi, românii prieteni fără asemănare-binecuvântare de România profundă și genială, cu talanți îmulțiți Eminescu, al României mari fără egal național, monumental istoric și dialect, cu întregirea neamului, pe altarul soarelui ca drept creștini prin destin senini, învârstat ca mămăligă cu brânză alfa și omega, mega magna cum laudă verde de albastru, aur cenușiu strecurat, în patrimoniul nostru undă verde prin anotimpuri tipicari (Gabriel Artur Silvestri): oameni mici, diformi și oameni mari, academici sau, în creier cu pitici.

- As face un film cu ea insa eu nu-mi pot permite asa cum o face Presedintele Johanis.

- După cuvântul-Dumnezeu, lumină cerească vine să ne pilduiască rostul livezii, grădinii și, chiar spune bio-activ, să ne rugăm ca la praznic, zi de zi ca în templu, că România pur și simplu e templu prin exemplu românilor: sus națiunea, fericirea și înțelepciunea ei, cu tei înfloriți, cu pâini ferbinți pe ramuri de pomi rodiți ca cei botezați și responsabilizați și rostul lor ca la Emaus, Hristos Isus cuvânt și de cuvânt, sfânt și mai presus. Maica lui Dumnezeu:

- "Mărește suflet al meu,pe Dumnezeu!" Ce să mai adaugi și, tu, din Viața ca o pradă carte de căpătâi bestt seler scris, tot de marele scriitor fiul lui Moromete, marele singuratic și cel mai iubit dintre pământeni, parcă născut să inventeze, intuiască, esența lumii și s-o promoveze era  ca o gargară, cu pioneze/fotosinteza din frunze, dar buric al pământului tot Moromete, din Moromeții era ca Pavel și Vica, din Mere pădurețe-dintr-o Imposibila întoarcere (va urma ca film artistic, seria 3 Moromeții, ceva din monumentalul vieții de la sat, o grozăvie fiind și CREDINȚA LUI MOROMETE, CE, ÎN TOTUȘI IUBIREA LUI, E MAI RAR DE ÎNTÂLNIT, E UNIC, SPECIFIC ȘI ROMÂNESC- OMENESC FIRESC). Eu, scriu, dar n-am nici un avantaj material, financiar, dar dacă e vorba de pasiune și de înțelepciune, așa ținete bine Pavel, că doar din ce ai faci rai aici la noi pe plai, cu plăieși, cu Dan căpitan de plai. Nicolae Moromete-Marin Preda-și cots eul, ce căut, că acuma se zice ego, deci tot cam așa  ceva, dar pe cine ce îngrijorează, că pe mine lunar mă costă numai pe leacuri, medicamente, 500 roni, pentru ca apoi, acuma am 2 volume: 3 și 4 care-s sub tipar și mă vor costa doar 5o exmplare/ volum, aproximativ 6ooo roni, dar aeasta, e doar înteresul meu, pe cine altcineva, apoi facturile, dar pe cine înteresează/ doare? Voi trăii și cumva tot a fi, cum a mai fost cu toată criza și inflația, chiar și-n politică: inflație și criză, în socio-ecuație de comedie-ironie, de Românie. Să nu uiți că ești om-român, patriot, la noi pe soartă stăpân, din Patria limba română-Români, aromân și, dacă Moromete nu știa care-i soluția, și, tu, cert ești creștin, senin, în destin, cu Religia, cu esența din România.

- Cu adanca tristete, dau veste si, asa cum mai spuneam in urma cu cativa ani, precizez ca "Preludiu" a fost mai mult decat o formatiune corala - a fost o stare de spirit aparte, cel putin in anii predecembristi, iar Maestrul Voicu Enachescu a fost flacara vie ce a apins si intretinut acea ardere. Sunt mandru ca am fost parte a acelui fenomen inca de la initierea lui, timp de patru ani, si i-am ramas in preajma ori de cate ori am avut prilejul. Dumnezeu sa-i ocroteasca sufletul lui Voicu si, macar din cand in cand, in pauzele dintre actele Facerii Sale, sa se delecteze cu muzica corului de ingeri dirijat de el acolo, in Inaltele Sfere! MI. 

- Vedem diferența, în ce ne deosebim - prin dinstincție. Foaie verde frunză de trandafir, Vica, n-a fost, la casa ei doar musafir, ci, în spectacol, cu rol esențial, național, fără nici o exagerare, în casa ei, e Vica o binecuvântare, în așa ea ca soție soțului ei pe cinste era cu dreptate, în deitate, era  plină și de moralitate și normalitate, că ea-și apără sărăcia și neamul, vorba lui Eminescu. Cu soarele imposibil de văzut, scump la vedere. Copiii și animale mis ca ochii din cap, ca lumina zilei dragi, cu nesaț, nestemate, în viața de zi, de zi, în dreptul de a fi. Căpălim, săpam, prășieam și eu și Vica, cu soarele, în creștetul capului, oferiam iubire și calitate lucrului ce-l făcea ca ce era mai bun și serios, de calitate, cu credință-n Dumnezeu, după cum Hristos e capul bisericii și femeia căsătorindu-se cu bărbatul precum și eu, cu Vica (și, tu, cu Ming), căsătorindu-ne, suntem mica biserică a lui Dumnezeu. Femeii bărbatul ii capul ca Hristos capul bisericii. Lui Vica niciodată nu i-am reproșat:

- "Nu înțeleg ce vrei să zici!" Eu trebuia să am timp pentru socializare, că era ceva omenesc.

- Vizionează „Taierea Salcamului - Morometii” pe YouTube.

- Moromete taie salcâmul ca să plătească foncirea, biru, impozitul, dar eu nu tai mărul pădureț și-i culmea culmii ca o lumină a luminii, înțelepciunea înțelepciunii, minunii. 

- În Sîmpetru a tăiat tata pomnițarul, dudu, aflat, în fuundu grădinii, spre vale, unde, îl replantaseră, după ce bunicul, îl puse pe capră, să-l taie, că prașcăii din sat urcându-se in pom după pomnițe, dude îi stricase gardul făcut din lețuri, harnicul Viorel, în mai multe rânduri, până i se urâse, se săturase.

CA DESTIN SENIN

CU ÎNCREDERE, ÎN POPORUL ROMÂN

Intrarea Maicii Domnului, în biserică, e azi sărbătoare frescă binecuvântare pitorească,

sfântule-sfânt phonex,

cu nădejde undă verde magna cum laude

și, cu încredere felix,

în poporul român, cu cele bune să se adune bonus, Iisus de adevăr și, de viață

în cuvinte conștiință pâine de o ființă, fierbinte limba română cea română.

a poporului pe sine stăpân

ca destin senin.

*

Ce faceți Spuneți-mi în fiecare moment în detalii vă rog să descrieți să vă descrețiți fruntea mai ales acum ca aniversarea ați făcuto și petrecerea sa petrecut adică și v-ați destins stimabile om de cinste om de limba română om sfătuitor de bine om care își dă fericirea celorlalți Salut amice să-mi trăiești sănătos și ani mulți! Cum zici și tu să depășim 120 că altfel ne calcă mașina de bărbierit Servus omule că eu în tine Văd acel; Iată omul! Dar tu ce zici? Nu zici nimic. Cu bine amice. Liturghie de pace în Spice. Noi nu mai împușcăm doi iepuri: poezie și proza Mere pădurețe? Privind mere pădurețe vol.5, nu mă ții informat oricât aș fi de răbdător, calm, specific ardelenului, unui nătăfleț ca mine, Pavel, un fain-făinel, cu drag de România, cu slăbiciuni: snobism, simbolism, sensibilități (în arsuri gastrice) și sensibilități de plumb, tristeți palidități-scântei galbene ca la Bocovia (mă refer la a naibii, de mine, fir-ar să fie, că vremurile-s grele, fără Vica și, nu-i vorba de alimentare copiii avându-i grijulii ca să nu-mi lipsească nimic și vin pe la mine, mă  cercetează mereu și mereu, că au un Dumnezeu, fac ei totul, nu mă lasă pe mine să fac nimic, eu fiind cel cu A.V.C. , așa, că ei fac pe Călăuza, așa, c-aș putea trăi fără necazuri, fără asperități, griji ...!)

- Ești uimitor scriitor fără tăgadă om de litere om fără facultate dar dar plin de curaj și de scris cu soare cu candoare cu tot ce vrei în bine în ce se cuvine. Salut prietene de pretutindeni sau prieteni pentru că sunteți doi, stați la jugul vremii, stați la judecata lui Dumnezeu cum și eu am să stau într o bună zi între merii Pădureți, însă datorită vouă datorită încurajării datorită Sfatului ce mi l-ați dat, Salut omule Salut omule, Salut ești plin de bine că ești divin senin că nu te lași amăgit nu te lași doborât. Noi scriem, dar nu ucidem ca politicienii demnitatea oamenilor, vrând pentru răul făcut, în Parlament și Senat ilegal și senil, prin legi fără nici o noimă, neconstițional vrând să fie plătiți special, bonus, că și legea aiasta și imunitatea parlamentară tot ei pentru apărarea lor, neconstituțional făcând-o egoist și avar, mama lor, fir-ar să fie, au făcut-o ilegal!

- În Oltenia este un fel de Hram de Marea Zi Ovidenie, Acum observ că și în Ardeal, exceptând partea de Sud, s-a păstrat numele vechi, bisericesc ,,Ovidenie”.  Socrii mei, soacra fiind fiică de preot, pregăteau cu mult timp înainte cele necesare pentru o viitoare masă festivă de post de la care pentru desert nu trebuia să lipsească halvaua, care din păcate nu se găsea la cooperativele sătești, dar... nici în Timișoara... Doamne ajută tuturor prin rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin! 

- În frumusețea noastră arhaică, de pe Arca lui Burebista, Decebal, Deceneu, un trio a nemuririi noastre, ne păstrăm, în Dumnezeu, cu Dumnezeu un soare a valorii, iubirii de semeni. Multumim distinsa doamna MELANIA RUSU CARAGIOIU !!!

- Mult, multe mulțumiri, Stimatul și iubitul nostru Român, Artistul cineast și scriitor, Ben Todică, Personalitatea care ne ,,prezentați sufletului nostru”, străinilor, fraților români de pretutindeni. Precum un Lider drag Maestrul Ben Todică își  prezintă colaboratorii pe care îi are în grijă ca să țină toate sufletele patriotice adunate în jurul României Mari,

- Iubite Prietene și coleg de breaslă, Pavel Rătundeanu Ferghete, Mulțumesc pân la Dumnezeu pentru această sintagmă primită de la frăția ta: ”Tu, tot om bun ești!. Trăim Pavele unul cu celălalt, m-am bucurat și de vorbele de bună apreciere a mehedințeanului nostru,  precum și Ben, Ți-am dedicat aceste versuri încă de multă vreme, și nu mi-am răcit dragul și respectul pentru tine și munca ta literară deosebită. Scrie Pavele, scrie, repet sfatul lui Ben. Te ămbrățisez cu multă prețuire Ionica din Gepiu.

- Tu, ești om de om, cu om, în înflorire ca un pom pus Iisus pe rod, dintre oameni, pentru oameni și, pentru cei din pretutindeni ca Ben men (nu vezi ce aere vă dați, cu modru, fără a lăsa pe nimeni, cu buza umflată).

- BUNĂ DIMINEAȚA! din Australia. Stimat prieten și bun român, Pavel Rătundeanu Ferghete. Iată că se face înflorirea florii, adică adică paleta de petale ale scrierilor tale excepîționale în grai scump românesc. Cu drag și multă prețuire, Ionica din Gepiu

- Tu, ești as, cu vorbă bună, cu talent înăscut, om de apreaciat pentru tot ce ești apreciat, rug aprins, cu esență de conștiință, că ești o conștiință, de apreciat, minunată. Nu, m-am crezut înstare de bine, dar Dumnezeu e mare și bun, cu mine, Doamne ajută!

- Iubitul nostru Maestru Ben Todică are apărute mai multe cărți, dar în prezent în ,,epoca noastră”, între altele a apărut și cartea, ,,DIN ABIS ÎN DIVIN Și INVERS”, Să strigăm cu toții: Felicitări, Sănătate multă și Vă asteptăm toate slovele cu mult drag, Cu stimă și considerație, Melania Rusu Caragioiu.

- Multumesc distinsa doamna. Aveti o copie daruita la doamna Dorina Magarin. Noi va iubim mult si tinem aproape. Ben Todica

- Ben iată omul și scrisoarea lui. În căutarea fericiirii, căutăm mereu și mereu mântuire, fericire și iubire-n Dumnezeu iertare și binecuvântare, cu mult soare, căddură de om și înflorire de pom, cu exemplu democrat, liber sub cer și templu descătușârii-mesie a iubirii, cu dor la marginea mării, cu cer senin pe linia martimă Onedin, cu luceafăr, viață și adevăr. Uneori mai suntem, chiar  emotivat, nemlțumiți, ne îndoim, vorba lui Decartes chiar de existența noastră penipotențială de școală în România educat-democrată, cu artă, verticală.

- DRAGOSTEA DE NEAM ȘI ȚARĂ

~*~

Cine-a crezut că exilat,

Românul s-a astâmpărat

S-a înșelat în sinea lui

Părerea să-o țintească-n cui!

......................... de Melania Rusu Caragioiu

~*~

- Tu, Ben dragule, ai adus magie, în  viața mea și tu ești un scump om, cu-n scop și mi-ai dat, încredere, în mine și asta-i ceva nobil ce se cuvine care mi-a dat energie, omenie din inima ta de român adevărat, neânstrăinat de glie ori golănie, care recită cu drag poezie, cu drag de România mea, țara și mândra mea Vica care aprofundează viața ei de țărancă, prin muncă, de româncă Mona lisa, Gioconda, lui Leonardo Da Vinci (Michelangelo, deși-i vorba de cel din afara parantezei). Ești un univers întreg de bunătate și sens, ești ceea ce se numește și la Adrian Păunescu Flacăra la totuși iubirea, un rug aprins pro-Dumnezeu, din  care, prin care mă indentific si eu pe cont propriu viu ca un Hristos a literaturii care o scriu ca pământean și pentru pretutindeni, printre prieteni, pentru oameni, deși, în realitate sunt ceea ce sunt eu doar, un ciocloflender ciufu care ciufulește lumea și care nu se vede, că-i minunea. Ești dulce Românie, cu care ne màndrim și cum zicea Adrian expectorând și eliminând tusea junghiu și sughițul, că tu, asta am vrut să-ți spun ești și Manifest pentru sănătatea pământului cum ți-am zis ziorel de ziuă de la început ori cum mi-ai sugerat temerar, cutezător, cu curajul spărgătorilor de bănci și în criza asta, când nu stăm bine, că suflă vântul prin jeb, că va ninge pe culmi, cu izvoare, cu păstrăvi și munți, dealuri și șesuri cu de toate, asta făcând să fim invidiați de ceilalți, un bun prilej pentru prilej de a ne amenința cu război, în ciudă, că suntem prieteni și suntem cu reabilitarea, cum rușii l-au reabilitat pe Stalin făcând filme, la noi scriindu-se Delirul, cu plusuri și minusuri, împrietenindu-ne cu vrăjmașul/dracul, că dăm mâna ca să trecem puntea ca cei doi țapi care plonjează, în hâlbon (gândim circular), că ne iubim semenii, chiar lăturalnicii, sâcăiți, aproapele, dacă-s, cu noi și politicenii sâc, sâc..., sunt piper, poprici, în ce privește răul, corupția, că-s tagmă a jefuitorilor, cum chiar Tudor Vladimirescu, îi definea, defăima Paganini/Proust, VanGogh, le-ar fi spus, cum ar fi tăiat moșa buricul și ei calea autobuzului făcând accident: toroștele, câcăreală, până la podele și parfum din dos, tare la miros, că miroasă rău hidrogenul sulfurat ca într-Un veac de singurătate, cu iz de Gambia. Vica se prăpădise înainte de anii cu pandemia de covid și mă lăsase mare singuratic ca pe Marin Preda care dacă n-ar fi fost omorât ar fi avut peste 75 ani, cum, că, în mister ne sânt omorâte de bestii geniile, oamenii de valoare, oamenii care, pentru Dumnezeu e păcat să moară, dar dacă așa ni dat de soartă, spuneți, ce putem face? Ce frumos scrie Marin Preda cu holbura furtunii, în Delirul, cu câtă băgare de seamă rebilitând pe Ion Antonescu ins din rădăcina neamului românesc! După filmul Clanul, Vica ținea la mine și, nu ținea coada la mai mulți, că era nevastă, pe cinste, de onoare și, cu demnitate ca româncă, țărancă, cum rar, comoară, a satului Ciubăncuța-Clujului, Gioconda se mărită (Dan Spătaru), legendă vie, talisman, că nu trăia, în van. Mă gândesc la exemplu nostru, că noi suntem, cu adevărat exemplu.

- Cand molustele conduc lumea, privighetorile nu prea au sanse.

- Vrei să zici batricienii! Toate simțămintele și frumisețea umană sunt înmănuncheate în CREDINȚA LUI MOROMETE, ca mănunchiul de busuioc, în apa sfințită, de la bobotează. Grid Modorcea, gzav ești, cu modul de a gândi și a acționa, prin filmul, în primul rând, film de păstor blând, CREDIȚA LUI MOROMETE, un film de toată minunăția și admirația mea, cu drag și făinoșag de Mere pădurețe și, de ROMÂNIA mea, EMINESCU.

...............................

Vica și, Vica s-a îndrăgostit de mine după ce 8 ani s-a înfometat de dragoste, că de 8 ani era venită de la Celemen Tudorel de la Coșteie, din Urișor, a venit, că venind de la curve, din Dej, chipurile, că vine de la combinat, de la ședință, că la sedință, îi rețineau de venea târziu și acasă mamă-sa, îl ațâța, că Vica i-a făcut ochi dulci care a trecut pe uliță spre sat, prin fața casei lor și el ca un prost o snopea, o bătea ca un  bețiv, ca un bolund, că era și beut, om turmentat, înhâit, adunat, cocârjat, încovoiat și fără echilibru, pe tri cărări sub patima alcolismului, a alcolului gurgitat, băut cu stroșeală, peste măsură, necumpătat. Vica mea,

PR-F&BT.