Capriciile istoriei, virusarea identitară și amnezia
demnității - Recurs fără instanță
Jurnalistică
Art-emis
MIRCEA CHELARU
06 Iunie 2026
Istoria umanității nu este o
înșiruire de date statistice. Istoria popoarelor nu reprezintă viața lor
bucolică și nici nu consemnează bunele intenții utopice ale minților luminate.
Istoria lumii este tocmai istoria faptelor care au schimbat fizionomia civilizațiilor
sau, dimpotrivă, au lăsat cicatrici hidoase, ireparabile. Se mai spune că ea,
istoria, este o cocotă de lux care flirtează cu cel care o scrie și se culcă cu
cel care o plătește mai bine. Așadar, nu întotdeauna cei care au făcut istorie
au și scris-o! Istoria scrisă aparține așadar celui care are puterea. Acolo
adevărul este totdeauna de partea învingătorului. Sau a celui care plătește mai
bine. Așa se face că istoria românilor, cu nesemnificative excepții, a fost
scrisă cu „adevăr” plămădit de cei care ne-au surclasat prin puterea numărului,
armelor sau banilor. Mai nou, prin subversiune propagandistică și manipulare
mediatică sau legi trucate. Românii au avut mereu simțul timpului istoric și
l-au convertit în constante identitare păstrate în vestigii lucrate, dar mai
ales în tradiția orală și rezistență spirituală. Insuficient, ba chiar utopic!
O eroare care astăzi se resimte în resursa noastră de argumente și alimentează
patologia psihotică a inamicilor naturali sau fabricați.
Vă spun aceste idei de început
pentru a înțelege de ce este nevoie de astfel de abordare. Mereu am lăsat pe
alții să o facă în numele nostru și nu de puține ori am descoperit o Românie
desfigurată, stâlcită de anateme și uri personale ale vrăjmașilor din afară,
dar si dinlăuntru, mai mult sau mai puțin declarați. Așadar, îndreptările
trebuiesc a fi făcute!
Pentru românii aflați sub
stăpânirea ungurilor sau, mai apoi, a austro-ungurimii, nu numai din Ardeal, cu
excepția celor care au cedat și s-au convertit la regulile asimilării, Istoria
a fost ca o cămașă de forță din care doar moartea pe roată i-a făcut scăpați.
Istoria românilor din vintrele Daciei Transalpine de sub stăpânirile trecute
stă sub semnul terorii și a sălbăticiei. În loc de Libertate au avut doar
împilare. În loc de drepturi omenești, numai tratamente bestiale. În loc de
Civilizație, doar discriminare!. Toată memoria colectivă surprinsă de harul
istoricului, cuprinsă de acuratețea lucidei decantări își recapătă amploarea și
actualitatea, mai ales acum când armate întregi de delatori și propagandiști ai
negaționismului se reped asupra legitimității Statului Național Român. Ideile
prezente nu sunt doar o încercare de recuperare a memoriei imediate rătăcite
prin hățișurile bagabonțelilor zilnic mediatizate, ci și un rechizitoriu
incriminant al antiromânismului de tip rasist, al mentalităților izolaționiste
de tip medieval practicate de politrucii maghiari băștinași, prin care își
conservă privilegiile câștigate în cârdășie cu cei neaoși români.
Când ți se dă foc Steagului
Național, când îl arde pe rug pe Avram Iancu, când se afișează doliu „general”
și protest civic de Ziua Națională a României, când nu ți se dă o cană de apă
sau o bucată de pâine pe banii tăi (!) dacă nu o ceri în limba lui asiatică, te
întrebi: e doar rodul propagandei sau este chiar ură!? În acest caz, lupta se
mută din planul etnic în cel al subminării politice și identitare. Negarea
României ca stat național suveran și invocarea federalizării sau, mai nou,
începerea demersurilor generale pentru denunțarea Tratatului de la Trianon,
sunt acțiuni de neiertat contra existenței naționale a românilor. Or, cu
asemenea teme nu este loc de acceptare și nici urmă de toleranță.
La 1 decembrie 1918 pântecele
fertil al Istoriei a născut pe Vatra Neamului, după secole de travaliu dureros,
Statul Național Unitar Român. Operă a Noii Ordini Mondiale Post-Imperii, Statul
Românilor a înfiat toți fii pământului său sub dreaptă și nobilă rânduială
regală românească. Și pentru că a fost o naștere în Timpul Istoric și nu în
maternitatea unor cancelarii, a avut drept nași chiar pe Cei Trei Magi de la
Apus: Woodrow Willson, George Loyd și George Clemanceau care au semnat
Certificatul de Naștere la 4 iunie 1920. Suntem Certificați sub semnul
Victoriei! Sub acest certificat de naștere s-au regăsit și frații noștri gemeni
de atunci, Cehoslovacia și Yugoslavia. Este pentru prima dată în istorie când
și maghiarii au primit un stat recunoscut „de jure” dar pe care nu îl recunosc
nici astăzi.
Chiar și după Pacea din 1947,
rigorile Trianonului au rămas aceleași, cu excepția unei grele nedreptăți
dinspre răsărit adusă românilor: Basarabia și Nordul Bucovinei. Însă, odată cu
căderea zidului Berlinului a început revanșa perdanților din cele două războaie
mondiale. Au fost asasinați frații noștri gemeni, Cehoslovacia și Yugoslavia.
Am rămas singuri și supraviețuitori. Revanșarzii încearcă să ne desființeze
Certificatul de Naștere. Îl neagă pe toate căile și mijloacele manipulatorii
ale unei lumi amnezice și superficiale. Pentru a ne desființa ca Stat Național
își neagă până și propriul statut european. Se riscă totul pe cartea
insolvenței istorice.
Negaționismul
iredentist din jurul nostru are o țintă fixă: România.
Stataliștii de pe'aproape se
întrec în argumente filosofice și invocări de principii! În loc să apere
Istoria și demnitatea noastră de impostură și ură. În loc să obligăm prezentul
să respecte jertfa trecutului și să urmeze Calea Neamului Românesc. Iată de ce
la Ordinea de Zi este un singur ordin: Români, apărați Trianonul, actul de
naștere al României Mari!
Compatrioți,
Se contestă si azi Legea
Trianonului, dar vă întreb, aveți nevoie de Lege pentru a vă celebra Ziua de
Naștere? Aveți nevoie de aprobare pentru a vă rosti numele cu voce tare, la
apelul Istoriei? Aveți nevoie de Lege pentru a fi Împreună și a refuza să uitați
numele Părinților Patriei? Reflectați. Haideți să ne urmăm Instinctul Național!
Secolul mezin al Istoriei noastre de milenii vă cere imperial: aprindeți
torțele dreptății!
Așa am fost și așa vom rămâne: o
Țară, un popor, o credință! „Suntem români și punctum”, Trăiască Nația!”.
Soldat al Patriei,
General (r) dr. Chelaru Mircea
4 iunie 2026 - La 106 de ani de
la semnarea Tratatului de la Trianon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu