Doar credința
~*~
Cât trăim în astă viață, adunăm învățătură
Și desprindem înțelesuri ce le dăm
din gură-n gură,
La urmașii noști’ să știe, de cum ei să viețuiască,
În frumos și-n bucurie, pe urmași cum să mi-i crească.
Așa merge înainte omul cel cu-nvățătură,
Viața el și-o ușurează mai apoie, pe măsură,
Ce adună-nțelepciune, ce și dânsul îmi clădește,
Ce mai vede pe la alții și cu ce se-nțelepțește.
Dar la fel îmi e și răul, care și el îmi sporește
Și acum, în astă vreme cu prea mulți se-mprietenește,
El îmi strică legea firii și ne duce la pierzare,
Că cei mulți când se adună, au de-acum, putere mare.
*
Doar credința mi-l salvează pe cel rău și cela bun,
Ea, ne-orănduie pe toții pe adevăratul drum
Și de ea avea-vom parte, fi-vom vrej de veșnicie
Pe cărarea lungă a vieții, stâncă pusă, temelie,
~*~
9.06.2026
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu