AnnaNoraRotaru - ILUZIILE-MI DEȘARTE...

 

ILUZIILE-MI DEȘARTE...

AnnaNoraRotaru

 

 

~*~

 

Undeva-ntr-un loc anume,

Pe o stradă, nu știu cum,

Au vrut pașii să mă-ndrume,

Să găsesc ce-am vrut în lume

Și nu-i farsă nicidecum...

N-am ce pierde... oricum...

Neavând prea multă treabă,

M-am lăsat în voia lor...

Nimeni de-altfel nu mă-ntreabă,

Nu le pasă mai degrabă,

Fiecare-i trecător,

Spre lumina stelelor...

Și m-au dus pe-o bancă goală,

Ceva parcă-mi amintesc...

Fac în juru-i-o rotocoală,

C-o mișcare mai domoală,

Îi șterg colbul și-o privesc...

Vreun semn caut să găsesc...

Și deodată, din penumbră,

Simt doi ochi să mă privească...

Se apropie-ncet o Umbră,

De-undeva, din ceața sumbră,

Din priviri să mă citească,

Frica-n piept să-mi risipească...

Se așează lângă mine,

Cu-acei ochi cercetători...

Mă întreb: ai cui-s și-i cine,

Că nu-mi par priviri străine?

Ochi de foc, pătrunzători,

Din trecut... tulburători...

O scânteie mi-a țâșnit,

Din adâncurile umbroase...

De-undeva, din infinit,

Amintiri au răbufnit,

Dintre multe, zdrențăroase,

Câteva mai luminoase...

Visez eu, tu să fii oare,

Cel de ani ce-am cautat ?

Sau ești Umbră-nșelătoare,

Doar de vise vânzătoare,

Cu dorurile de-mprumutat,

Cum odată... ai uitat ?

Îmi zici că-ntr-adevăr tu ești,

Și pe tine te-au-mpins pașii...

C-ai vrut mult să mă-ntâlnești,

Gânduri să-mi împărtășești,

C-atunci n-ai dispărut ca lașii,

În zbor lin, ca fluturașii...

Și te-ascult, privesc mirată,

Fac efort sa te-nțeleg...

Îți ascult viața-nșirată,

Văd pe-a mea, ca ilustrată...

Ce s-aleg ? Ce să culeg ?

Cu ce să mă reculeg ?

Lângă mine stai... te văd...

Dar, îmi ești așa departe

Că, de-abia te mai-ntrevăd...

Gheață-n suflet și prăpăd,

Zău, cu tine n-am ce-mparte,

Doar... iluziile-mi deșarte...

 

~*~

_________________ NORA ________________

versuri din vol. 8 __ „ Gânduri pe malul tăcerii ”