In
copilărie
~*~
Aveam
în mânuțe semințe de stele
Și cerul întreg se juca printre ele,
Le-am strâns la piept ca pe-un mare secret,
Să crească lumină în suflet încet.
Le-am
semănat pe o foaie de rând
Și-un râu de povești a pornit izvorând,
Acum înserarea e caldă și lină,
Iar palmele mele miros a lumină.
~*~
Dr.
Elena Armenescu
CIUDANOVIȚA
- DIN CENUȘĂ
Eseu
S.F.
Ben
Todică
10/08/2026
- Vreau o bere
radioactivă de Ciudanovița!
- E cea mai
bună bere din Europa!
Așa începe reclama care a făcut înconjurul lumii.
Bere fabricată cu cea mai dulce apă din lume - apa
Jitinului, captată direct de la izvor - apoi lăsată, timp de o lună, într-o
galerie veche de coastă, acolo unde pământul încă mai păstrează memoria
minereului de uraniu.
Legenda spune că, după acest tratament, berea capătă
proprietăți miraculoase. Unii spun că distruge celulele canceroase ale
prostatei. Alții, după câteva pahare, jură că le-a dispărut și cancerul din
creier și din stomac. Se recomandă, firește, o singură sticlă pe zi, după masa
de prânz.
Ciudanovița - acolo unde până și berea are istorie! Și
nu este singura minune.
Apa radioactivă de Ciudanovița aprovizionează cele mai
luxoase restaurante și cele mai exclusiviste stațiuni balneoclimaterice din
Europa. Specialiștii - unii adevărați, alții inventați de agențiile de
publicitate - susțin că băile în apele Jitinului, câte zece zile la fiecare
șase luni, ar putea face minuni pentru trup. Iarna, pe plaja amenajată deasupra
stâncilor, femeile se bronzează sub razele soarelui reflectate de zăpadă, în
timp ce vântul aduce dinspre deal particule din vechiul pământ minier.
Ciudanovița a devenit, în anul 2030, un paradis în
care știința, legenda și absurdul s-au dat mâna.
Pe ruta Oravița–Ciudanovița este un du-te-vino
înnebunitor. Autocare. Taxiuri. Mașini de lux. Limuzine. Elicoptere. Și turiști
din toate colțurile lumii.
- Dar unde se cazează atâta lume?
Aici începe adevărata problemă. Nu mai există locuri. Toate
locuințele libere au fost închiriate străinilor, iar dealul din apropierea
releului este plin de corturi. Ciudanovița nu mai are suficiente paturi pentru
turiști. Are nevoie de un oraș nou.
Iarna, stațiunea se transformă. De la izvor, din
șosea, până sus, la releu, o linie de telescaun transportă turiștii spre vârful
muntelui. De acolo începe aventura. Trei mari pârtii coboară spre vechea
așezare. Prima trece direct peste deal și coboară în viteză spre zona Blocului
1, într-o coborâre de aproximativ zece minute. A doua pornește spre Gârliște,
ajunge la primul izvor de pe drumul Gârliștei și continuă apoi pe vechiul drum,
până în fața Blocului 1. A treia pleacă de la izvorul Gârliștei, traversează
strada și coboară în valea Pârâului Poienii lui Enuică, urmând apoi cursul apei
până între Blocul 2 și Blocul A.
Unde altădată se auzeau locomotivele și utilajele
minelor, acum se aud clopoțeii schiurilor. Ciudanovița schiază. Dar adevărata
revoluție abia începe.
Se construiesc hoteluri înalte, luxoase, fiecare cu
câte cincizeci de etaje. Un apartament costă în jur de două sute de mii de
dolari americani. Pe acoperișurile hotelurilor sunt montate telescaune care
pleacă spre cele patru vârfuri ce înconjoară stațiunea. Deasupra stâncilor din
fața blocurilor este amenajată o pistă pentru avioane particulare. În fața
fostei Direcții, precum și în apropierea Blocurilor A și B, apar mari ștranduri
cu apă termală, piscine și plaje artificiale. Vara, turiștii se întind la
soare. Iarna, schiază. Primăvara, fac excursii prin galeriile fostelor mine. Toamna,
vin să vadă pădurile care au crescut peste vechile halde. Iar seara...
Seara, acolo unde odinioară se afla vechiul magazin
universal, se aprind luminile. Un cazinou uriaș, în stil Las Vegas, ocupă
centrul localității. Magazine. Restaurante. Săli de spectacole. Cazinouri. Hoteluri.
Lumini. Muzică. Și milioane de oameni care au venit să vadă locul despre care,
cândva, lumea credea că este condamnat să moară. Viva Las Vegas! Dar... Viva
Ciudanovița!
Dincolo de toate pledoariile politice, dincolo de
criticile aduse celor responsabili, dincolo de mărturiile triste și
revoltătoare ale ignoranței în fața unui adevăr cutremurător, există ceva ce nu
poate fi șters din istorie: sentimentele celor care au trăit și au muncit aici.
Oamenii care au croit drum unor generații. Oamenii care au coborât în pământ
atunci când alții se temeau să privească în adânc. Minerii. Ortacii. Oamenii
care au sfredelit muntele cu o curaj și o bărbăție greu de imaginat astăzi. Ei
au lăsat în urmă nu numai galerii, halde și blocuri. Au lăsat o epopee. Iar
epopeile adevărate nu mor. Ele trec din tată în fiu. Din bunic în nepot. Din
nepot în strănepot.
Plecând apoi pe toate meridianele lumii, odată cu
copiii și nepoții celor care au muncit aici. Fiecare dintre ei poartă undeva,
în ființa lui, o particulă din Ciudanovița. Poate nu de uraniu. Ci de memorie.
Sunt mândru că fac și eu parte din această gintă
ciudanovițeană, născută din amestecul atâtor limbi, etnii, regiuni și destine. Români.
Bănățeni. Ardeleni. Olteni. Moldoveni. Oameni veniți de pretutindeni. Au
coborât în aceeași mină. Au mâncat la aceeași masă. Au împărțit aceeași pâine. Au
respirat același praf. Au râs împreună. Au plâns împreună. Și au învățat unul
de la altul ceea ce înseamnă ortăcia. De aceea, când ne întâlnim, cred că ar
trebui să ne spunem unii altora, așa cum făceau minerii: NOROC BUN!
Pentru că, atunci când spunem „Noroc bun!”, nu salutăm
doar omul din fața noastră. Îi chemăm și pe cei care au plecat. Îi aducem
pentru o clipă lângă noi. Și poate că, undeva, în liniștea unei galerii
părăsite, ecoul le răspunde: Noroc bun, ortacilor! Dragi prieteni
ciudanovițeni, vă iubesc!
Fie ca lumina în care ne punem speranța să nu se
stingă. Iar pentru cei care au fost, pentru cei care suntem și pentru cei care
vor veni, să aprindem lumânări.
Nu pentru cenușa trecutului. Ci pentru lumina
viitorului.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Și poate că aici se află adevărata poveste SF a
Ciudanoviței.
Pe vremuri, intrarea în localitate se făcea pe bază de
viză. Uraniul transforma locul într-o zonă secretă. Minereul pleca de aici spre
marile proiecte nucleare ale lumii. Ciudanovița era închisă. Păzită. Tăcută.
Astăzi, în această poveste imaginară, situația s-a
întors pe dos. Nu mai ai nevoie de viză pentru că aici există un secret
nuclear. Ai nevoie de bilet pentru că locul a devenit prea scump.
Superbogații lumii vin la tratament. Hotelurile sunt
pline. Restaurantele sunt pline. Cazinourile sunt pline. Telecabinele sunt
pline. Cerul este plin de avioane particulare. Iar vechile galerii, care cândva
înghițeau oameni, acum îi atrag.
Dacă pe vremuri aici trăiau aproape zece mii de
oameni, iar astăzi au mai rămas doar câteva sute, viitorul imaginat de noi
poate răsturna istoria.
Din cenușă se ridică pasărea Phoenix.
Iar din cenușa unei localități aproape uitate se
ridică o nouă Ciudanoviță.
Nu o Ciudanoviță care își uită trecutul. Ci una care
îl transformă în poveste. O stațiune născută dintr-o mină. Un oraș construit
peste amintiri. O lume nouă ridicată deasupra unei lumi dispărute.
Și poate că, într-o zi, când milioane de turiști vor
coborî din trenuri și avioane, cineva va întreba:
- Dar ce a fost aici înainte?
Iar un bătrân ciudanovițean va zâmbi, își va ridica
pălăria și va răspunde:
- Aici a fost o mină.
- Și ce s-a întâmplat cu ea?
- A murit.
- Și atunci cum a apărut orașul acesta?
Bătrânul va privi spre dealuri. Spre releu. Spre
vechile galerii. Spre lumina care se aprinde peste vale.
Și va spune:
- Din cenușă.
Apoi va ridica paharul.
- Noroc bun!
Iar undeva, adânc sub munte, acolo unde odinioară se
auzea numai ecoul târnăcopului, se va auzi pentru ultima dată vocea unui miner:
- Noroc bun, Ciudanovița!
Și muntele va răspunde.
VIVA CIUDANOVIȚA!
PRABUSIREA LUI FAUCI
August 10, 2026
Prabusirea lui
Fauci: presupusul expert in coronavirus si COVID-19 si-a sfirsit cariera in
rusine, fiind saptaminile trecute audiat de Senatul SUA. A refuzat sa raspunda
la intrebari, fiindu-i teama sa nu fie dat in instanta penal. Fauci e un nume
bine cunoscut in toata lumea. Pe perioada pandemiei s-a jucat cu adevarul.
Intentionat. Politicienii mincau din mina lui. Orice cuvint care ii iesea din
gura avea caracter infalibil. Era “expertul” Americii si Occcidentului privind
COVID-19. Romania si mass media copia intern mai tot ceea ce el spunea ori
recomanda.
Ne spunea, in
public, ca COVID-19 a aparut in animale iar apoi a “sarit” in fiintele umane
care apoi s-au infectat unele pe altele. Investigatii
post-pandemie au descoperit tocmai inversul: notitele lui private notau ca
virusul COVID a fost fabricat in laboratoarele din Wuhan de unde a scapt fie
intentionat fie prin neglijenta. Experimentele au fost facute, partial, cu fonduri de cercetare
americane. [Link: https://www.npr.org/2026/07/29/g-s1-136142/rand-paul-anthony-fauci-lab-leak-spillover-pandemic-origin]
Redam citeva paragrafe in romana din presa americana (The Atlantic) privind
prabusirea unui om care ne indemna sa “ne incredem in stiiinta”. Articolul
poate fi citit in engleza aici: https://www.theatlantic.com/health/2026/07/anthony-fauci-politics-hearing/688081/
***
Când Anthony Fauci va ajunge mâine la Capitoliu in Washington pentru a depune
mărturie în fața Congresului, va fi însoțit de o echipă de securitate pe care o
plătește din propriul buzunar. Fauci depune mărturie în fața politicienilor de aproximativ patru
decenii, încă de pe vremea când se afla în prima linie a cercetărilor inițiale
privind SIDA. În trecut, s-ar fi pregătit consultându-se cu colegii și
analizând minuțios datele – s-ar afla in Congre, după cum i-ar plăcea să spună,
pentru a vorbi în numele științei.
Acum, însă, a fost citat oficial de Comisia pentru Securitate Internă și
Afaceri Guvernamentale a Senatului și se consultă cu avocații săi cu privire la
cea mai bună strategie de a face față unui tir de întrebări incomode despre
propriile sale acțiuni – și despre ceea ce pare a fi o încercare de a-l prinde
cu o minciună, una care nu intră sub incidența grațierii prezidențiale generale
primite din partea lui Joe Biden.
Cândva renumit ca fiind omul de știință american prin excelență, imparțial și
apolitic, Fauci a devenit acum o figură publică mult mai controversată: este
deopotrivă adorat și blamat pentru ceea ce se consideră că reprezintă și a
devenit ținta unor amenințări cu moartea. Cu cât vorbește mai mult, cu atât are mai multe de
pierdut. Acesta nu este
finalul de carieră spre care părea să se îndrepte activitatea sa de jumătate de
secol în serviciul publicului. Timp de decenii, el a fost unul dintre cei mai
cunoscuți și respectați oameni de știință ai națiunii.
Jurnalul
personal a lui Fauci
Audierile din
Senat au adus in prim plan «jurnalul zilnic / daily diary» pe care Fauci il
tinea pe vremea pandemiei. A ajuns in mina senatorilor din care ei au publicat
mai multe extrase. Impresia unui journalist care a analizat jurnalul este ca
Fauci a folosit pandemia ca pe o oportunitate mediatica, in interes personal,
mai mult ca interesele publicului. Fauci isi tinea jurnalul in serverul de la
lucru, uitind sa-l stearga ori sa-l transfere pe o platforma privata cind a
plecat din Administratia Biden. Asa a intrat jurnaluil in domeniul public unde
ramine pentru posteritate.
El este si o
lectie pentru persoanele in functii inalte: integritatea si responsabilitatea
trebuie tinute chiar si atunci cind cei din jur nu te vad. Te vede o Autoritate
mai Inalta. Redam citeva paragrafe in romana. Titlul: Fauci Unmasks Himself
(“Fauci isi da jos masca”). Comentariul intreg in engleza e disponibil
aici: https://www.wsj.com/opinion/anthony-fauci-unmasks-himself-f432985b
***
Anthony Fauci se demască. Jurnalele lui arată clar că
a văzut pandemia mai puțin ca pe o urgență istorică și mai mult ca pe o
oportunitate mediatică. Jurnalul s-ar putea să fie un eveniment care i-a
distrus reputația. Dr. Fauci este omul care a condus răspunsul la pandemie. El
a fost chipul acesteia, conducând o națiune printr-un dezastru. Era beat de
putere? Jurnalul pandemic al lui Fauci, publicat săptămâna aceasta, a fost, de
asemenea, dăunător.
Am citit primele cinci luni ale jurnalului Fauci: nu
este vorba despre a fi martor sau a surprinde amploarea unei crize, sau despre
a simți șoc sau anxietate. Este vorba despre alte lucruri. Este vorba despre
propria sa personalitate. [NOTA: Redau citeva exemple din multele care le
puteti citi in articol]
30 ianuarie: „Toți prietenii mei spun că sunt un erou
național” și că „se simt în siguranță în brațele mele”.
8 martie: „Articole frumoase despre mine [au fost
publicate] în Politico și New York Times, astăzi.”
15 martie: „Am apărut astăzi în toate cele 5 emisiuni
TV de duminică.”
26 martie: „Gogoși sunt numiti dupa mine; tricouri îmi
poartă chipul.”
7 aprilie: „Presa este în continuare foarte interesată
de mine.”
21 mai: „Se pare că președintele [SUA] este cucerit de
mine.”
Asta înainte de a ajunge la episodul din jurnal în
care o vedetă de cinema îi trimite flori.
Fauci a cedat în fața propriei vanități. Această
situație de urgență istorică a reprezentat pentru el o oportunitate de a apărea
în mass-media. Nu am observat la el nicio urmă de reflecție profundă asupra
suferințelor concetățenilor lui. Privind în urmă la criza COVID, constat că
multor specialiști li s-a acordat o încredere care depășea cu mult ceea ce
meritau. La fel s-a întâmplat și cu mulți politicieni. Când oamenii de rând
s-au revoltat împotriva carantinelor, a închiderii școlilor, a obligativității
purtării măștii și a închiderii bisericilor, vocile lor au fost adesea ignorate
sau ascultate cu întârziere, cu reticență și fără respect. Elitele medicale și
științifice păreau să nu mai facă parte din rândul publicului larg. Iar spre
final, mulți oameni au ajuns la concluzia că nu se pot încrede nici în
politicieni, nici în oamenii de știință.
Mă tem că data viitoare – și, cel mai probabil, va
exista o dată viitoare – oamenii obișnuiți vor gândi astfel: „Nu există nimeni
în care să avem încredere. Suntem pe cont propriu.”
ARTICOLUL 16
DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul
16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu
incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o
restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se
casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul
natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea
societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste
drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str.
Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
