CĂTRE SLOVA ROMÂNEASCĂ

UN  RĂSPUNS  DE MULȚUMIRE

CĂTRE SLOVA ROMÂNEASCĂ

CE MI_A DAT  CHIAR AZI DE ȘTIRE,

,,GRAI”  ȘI ;;RECENZII” TRĂIASCĂ !”

Motto:

,,O fi prea sforăitoare

Depeșa de mulțumire,

Dar cum cronica-e-o floare,

Vreau  la toți să dau de știre !”

Autoarea.

RĂSPUNS ÎNTRARIPAT

Cosmosul mi-a trimis  har

Și mi-a zis ca să-l păstrez,

Dar eu vreau să-l dau în dar

În credință și în crez.

Dorul de vatră străbună

Răscolește amintiri

Steaua nu poate s-apună;

Nici sub lacrimi, în priviri,

Dacă o întreagă lume

Cântă-mi plaiul strămoșesc,

Dorind să-l ,,cunoască”-anume,

Eu îl apăr...  și-l vestesc.

Sunt puțini ce scăpătară

Din iubirea ei de neam;

Pui de lei iar înviară

Stergând slove de alean.

Să iubim acest plai trainic

Strâns între ape și munți

Și la Sfinxul său carpatic

Să plecăm a noastre frunți.

In mândria românească

Într-o odă să slăvim

Calda brazdă strămoșească

Și la pieptu-i  să nuntim !

Melania Rusu Caragioiu

( Canada, România-Timișoara)

Scrisoare de recunostinta

Rusu a citit milioane de carti

In limba romana

Cele mai bune –

Si le-a invatat chiar

Odata cu Eminescu

Pe dinafara –

In cea mai curata si diafana – lumina.

Rusu a plantat borzestii  stejari, si horitii goruni, si  padurile fara hotar

Cu toate locurile cu verdeata si odihna – pe ele -

Si umbrare de cale ferata

In intreaga lume romana –

Sa se joace savantii – cu prostii – de drag – impreuna

Invatand

Arta de-a nu trai in dusmanie –

Si in zadar -

Rusu  a ridicat arta, si stiinta, si sporturi – si

Tot ceea ce era mai economic si mai regenerativ si mai usor

Ca sa le sustina – aici – pe la noi –

Rusu a dat de la ea –

Caci ea este maica limbii romane –

Si tot laptele ei de la tata –

Nu numai tot ce putea –

Si nu a cerut niciodata –

Desi –

Nu se putea

Pentru dragostea aceasta atat de dezinteresata si de sincera si de nobila si de curata

Sa uite

Vreo fiinta

A Romaniei

Vreodata –

Ce-I datoreaza

Chiar Maicii

Care i-a dat chiar si viata ei

Pentru ea –

Cum pentru lumea toata

A dat-o –

Si pentru ca toate acestea

Nu le cerea nimeni

Sa fie mereu, obsesiv  - afirmate -

Cum nu mai era nevoie

De consumat

Atatea resurse si inzestrari materiale

Ale arsenalelor de hartie si plante –

Si de suflete ancestrale – si viitoare –

Cineva

A facut –

Undeva –

Atat de departe –

De maica –

O greseala.

I-a multumit Maicii,

Pentru glia de aur

Strabuna

A limbii romane

Pe care maica

Ne-a dat-o.

Rusu,

Noua,

Redat-o.

S-o iubim

s-o sfintim

s-o grijim

s-o nuntim

s-o horim

impreuna.

Iertati aceasta greseala.

Si nu trageti.

Iara.

In Imparat

Si in tara.

31 iulie 2017

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian

Stimate Maestre Marian Ilie,

   Mesajul Dumneavoastră referitor la iubirea de neam  mi-a amintit de regretatul nostru mare romàn,

Corneliu Leu, care a fost cu tot sufletul pentru tot ce este românesc.

   Iar ne pregătim de Ziua Limbii Romàne și voiesc să vă trimit on line această carte a mea, spre a spune că am dedicat-o  memoriei Marelui Corneliu Leu și am inclus și un capitol din Corespondența  dânsului cu mine, inclusiv Imnul pe care l-a scris.

     Sper să vă placă acest volum  pe care l-am prezentat anul trecut la Festivalul Limbii Române organizat de Doamna Ligya Diaconesci, Starpress, la Mănăstrea Brâncoveanu, Sîmbăta de Sus,

     Cu deosebită stimă,

Melania Rusu Caragioiu

      (Canada, Timișoara)

Mult Stimate Maestre Adrian Munteanu,

    Mulțumim cerului că v-ați născut printre noi românii. Realizați o atmosferă captivantă, unică și înălțătoare de estetic, psihologic, artă și poezie. Vă mulțumim și ne înviorăm din idealul și spiritul Domniei voastre.

     Cu multă prețuire,

Melania Rusu Caragioiu

Un interviu înaintea unuia dintre cele mai bune recitaluri ale turneului, in grădina bisericii Sfântul Nicolae din Vancouver.

Domnule Munteanu,

Va multumim inca o data pentru amabilitatatea de-a acorda un interviu emisiunii de televiziune in limba romana Rompost TV, din Vancouver, Canada.

La adresa de mai jos puteti viziona interviul acordat Adelinei Suvagau, Producator Rompost TV:

https://www.youtube.com/watch?v=o9bWjerGSIE

Multumim.

Adelina Suvagau

Producer

Sonia Productions Inc

www.soniaproductions.com

SONIA PRODUCTIONS INC. - Television Productions ...

www.soniaproductions.com

Since 1998, Sonia Productions Inc. is an active independent film and television production company based in Vancouver, Canada. We produce innovative and award-winning ...

Moment de gratie Adrian Munteanu

Montreal, 31 iulie 2017

Va scriu ca o prelungire a momentului de gratie pe care ni l-a oferit spectacolul Fluturele din Fantana..

Stilul retoric al sonetelor s-a incadrat perfect cu ideea acestui turneu nord-american, in care spectatorii au fost interpelati cu privire la problematica existentiala, tematica atat de bogata in sensuri. Sonetele iubirii, sonetele Brasovului compleaza in mod armonios peisajul liric ce poarta amprenta proprie scriitorului Adrian Monteanu. In plus, spectacolul pe care ni-l ofera actorul Adrian Munteanu scoate in evidenta formula de satira spirituala si morala ce concluzioneaza dizertatia concisa a sonetelor. Derivat din cuvantblntana, deoarece percepem muzicalitatea versului si a zbaterii existentiale. Poezia transporta mesaje profunde, ce explodeaza intr-un imperativ al urgentei de a trai, de a percepe si intelege.

Gratie verbului vibrant al poetului Adrian Munteanu, iata ca sonetul –genul acesta de poem codificat, propriu mai ales poetilor Pleiadei renascentiste si saloanelor aristocratice-, ne este accesibil si rezoneaza in acord cu prezentul pe care il traim ca pe un vortex ametitor. Incarcatura de simboluri si de figuri de stil la inceput destabilizeaza creand efectul-surpriza, apoi, pe masura ce avansam in continut, ne smulge din goana cotidiana proprie secolului vitezei si inaltei tehnologii, transpunandu-ne intr-un spatiu al reflectiei, al elegantei clasice, al certitudinii ca existam cu adevarat atunci cand simtim emotia si energia creatoare. Intalnirea cu Poezia sonetistului Adrian Munteanu ne-a unit pe toti cei prezenti in aceeasi vibratie si a mai potolit un pic aleanul celor dusi departe, cei care traiesc acum dincolo de spatiul mioritic aflat intre fatalitate si firesc, dincolo de orice granita, intr-o altfel de patrie, numita Dor…

Drum bun in periplul dintre continente, ati reusit in mod cert sa construiti punti de cuvinte si trairi intre romanii de pretutindeni!

Otilia Tunaru, jurnalista si directoare a scolii Junimea Romana din Montreal

Elena Ciubotaru – Irizaţii de poeme

Elena Ciubotaru – Irizaţii de poeme

în volumul „Ochi în ochi cu lumea”, de Vasilica Grigoraş

Acum-acum am terminat de citit manuscrisul unei viitoare cărţi de tanka şi pentastihuri, intitulată deosebit de sugestiv Ochi în ochi cu luna.

Stările descrise ori încriptate meşteşugit de Vasilica Grigoraş, abia lăsându-se decodificate, sunt de adâncuri greu sondabile. Singurătatea, resemnarea, iubirea cu fabrica de vise, toamna, rugina: îmi vine-adesea / să mă plimb prin inimă / în toiul nopţii – / mă sfarm de suferinţă / reinventându-mă din cioburi; pescăruş care-ngână geamătul valurilor, sentimente încuiate în tainiţele sufletului, zăvorâte dar nu uitate,  scoase acum la lumină pentru analiză, pentru a înţelege rosturile vieţii, anotimpurile trăirii: Colbul uitării / întunecă-ncet colţuri / de  amintiri – / mlădiţa unui poem / seamănă iar seninul. Nu se întrevede, nici măcar sugerat o atitudine de capitulare sau fugă din faţa lucrurilor neconforme cu aspiraţiile sale ci, dimpotrivă : Plânsul ploii în / răsăritul uitării / vibrează ritmic – / pe ţărmul înserării / tot mai pâlpâie o stea.

Filozofia propriei sale epopei, interpretări /reinterpretări, formulări/reformulări, concluzii sobre ori nostime,  înţelepciune dobândită în timp aşază lucrurile şi stările într-o ordine de vestală. Încercare reuşită a unei viziuni cât se poate de sinceră a parcursului temporar, începând din copilărie, adolescenţă, tinereţe, maturitate… Toate acestea şi multe altele au dat de furcă intelectului meu, mintea mea a fost pusă la treabă de aceste versuri, a scormonit printre cuvinte, a preluat fiorul dragostei de tot – de lumină, de viaţă, de culoare, de cer şi mare, de gâze şi flori, de mama, de abstractul – ca principiu filosofic – timp, de anotimp, dar şi de… el, de eternul masculin, prezent în mintea şi inima autoarei, în amintirile sale, în dorinţe şi în rarele defulări de dor, de arşita adusă doar de chimia îndrăgostitului:  Îmi depăn paşii / prin aurul frunzelor / din scrinul vieţii – / o nouă dizertaţie-n / neastâmpărul iubirii.

Ceea ce m-a liniştit, m-a readus după fiecare astfel de poem în dimensiunea sufletului, recăzând în cea densă a minţii la o nouă  poezie. Sunt obosită de stările acestea, am nevoie de pauză. Valoroasele poeme sunt tablouri ale unui psyhe care s-a luat foarte în serios, departe de jucăuşa Vasilica, cea din senryu. Ochi-n ochi cu luna, este „cartea de pe noptieră”, la care să revii pentru altă şi altă lecturare, mâine, poimâine, sau din când în când… La fiecare aplecare asupra cărţii descoperi noi şi noi valenţe ale poemelor, alte tainice împletiri de stări, sentimente, într-o gamă largă de nuanţe, împresurate de  lumină ori cufundate în umbrele eului liric.

Părţile senine ale creaţiei autoarei le-am regăsit fericită în secvenţele Anotimpuri, Pânza de paiang, Topită în poezie, Odaia inimii şi destule altele!

Ca un filon viu, din volumul de tanka şi pentastihuri transpare sufletul credincios în toate sensurile cuvântului.  Regăsim  de fapt, un mănunchi de poezie de dragoste, cu fascicole irizante. Vasilica Grigoraş a păstrat această comoară în străfundurile inimii sale, precum o scoică perla ei nestemată. Recunosc, m-a luat pe nepregătite, însă am redescoperit-o în nopţile lungi / luând pulsul vântului / i-ascult ecoul – / absenţa ta ţipă iarăşi / trezind amintirile, sau toate cele trei poeme din Oglinda mea eşti tu: Plânge iar brumar / pe oglinda lacului-n / cercuri mărunte – aud în tăcerea mea / lumina glasului tău, sau: Sub cerul pestriţ / vântul cald rostogolind / un penel tocit – / poveştile inimii / cu slovele argintii”. Cât de insensibil să fie cineva şi să nu se simtă inundat de forţa venită, parcă, din eternitatea unui sentiment  ajuns la platonicism, nici măcar rostit până acum, totul sugerat delicat, elegant prin epitetele tocit (penel) şi argintii (slovele)!

Sunt tare fericită că am în mâini asemenea comoară de spiritualitate. Aici este o lucrare grea, adâncă, foarte serioasă. Şi-aş îndrăzni să spun: cine nu are suflet, cine nu a iubit profund, să nu o citească!

Nu-mi este somn, a sărit, a fugit cine ştie pe unde, deşi este ora 2 dimineaţa. Multe ar mai fi de spus, dar nu mai continui să scriu. Las să se mai aşeze  sensurile, rosturile, imaginile, trăirile autoarei devenite şi ale mele. Sunt empatică, deci am melancolii. Însă, Vasilica Grigoraş, pregătindu-ne pentru actul 3 al vieţii,  ne împărtăşeşte modul ei de a se  strecura frumos şi inteligent prin labirintul vieţii până la sfârşitul inevitabil:

Ghiocei-n păr

şi frunze arămii prin

inima deschisă –

ştrengarul şi-nţeleptul

se joacă de-a prinselea.

Iubesc asemenea cărţi, preţuiesc autorii lor.

Elena Ciubotaru, Decembrie 2016

Recenzie inclusă în cartea: